Am plecat din Bruxelles spre Londra pentru a descoperi cat de infricosati sunt londonezii de intrarea romanilor in Marea Britanie fara vize. Dupa cum anuntau unele tabloide - atat din Romania, cat si din Anglia, ma asteptam sa fiu intampinat, atunci cand imi voi dezvalui identitatea, cu raceala si neincredere.
Primul britanic, vamesul de la Eurostar, trenul care traverseaza pe sub Canalul Manecii, a zambit atunci cand i-am spus ca poate raman definitiv, adaugand...so what?
Am ajuns la Londra intr-un week-end, dupa ce mai fusesem inainte de aderare in acelasi scop: in cautarea britanicilor inspaimantati de romani.
Londra este un oras in care furnicarul celor zece milioane de locuitori pare de ajuns ca sa-ti faci o parere despre ce gandeste cetateanul de rand despre imigrantii din Est. Oamenii cu care am vorbit, dintre cei care nu prezinta rapoarte Guvernului, nu fac nici politica si nici nu au interese de partid, au fost relaxati si binevoitori.
Imigrantii? Sa fie primiti
Nu am vazut pe nimeni vorbind urat despre romani, cu toate ca am discutat cu multe persoane, in cele mai cunoscute locuri londoneze: din Paddington, Piccadilly, Baker St. , Covent Garden, Westminster, de-a lungul Tamisei, lasand in urma Tate Gallery si pana la St. Paul Cathedral. Nu am vazut inscriptii xenofobe pictate pe peretii cladirilor, desi numarul imigratilor din Londra este urias.
)+',height='+(361+phbzoomofsy())+',scrollbars=auto,left=200,top=200,resizable=1,toolbar=0,location=0,directories=0,status=0,menubar=0,copyhistory=0' ); if (document.images) newWindow.focus()) |
| Majoritatea lucratorilor din baruri sunt estici |
| Foto: HotNews.ro |
Nu exista iesiri nationaliste, majoritatea locuitorilor fiind obisnuiti cu valuri de imigranti, incepand cu hughenotii din timpul revocarii Edictului de la Nantes si continuand cu cei din coloniile britanice (in special India), cu irlandezii manati de „Marea Foamete” din 1840, cu evreii din timpul pogromurilor din Rusia si Polonia de la sfarsitul secolului XIX sau din timpul celui
de-al doilea razboi mondial, pana la valul de polonezi care forfotesc pretutindeni.
Pe localnicii cu care am vorbit, multimea de est europeni aflata in Marea Britanie la ora actuala nu-i umple de fiori si nici nu le trezeste resentimente nationaliste. Parerea lor: „asa cum cei din India si Pakistan au fost integrati in societatea britanica cu succes” - imi spunea o londoneza - cu atat mai mult „Noua Europa” o va face.
Problema muncitorilor romani si bulgari este una falsa fiindca este inca nevoie de mana lucru, la Londra sau in alte parti (mai ales in Scotia). Este adevarat, numarul polonezilor este mai mare decat s-au asteptat autoritatile (500 de mii in loc de 50-60 de mii).
Pesemne vor veni si romani mai multi decat a evaluat Guvernul de la Bucuresti si mai putini decat calculele autoritatilor britanice (care indica in prezent un numar de 450 de mii de imigranti romani care vor veni in Marea Britanie in 2007).
Ce zic londonezii de aceste „evaluari”? Insumand opiniile pe care le-am inregistrat, parerea generala ramane ca „cei de care va fi nevoie vor sta, iar cei de care nu, vor batea la alte usi”(Ross, un londonez din Paddington).
Am notat si opinia unui britanic care era suparat pe „Guvernul Majestatii Sale” fiindca cedeaza in fata Uniunii Europene, inclusiv atunci cand a acceptat aderarea Romaniei si Bulgariei.
Cal de bataie pentru politiceni
Daca cetatenii din Londra par mai degraba nepasatori sau, in cateva cazuri, sunt de acord cu decizia autoritatilor de a nu permite romanilor si bulgarilor sa munceasca legal in Regat, unii politicieni britanici afiseaza o frica aproape maladiva de imigratia din Est.
Partidul Independent Britanic declara prin vocea liderului sau, Nigel Farage, ca „numarul imigrantilor din Romania si Bulgaria va fi de ordinul sutelor de mii(...) nu avem nimic in comun cu cele doua tari balcanice (...) as fi preferat ca Marea Britanie sa nu fie intr-o Uniune Europeana cu Romania si Bulgaria”.
De fapt, Nigel prefera ca Uniunea Europeana sa nu mai existe deloc sau cel putin ca britanicii sa iasa din Uniune, asa cum a declarat-o de mai multe ori, problema imigratiei romanilor si bulgarilor fiind unul din mijloacele utilizate (de mai multi politicieni). So what?
Este adevarat, numarul esticilor care au trecut Canalul Manecii a devenit redutabil, si asta chiar in alte orase mai mici, cum ar fi Canterbury sau Dover. Se aude graiul romanesc cam peste tot si in diferite ipostaze: familisti cu multi copii, studenti barbosi sau irinei tomnatici cu domnisoare fardate din belsug.
In Belgia se intampla la fel, iar urechile Bruxelles-ului sunt gadilate de muzicantii romani, mult mai numerosi in ultima perioada decat in trecut. So what?
Cafenea cu parfum de est
Revenind la restaurantele cochete din Covent Garden, majoritatea angajatelor sunt poloneze (cam jumatate), iar restul provin din Slovacia, Ungaria, Cehia sau din tarile baltice (dupa cum multe romance din Bruxelles servesc prin baruri).
Anja este o slovaca de 23 de ani pe care o poti confunda usor cu o suedeza daca nu ar trada-o parul vopsit. Lucreaza la bar de sase luni, se misca dezinvolt si se bucura cand afla ca sunt roman, adica tot estic. „De ce am venit la Londra? Stii si tu. Avem nevoie de bani in Est si aici poti sa lucrezi legal.
In plus, iti gasesti mult mai usor un loc de munca decat in Franta sau Germania”.
Anja isi intrerupe discutia fiindca un client ii ofera un buchet de trandafiri rosii. Le ia zambind, apoi le duce in spatele barului si le imparte cu celelalte fete care chicotesc, dandu-si coate... Afacerea merge, iar patronii si „imigrantii” sunt multumiti.
De altfel, pe langa numarul impresionant al teraselor deschise la sfarsit de februarie (in timp ce la Bruxelles ploua cu clabuci de saptamani intregi) te uimeste multimea teatrelor aflate mai la fiecare colt de strada.
Un amanunt interesant in ultima privinta: modul relaxat in care se imbraca britanicii atunci cand vin la spectacol, salile pline si preturile la bilete extrem de piperate (de cand Margaret Thatcher a taiat subventiile de la stat). Dar te mai poti uita la bani cand Jessica Lange (by the way, nascuta in Statele Unite, intr-o familie polonezo-finlandeza!) joaca la teatrul din colt?
M-am intors „dezamagit” (pentru a doua oara) de la Londra: nu am gasit britanici inspaimantati de (imigrantii) romani.
0
0
