Copiii cu dizabilitati care traiesc in caminele de stat sunt in continuare victime ale unui sistem de ingrijire care nu este bine pus la punct. Personalul platit sa lucreze cu acesti copii este insuficient pregatit, iar o buna parte dintre institutii nu respecta nici macar conditiile minime obligatorii privind serviciile pentru protectia copilului cu dizabilitati.
Acestea sunt concluziile raportului intocmit de UNICEF si Centrul de Resurse Juridice.
Raportul pe 2005-2006, „Monitorizarea drepturilor copiilor si tinerilor cu dizabilitati din institutiile publice”, nu aduce vesti bune.
Conform datelor culese de cele doua organizatii neguvernamentale, starea fizica a institutiilor unde sunt crescutii copii cu handicap variaza, in functie de fiecare comunitate, dupa cum si cat alege acorde fonduri, in functie de donatiile primite sau de sprijinul acordat de ONG-uri. Unele centre de plasament se conformeaza satandardelor din domeniu, insa altele nu.
In mai mult de doua treimi din institutiile vizitate de reprezentantii celor doua ONG-uri, conditiile de cazare nu respecta standardele minime obligatorii pentru protectia copilului cu dizabilitati, iar in unele cazuri, in care acelasi complex de servicii deservea atat copii cu dizabilitati intelectuale, cat si copii sanatosi, partea din institutie destinata copiilor cu dizabilitati era mai putin ingrijita sau modernizata decat cea in care erau gazduiti copiii sanatosi.
Apa calda cu portia
Invocand lipsa banilorm manageri ai unor astfel de centre au recunoscut ca practica „rationalizarea” apei, iar dusurile se fac programat de doua ori pe saptamana. In urma vizitelor facute de ONG-isti s-a constatat ca in mai multe centre hainele sunt folosite la comun de catre toti copiii institutiei.
"Metodele de izolare a minorilor din institutiile vizitate de reprezentantii CRJ nu respectau standardele internationale si nici legislatia interna, iar in unele cazuri tratamentele observate au fost apreciate ca fiind echivalente cu cele degradante si inumane", se arata in raport.
Internari care ocolesc legea
Monitorizarea, care a incercat sa prezinte o imagine si asupra circumstantelor in care sunt internati acesti copii, a scos la iveala faptul ca in decursul ultimilor doi ani, peste 400 de minori, in special adolescenti, au fost internati in spitalele de psihiatrie la solicitarea personalului centrelor de plasament.
Nici unul dintre ei nu fusese informat despre posibilitatea de a sesiza instanta judecatoreasca competenta in legatura cu internarea nevoluntara sau alte drepturi pe care le detin in acest context.
In lege se precizeaza ca aceasta poate avea loc numai daca un medic psihiatru abilitat hotaraste ca persoana sufera de o tulburare psihica si considera ca exista pericolul iminent de vatamare pentru sine sau pentru alte persoane, sau ca neinternarea ar putea antrena o grava deteriorare a starii sale sau ar impiedica sa i se acorde tratamentul adecvat.
Conform evaluatorilor, prevederile Legii sanatatii mintale nu sunt aplicate de catre institutiile rezidentiale vizitate. Exista situatii in care nici personalul si nici beneficiarii institutiilor respective nu cunosc prevederile legale cu privire la luarea deciziei de internare nevoluntara.
Minori tratati in centre pentru adulti, internati fara diagnostic
Realizatorii raportului mai spun ca, in continuare, tara noastra intampina situatii in care minorii cu dizabilitati mintale sunt internati in spitale de psihiatrie pentru bolnavi cronici adulti.
Mai mult, din observatiile directe facute, cat si din documentele inregistrate, rezulta ca sunt situatii in care minorii, fara a avea un diagnostic care sa justifice aceasta interventie, ajung sa fie internati in spitale de psihiatrie.
Pentru realizarea acestui raport au fost vizitate, in perioada septembrie 2005-iulie 2006, 64 de centre publice rezidentiale din 35 de judete.
La data demararii proiectului, 2.267 de copii cu dizabilitati mintale si inca 155 care aveau si infectia HIV asociata, din centrele de plasament, urmau sa fie transferati in perioada 2005-2006 intr-o alta institutie de protectie de tip rezidential, din cauza limitei de varsta.
Monitorizarea drepturilor copilului este o componenta noua a programului de tara al UNICEF pentru perioada 2005 - 2009.
Printre obiectivele sale principale se numara : Monitorizarea respectarii drepturilor copilului in tara, a implementarii reformelor institutionale si a noii legislatii, monitorizarea atenta a indicatorilor din sectorul social si monitorizarea atenta a indicatorilor referitori la copii.
