Sorin Ionita: "De cateva luni bune suntem alimentati cu un concentrat de isterie ce se revarsa constant din ziare si televizoare, totul gravitand in jurul "scandalului dintre premier si presedinte".

Apogeul s-a atins in ultimele saptamani, cand cei doi sefi ai statului, creati de o constitutie proasta, coabitand inconfortabil, s-au porcait in public.

Personal, nu stiu unde sa ma mai feresc de avalansa de ziaristi straini care suna dupa o opinie, confuzionati de intalnirile cu diversi analisti romani, pe care ei ii cred independenti, dar de fapt sunt trombonisti angajati cu contract intr-o tabara sau alta.

(Pe moment am ales Lisabona, unde sunt mai multe sanse decat acasa sa discutam serios despre fondurile UE si politicile regionale in Romania si Bulgaria.)

Aflu ca si ambasadorul american Taubman e de parere ca scandalul permanent de la Bucuresti ar putea afecta, la un moment dat, moralul investitorilor straini (dar nu inca, dupa cum spun economia si cei prezenti in piata).

In acelasi timp, dl ambasador ne reaminteste cat de importante raman combaterea coruptiei si o justitie pro-activa - iara nu pres al puterii, cum era obiceiul pana de curand - pentru partenerii internationali ai Romaniei.

De UE ce sa mai vorbesc, pozitia Comisiei este cunoscuta. Tocmai de aceea vreau sa va pun tuturor o intrebare banala: intr-o tara afectata de coruptie la nivel inalt, este pana la urma realist sa te astepti la pace si stabilitate cand incepi sa lupti serios cu coruptia?

Sigur, politicienii din Romania sunt cam neprofesionisti, fac declaratii aiurea si greseli neprovocate.

Unii n-au strategii, nu stiu sa-si faca echipa si aliati, unii au dosare, altii sunt doar niste capete vorbitoare, manevrate de un boss din umbra.

Si totusi, chiar fara multe dintre gafele lor evitabile, credeti ca este, in principiu, posibil sa anchetezi ministri, secretari de stat, prefecti, presedinti de consilii judetene si alti baroni locali de prin toate partidele - adica oameni bogati, inteligenti si cu acces la putere - fara ca acestia sa se organizeze, intai defensiv, apoi ofensiv?

Dincolo de micile tuse de culoare care tin de stilul unuia sau altuia, pe care pierdem vremea discutandu-le ore intregi, ca si cand astea ar fi decisive (nu sunt), nu era previzibil ca cele cinci-sase mari clanuri politice ale Romaniei, aflate in concurenta in ultimii ani, vor face o pace strategica pentru a inlatura pericolul care ameninta chiar sistemul lor de control al resurselor? Cam la fel

ca familiile mafiote Corleone, Luchese si Genovese cand le-au luat procurorii federali la puricat?

De 15 ani lumea cere sa vada prinsi rechinii coruptiei, dar ne inchipuiam noi oare ca lupta asta va fi o bataie cu flori sau ca in filmele de epoca cu Hercule Poirot, in care criminalistul inteligent face deductii chirurgicale, iar hotul prins incepe sa se confeseze plin de admiratie pentru logica anchetatorului, in aplauzele galeriei?

Nu era de asteptat sa fie o chestie murdara, plina de noroi si diversiuni, de minciuni in gura mare si rasuciri cu 180 de grade de la o saptamana la alta, in care unii sa renunte la orice demnitate si sa se tavaleasca pe jos, sa muste si sa scuipe, doar-doar ti se face lehamite sa te atingi de ei?

S-a intamplat undeva altfel, in tari unde astfel de indivizi sunt numerosi si dau tonul in viata publica? Daca nu ne place, daca analistii care predica seara de seara la TV nevroza colectiva ne-au convins ca suntem prea stresati ca sa continuam, daca strategii straini ne arata ca politica e prea murdara pentru cetateni de rand ca noi, asa ca mai bine o abandonam celor inzestrati natural, precum Voiculescu&comp., probabil ca acum e momentul s-o lasam balta.

Dar sa nu ne mai plangem pe urma de elitele de prada care ne fura. Concret, ma gandesc sa facem un mare sondaj de opinie, ca tot sunt la moda, atat pe publicul roman, cat si pe reprezentantii comunitatii de afaceri, expati, pe diplomati si functionari europeni, care de un deceniu si ceva blameaza cot la cot cu noi flagelul coruptiei.

Un sondaj care sa determine stiintific, pe o scala de la 0 la 100, dozajul corect de anti-coruptie, pe de-o parte, si serenitate politica, pe de alta, cu gunoaiele tinute discret sub pres ca sa fie liniste - pardon, reformulez: consens, realism si capacitate de negociere - pe care il vor, de fapt, poporul si investitorii. Pentru ca, evident, nu poti avea 100a din ambele ingrediente.