Reporterul situatiilor obisnuite are el insusi o viata cel putin la fel de palpitanta ca a personajelor pe care le intervieveaza in emisiunea „D’ale lu’ Mitica”, de pe TVR 2. Are 54 de ani, a fost casatorit de trei ori, iar pana in 1989 a lucrat ca ospatar, miner, cantaragiu, merceolog si era la un pas sa se angajeze ca fochist.
EVZ: Oamenii stiu ca te vei duce sa-i filmezi?
Marian Marin: Prefer sa iau un contact cat se poate de abrupt, direct si neasteptat cu ei. Cei care trimit scrisori nu stiu cand voi veni, pentru ca nu-i anunt. Ma duc acolo chiar cu riscul de a nu-i gasi, ca s-a mai intamplat si asta. Prefer sa mizez pe surpriza, pentru ca incerc sa surprind cat mai natural ce gasesc.
Daca stiu ca o sa vin, oamenii se pregatesc, se imbraca, se gandesc ce o sa spuna. Luat pe nepregatite, omul se da pe fata cu mai multa naturalete.
Cum reactioneaza oamenii?
Sunt emotionati. Iar oamenii de la tara ma iubesc, chiar si cei care nu sunt de acord cu felul in care prezint evenimentele ma iubesc. Cand ma vede lumea, vine sa ma ia in brate, chiar daca isi inchipuie ca nu am venit acolo ca sa le fac o bucurie, multi fiind in situatii in care ar trebui sa se fereasca de televiziune.
Cum intri pe aceeasi unda cu ei?
Sunt o natura comunicativa. Mi-e foarte usor sa ma apropii de oameni, sa intru in vorba cu ei si sa ajung chiar la confesiuni si la momente de intimitate intelectuala.
Ce „butoane” apesi?
Ceea ce fac in mod obisnuit este sa fiu foarte familiar si deschis. Nu gust stilul ipocrit. Abordez persoana abrupt si ii vorbesc de la suflet la suflet. Sunt o persoana care comunica cu sinceritate.
Daca te intreb ceva si tu imi vorbesti intr-un mod care mi se pare ipocrit, o sa-ti spun: „Las-o tata, hai sa vorbim de la om la om”. Uneori nu reusesc, pentru ca unii se tin strans de imaginea pe care vor sa o prezinte, care nu este reala. Eu incerc sa-i aduc la o realitate mai sincera a lor.
Parca oamenii nu au niciun fel de problema cu camera in emisiune.
De multe ori, ii mai zic eu cameramanului: „Pleaca de aici cu camera, lasa-ma sa vorbesc cu omul!”.
Adica eu cumva il acopar, e ca un dans, dar aceasta relatie ii foloseste, pentru ca il ajuta sa se deschida. Eu sunt mai putin interesat de ipocrizia pe care se pregateste el sa mi-o vanda, ci mai degraba de tipul de realitate pe care el il reprezinta, cat mai autentic.
De asta si castiga emisiunea credit, pentru ca a reusit sa prezinte oamenii in mediul lor cat mai autentic.
Ti s-a intamplat sa fii amenintat?
Am fost pus in niste situatii periculoase. Am fost amenintat cu bataia de persoane carora nu le-a convenit prezenta noastra acolo.
Mergeti cu bodyguarzi?
Am avut un sofer care mai facea si pe bodyguardul, dar ne-am dat seama ca nu e bun. Era solid, dar pe teren, cand am fost pusi intr-o situatie primejdioasa, s-a dovedit a fi un balon de sapun. Nici n-as merge cu bodyguard, pentru ca as intimida oamenii. Daca iti pastrezi calmul si esti atent, poti sa eviti situatii de violenta. Este si o chestiune de noroc, poate o sa iau bataie la un moment dat.
Odata s-au batut in emisiune doi oameni sub ochii tai...
Da, primarul cu unul dintre oamenii care ne-au chemat. In bataia cu primarul, de fata erau numai operatorul si cei care se certau. Eu le ziceam sa se potoleasca, insa primarul a scapat de sub control. N-a mai rezistat si i-a tras un pumn celuilalt. Eu m-am dus la cel lovit, care a cazut pe spate.
I-a dat doi pumni - scena n-a fost trucata. Ce sa le spun? E regretabil ca s-a ajuns la asta si nu stiam daca mai pot vorbi cu primarul. Numai dupa ce s-a asigurat ca noi n-am filmat - asa i-a spus cameramanul, care a mintit - a mai vorbit cu noi, ca altfel, poate luam si noi bataie, cine stie ce s-ar fi intamplat...
Te-a busit vreodata rasul?
De multe ori. Ma amuz usor, pentru ca sunt o persoana care rade cu usurinta. Uneori se intampla sa-l bufneasca si pe operator rasul. Nu mai putea sa mai filmeze odata, asa de tare radea. Se hatana camera.
De obicei, oamenii sunt prea prinsi de ceea ce au de spus si nu mai baga de seama ca eu rad. Eu o virez cu usurinta spre amuzament, pentru ca de multe ori cred ca e preferabil sa iei lucrurile mai in usor. Daca te lasi afectat de contactul cu duritatea lumii, te turtesti.
Ti s-a intamplat sa te cinsteasca oamenii?
Tot timpul. Si, din delicatete, nu stiu cum sa refuz. Am plecat cu un kilogram de mere odata. Si primarul a zis ca am luat spaga.
Provocare
Basescu si Tariceanu, sub lupa lui Mitica
Ai face un „D’ale lu’ Mitica” cu Tariceanu si Basescu?
Da, dar de mult ma gandesc la asta. Numai ca asta cere timp. Asa, ma duc la nea Vasile si ii bat in poarta. Dar la Cotroceni e prea complicat sa ajungi la ei, trebuie sa bati, sa trimiti scrisori.
Nu cred ca as folosi tehnici de alta natura si chiar mi-ar face placere. Dar sunt greu de abordat. Pot fi si ei surprinsi prin modul de abordare.
Daca n-as putea comunica cu ei, le-as spune „hai sa vorbim, nu ma mai aburi”. Daca as spune de prea multe ori asta, as renunta, dar nu cred. E adevarat, ca sunt mai greu de desfacut, pe unii nu poti oricat ai incerca. Cred ca Basescu este un baiat cu care as putea ajunge sa comunic cu placere.
Si prin institutii sau politie, unii sunt blindati. Incerc sa ajung la fondul natural al oamenilor. Si ofer telespectatorilor un produs uman autentic. Omul e pregatit sa fie ipocrit si sa puna fals problema, pentru ca alte interese il piloteaza pe el.
de Petrisor Obae, Floriana Scanteie
0
0
