Unul dintre lucrurile cele mai triste si mai nocive care i se poate intampla Romaniei ”europene” este redistribuirea lui Viorel Hrebenciuc in postura de ”maestru de ceremonii” al scenei politice.

Ani de zile toate mismasurile, toate aranjamentele cele mai nenaturale si mai greu-mirositoare petrecute in ograda PSD (indiferent de firma agatata de-a lungul timpului) au purtat o aceeasi semnatura inconfundabila: ”Hrebe”.

Nimic nu era nepermis, nimic nu era imoral, nimic nu era in profund dezacord cu angajamentele electorale cand era vorba de satisfacerea intereselor pe care le pastorea omul cu aerul cel mai blajin si cu privirea cea mai senina care s-a vazut in 17 ani pe scena politica romaneasca.

Nu s-a exprimat niciodata ca un vizionar, nu a construit niciodata nimic facut sa dureze - domeniul in care a excelat a fost cel al solutiei de moment, al cacialmalei, al smecheriei. A reusit ca nimeni altul sa pacaleasca timpul si oamenii si, in lumea cu un procent ridicat de talibani in care traia, a fost promovat la rangul de ”eminenta cenusie”.

Pe cat de numeroase ii erau victoriile, pe atat de fetid ii devenea renumele, asa ca, de la o vreme, absolut toti cei care s-au perindat pe la conducerea celui mai semet reprezentant al social-democratiei autohtone s-au simtit datori sa-si sustina discursul in care anuntau declansarea procesului de reforma, de ”insanatosire morala” a partidului prin despartirea ireconciliabila de

Hrebenciuc. Promisiunile, ca mai toate cele facute in lumea politica, nu erau decat de uz extern; omul nostru e prea uns cu toate alifiile ca sa nu stie cum merg lucrurile, asa ca perioadele de randul intai au alternat firesc cu timpul in care a mai trebuit sa faca si un pas in spate. Intotdeauna, insa, in slujba si la dispozitia partidului.

Ineditul pentru Viorel Hrebenciuc, situatie la care nici macar cu gandul nu visa, s-a produs din clipa in care dihonia din interiorul Aliantei D.A.

nu a mai putut fi ascunsa in spatele usilor inchise si cand oameni care au castigat alegerile condamnand cu vehementa si intr-un ton politica tip Hrebenciuc au ajuns sa se angajeze intr-o confruntare care, nu era greu de anticipat, s-a dovedit a fi fratricida.

Nu avem elemente cu care sa probam meritele uriase ce ii revin lui Viorel Hrebenciuc in producerea imploziei care a trimis in istorie Alianta D. A.

Dar asta nu ma impiedica, cel putin personal, sa fiu sigur ca a facut tot ce-i omeneste posibil, ba chiar si mai mult, ca sa-si convinga partenerii din PNL ca pot construi impreuna si guverna peste o lume in care sa nu mai fie urma de Traian Basescu si de PD. Si Calin Popescu Tariceanu si echipa de liberali pur-sange din jurul lui au acceptat.

Au preluat din magazia de vechituri ai PSD pe cei doi ”machiori” de reputatie mondiala: Finkelstein si Silberstein, de langa care nu putea sa lipseasca dl.

Dan Andronic (ca sa se recompuna in totalitate echipa de gropari care ar fi trebuit sa-si asume infrangerea glorioasa a lui Adrian Nastase in fata lui Traian Basescu) si pentru ca sa elimine orice dubiu asupra reeditarii rezultatelor din 2004 l-au pus in fruntea formatiei pe eternul si fascinantul Hrebe! El face si desface randurile noii coalitii PNL-PSD-PRM-PC, aduna si imparte voturile, decide

miscarile tactice si le anuleaza dupa o logica proprie jucatorilor cu zaruri. Sa-i vezi pe cei care se revendica astazi drept ”urmasii Bratenilor” aliniati frumos, luand notite si adapandu-se din gandirea politica a unui Viorel Hrebenciuc este o imagine pe care orice liberal autentic si orice om de buna-credinta nu o poate percepe decat sub riscul infarctului.

Dar asta doar in situatia in care se face impardonabila confuzie sa se creada macar si pentru o clipa ca legaturile intre PSD-PNL-PC, intre Hrebenciuc, Voiculescu, Tariceanu, Olteanu&comp. se construiesc pe afinitati ideologice, doctrinare.

Ceea ce se petrece azi in premiera absoluta in Romania, la vedere, este proba coplesitoare a existentei si a felului de a actiona a unicei Forte reale, transpartinice, care conduce tara asta de 17 ani. S-a tot vorbit de regimul Iliescu, de regimul Constantinescu, acum ni se flutura sub ochii spectrul dictaturii basesciste.

Vorbe! Bancuri rasuflate pentru adormit copii! Singura dictatura care s-a exercitat si continua sa se exercite, implacabila si inatacabila si azi, este dictatura oligarhiei, a maharilor, a mogulilor, a celor care pe cai numai de ei stiute au acumulat averi de necuprins si care se cred inca abia la inceput de drum.

In numele si in slujba lor actioneaza azi Viorel Hrebenciuc si cine nu intelege asta e ori orb, ori un sinucigas politic.

Pentru tot ce facut impotriva intereselor Tarii, pentru toate ”meritele” lui stiute si nestiute, Hrebe merita cu prisosinta o ”Oda a Ne - recunostintei”.

Randurile de mai sus i se inchina.