Precum intr-o partida de sah, exista si intr-o partida politica cateva principii pe care chiar si un jucator confirmat e bine sa le respecte. Presedintele jucator Basescu le-a ignorat si ultimele sale doua mutari pe esichierul politic au fost : prima foarte surprinzatoare, dar proasta si a doua ceva mai previzibila, dar foarte proasta.

Unul dintre aceste principii este ca, atunci cand ai o pozitie castigatoare nu faci mutari riscante doar pentru a obtine o victorie mai rapida sau mai categorica. De la restructurarea guvernului Tariceanu presedintele se afla de fapt si de drept intr-o situatie de coabitare.

Exemplul francez de sistem prezidential in care coabitarile sunt posibile ne arata ca intr-o astfel de configuratie presedintele este cel care are de castigat. Niciodata un prim ministru de coabitare nu a reusit sa castige alegerile prezidentiale franceze.

Conjunctura politica de la noi face ca situatia sa fie si mai favorabila presedintelui : un guvern ultraminoritar si destul de impopular PNL-UDMR care beneficiaza de sprijinul unui partid angajat intr-un demers la fel de impopular de demitere a presedintelui.

O situatie de singur impotriva tuturor care convine de minune unui presedinte ca Basescu, foarte priceput cand e vorba de campanii electorale impotriva “sistemului ticalosit”.

In aceasta pozitie castigatoare presedintele Basescu si-a anuntat in mod surprinzator demisia viitoare in caz ca Parlamentul va decide suspendarea sa. Si a intarit acest anunt precizand ca o va face in cinci minute. Ma grabesc sa adaug ca nu ideea demisiei o calific drept “mutare proasta” ci anuntul in sine. A face publica urmatoarea mutare nu este o strategie prea stralucita.

De regula politicienii folosesc in asemenea imprejurari expresii gen “iau in calcul” sau “nu exclud” care lasa deschise si alte variante. Probabil ca -asa cum s-a spus- presedintele a folosit maniera forte pentru a intimida opozitia si a o obliga sa cedeze. In acest caz insa nu inteleg de ce n-a facut-o in preziua votului asupra suspendarii.

Presedintele a preferat sa ofere adversarilor cateva zile de gandire reusind in schimb performanta de-a-si da sie insusi un ultimatum de “cinci minute” !

Partidele au folosit din plin ragazul acordat de presedinte. Am vazut un PSD studios timp de doua zile care a sfarsit prin a gasi mutarea corecta. Si mai surprinzator, am vazut un partid ca PRM-ul ezitand sa ia o pozitie transanta inaintea unei analize a situatiei. In fine, aceste zile au permis partidelor anti-prezidentiale sa negocieze intre ele pentru adoptarea unei strategii comune.

Parca surprins de raspunsul primit, presedintele Basescu a continuat cu o mutare si mai proasta. Cam asa cum fac amatorii nu prea priceputi care muta o piesa, isi dau seama ca au gresit si o muta inapoi. Desi, repet, demisia presedintelui nu a fost neaparat o greseala. Noile alegeri ar fi permis evaluarea corecta a raportului de forte dintre presedinte si actualii sai opozanti.

E limpede ca, in caz de victorie a presedintelui, acestia ar fi fost foarte contestati in propriile partide. Inca si mai important, alegerile prezidentiale anticipate ar fi influentat in mod semnificativ viitoarele alegeri parlamentare si i-ar fi permis lui Traian Basescu, in caz de victorie, sa ceara poporului o majoritate favorabila. Asa cum a reusit s-o faca la alegerile locale spre exemplu.

Fireste ca aceasta strategie avea si dezavantaje si ele sunt subliniate de Traian Basescu in justificarea schimbarii sale de atitudine. E adevarat ca prin demisia prezidentiala, ideea de vacanta a postului si interimatul de trei luni ar fi dus la o criza politica mult mai serioasa.

A accepta insa acest argument inseamna a admite ca valabile si justificarile lui Calin Popescu Tariceanu cand cu razgandirea din 2005. Acest argument va trebui sters din arsenalul anti-premier al presedintelui.

Este de asemenea foarte plauzibila ideea ca coalitia anti-prezidentiala urma sa-i blocheze lui Traian Basescu o noua candidatura. In pofida dezmintirilor de tot felul, atat modificarile la legea referendumului cat si tentativele din legea CNSAS arata ca alesii nu se sfiesc in a face legi ad-hoc de interes politic imediat.

Sa ne amintim ca dupa cenzurarea de catre CCR a legilor justitiei, premierul Tariceanu sustinea un proiect de lege prin care deciziile Curtii sa poata fi invalidate cu votul a doua treimi din numarul parlamentarilor. Cu o asemenea atitudine, o interzicere a unei candidaturi si chiar o schimbare din mers a tipului de republica devine un simplu joc de-a bilele.

Dar nici aceasta justificare a presedintelui nu sta in picioare atata vreme cat el ar fi trebuit sa se astepte la asa ceva. Presedintele Basescu are ceva experienta in politica si cunoaste politicienii din jurul lui. Are pe langa el consilieri si se biziuie pe sfaturile partidelor pro-prezidentiale (sau cel putin ar trebui s-o faca).

Un bun jucator trebuie sa prevada miscarile adversarului, nu ? Cat despre impresia presedintelui ca demesul sau va duce la alegeri parlamentare anticipate, este de o naivitate absoluta. Faptul ca aceste alegeri au fost promise de Dan Voiculescu nu le face nicidecum mai probabile.

Bazata pe niste argumente foarte slabe, ultima mutare a lui Basescu i-a afectat in mod serios, nu atat credibilitatea as spune, cat imaginea de jucator performant. A fost o mutare defensiva de la un om reputat ofensiv, care in plus a fost prevazuta si va fi in mod sigur exploatata la maxim de toti adversarii sai.

Pentru a castiga acest joc in care pastreaza totusi prima sansa, presedintele ar trebui sa joace de acum inainte mult mai atent. Si in momentele de destindere sa joace cate o partida de sah cu consilierul sau politic. Le-ar folosi amandurora.

Comentarii pe blogul lui Doc (Inventarul stricaciunilor politice)