Mai nou polticienii apar la televizor numai cu Constitutia in mana : o poarta la ei precum indienii lui Winnetou punguta cu medicamente. Citirea articolului preferat are ca efect (Placebo !) sa-i faca sa se simta mai puternici. Dar cartea pe care au ales sa joace dupa modelul brevetat de presedintele Basescu este una slaba, chiar foarte slaba.

Daca astazi conflictul politic este atat de zgomotos este fiindca Constitutia noastra tace. Iar atunci cand totusi se exprima prin intermediul judecatorilor Curtii Constitutionale o face in mod confuz si contradictoriu.

A existat o vreme (vremea lui Iliescu si a lui Vacaroiu, va mai amintiti de ei ?) cand Constitutia putea sa taca fiindca n-o baga nimeni in seama. Cand am crezut ca intram in sfarsit in randul democratiilor normale, ne-am trezit intr-o buna zi cu presedintele Constantinescu incercand sa forteze usa biroului in care primul ministru Radu Vasile se baricadase singur. Constitutia n-a avut nimic de spus, nu fusese programata pentru asa ceva.

A venit si anul de gratie 2003 cand Adrian Nastase si prietenii sai au imbracat Constitutia cu haine noi marca UE, dupa care au pornit cu urnele mobile prin tara ca sa-i aprobe poporul. Ceee ce nu s-a vazut insa sub hainele noi a fost ca expertii constitutionali PSD remodelasera nitelus Constitutia cu toporul. Se putea acum vorbi despre raportul intre prim ministru si presedinte.

In contradictoriu ! Imi amintesc ca pe forumul hotnews subiectul a fost atunci intens dezbatut. Dar in acea vreme politicienii nu intrau pe forumuri ...

Actualul mandat al Aliantei DA a avut un debut de rau augur, tot sub semnul tacerii Constitutiei. Imi amintesc ca in decembrie 2004, afland ca Constitutia permite sefului statului sa numeasca un prim minstru dintr-un partid minoritar, prima mea reactie a fost de neincredere. Era insa adevarat, Constitutia nu spunea nimic care sa o interzica.

Am aprobat atunci decizia lui Traian Basescu fiindca credeam, si mai cred si acum, ca un presedinte ales prin vot direct trebuie sa fie unul de republica prezidentiala, care, fiind legitimat de popor, sa poata sa impuna o majoritate cu care sa poata guverna.

Insa analiza mai atenta a acestei taceri constitutionale nu duce la o intarire a caracterului prezidential al legii fundamentale ci ... la o absurditate.

Coroborata cu diferentierea - inexplicabila ! - a duratei mandatului presedintelui de cea a mandatului parlamentar din 2003, ea permite unui presedinte sa aplice procedeul patentat de Basescu pentru a bloca o majoritate ostila care tocmai a fost legitimata prin votul popular.

In schimb, in situatia in care un presedinte este ales in conditiile existentei unei majoritati parlamentare ostile, acesta e obligat sa coabiteze cu ea !!

Ulterior, Traian Basescu a dorit sa inainteze in directia unei republici prezidentiale incercand sa provoace alegeri anticipate. Dar a esuat fiindca intre timp premierul Tariceanu a citit si el Constitutia si si-a dat seama ca de fapt avem o republica parlamentara.

Presedintele a fost acuzat de dictatura de tip bielorus desi intr-un regim prezidential precum cel francez presedintele poate dizolva parlamentul cand crede de cuvinta. Premierul a fost acuzat de tradare, desi acceptarea unui regim prezidential l-ar fi penalizat politic. Amandoi au procedat in litera Constitutiei.

Si niciunul nu a incalcat spiritul ei fiindca acesta nu exista ! Nu e nici republica parlamentara nici prezidentiala. Sau e si una si alta. E republica in care constitutia spune ca presedintele are dreptul si datoria de-a se implica in actul guvernarii iar parlamentul il poate suspenda daca gaseste ca acest lucru nu e in regula ! Iata cum tacerea Constitutiei naste monstri.

La zamislirea lor participa activ pe post de moase “expertii” juristi inregimentati politic in genul dlui Bolcas. Jocul pe o singura carte a inceput sa semene cu cel al celebrului prefect de Buzau pe drapelul Aliantei. Insusi dl Iorgovan a preferat sa-si terfeleasca odrasla in numele interesului superior de partid.

Exista constitutii care tin zeci sau chiar sute de ani. A noastra e deja in agonie dupa patru. In loc sa-si ceara scuze public, procreatorii ei ne dau lectii de drept constitutional la televizor. Timp in care Parlamentul s-a decis sa umple spatiile albe din Constitutie cu legi monstruoase.

Pe care distinsii parlamentari le explica publicului in niste dezbateri care au depasit granita ridicolului si se apropie de cea a alienarii mintale. Macar exista acum un consens asupra faptului ca Constitutia trebuie refacuta din temelii. S-a scris in presa ca PNL si PSD pregatesc (fiecare !) o noua Constitutie. Dar acest lucru inspira mai degraba teama. De la juristii de partid ne putem astepta la ce e mai rau

Si totusi exista o solutie simpla si la indemana.

Un referendum (concomitent cu cel pentru schimbarea sistemului de vot spre exemplu) cu ocazia caruia sa putem opta intre a) o republica parlamentara cu un presedinte cu rol simbolic, ales de parlament si care sa poata fi demis de acesta fara motiv cu o majoritate simpla, si b) o republica prezidentiala in care presedintele sa poata sa dizolve parlamentul si sa nu poata fi demis decat dupa avizul

pozitiv al Curtii Constitutionale, in urma votului parlamentar cu o majoritate de doua treimi si a unui referendum. De notat ca in ambele situatii bizareria numita CSAT trebuie desfiintata. Mai apoi o adunare constituanta cat se poate de apolitica, si desemnata consensual ar urma sa redacteze cu atentie o noua Constitutie plecand de la principiul ales la referendum.

Vor avea presedintele Basescu (in situatia in care va fi reconfirmat) si partidele anti-prezidentiale intelepciunea sa se inteleaga asupra unui subiect a carei miza o depaseste pe cea a actualului conflict ? Din pacate este greu de crezut.