Daca vizitati Muzeul Taranului Roman (MTR) cititi fisele de sala si tratati fiecare incapere in parte ca atare. Nu va asteptati sa gasiti numai obiecte de artizanat si porturi nationale si neaparat cereti ghidului sa va explice importanta obiectelor expuse. La MTR, arta se combina cu istoria cu etnologia, sociologia, religia, dar si cu divertismentul.

Sapatamana viitoare MTR gazduieste Festivalul Muzicii („La fete de la Musique” asa cum il numeste organizatorul - Ambasada Frantei in Romania ). Evenimentul care va avea loc la MTR ii asteapta sa concerteze pe Vasile Nasturica& taraful sau, Andrei Mihalache & taraful, Taraful lui Doru Fracas si Cozmita Lascarache.

Foto: HotNews.ro

Festivalul este unul dintre multele evenimente prin care MTR s-a evidentiat in ultima vreme, in peisajul muzeistic bucurestean, unde, daca se misca ceva, este o exceptie de la regula. Astfel de evenimente atrag, de ceva timp, multi amatori de arta, de iesiri in aer liber, sau pur si simplu de distractie.

Desi nu toti ajung sa patrunda dincolo de portile muzeului, unde, daca ceri ajutor (care nu vine de la sine in mod automat), poti avea parte de veritabile surprize.

Ce poate sa aduca nou un muzeu al taranului si de ce sa vizitez unul cand lumea e in permanenta miscare iar eu, contemporantul tau, trebuie sa ma adaptez la lucrurile zilei de azi? Stiu cum arata un port national si mai ales stiu ca nimeni nu-l mai poarta astazi in afara sarbatorilor cu mult zgomot si televiziuni.

Atitudinea asta, de fapt, e paguboasa si te da inapoi. Muzeul Taranului e departe de a fi o sala cu expozitii obosititoare de obiecte de acum 200 de ani care sa mitologizeze taranul cu opinci si frica de Dumnezeu. MTR vine cu un concept, cu un mesaj adresat mai ales tinerilor si cu o multime de sarbatori.

Ce a fost

Arhitectul este N. Ghika-Budesti. El vroia sa inalte acolo un palat al artelor care sa aiba chipul incintelor tip monastic. Alexandru Tzigara-Samurcas, primul director al muzeului, a fost alungat la inceputul anilor '40 de regimul de atunci.

Aproape 50 de ani a domnit comunismul in MTR. Odata cu asa-zisa "eliberare a Romaniei" din 1944, muzeul insusi va fi "eliberat", in 1953, din propria-i casa si silit sa se transfere, cu statut de chirias, in cladirea Palatului Stirbei din Calea Victoriei, unde va functiona timp de 25 de ani, sub denumirea de Muzeul de Arta Populara al Republicii (mai intai populara, apoi socialista).

In cladirea de pe soseaua Kiseleff se mutau, la un moment dat, Lenin si Stalin. Taranul roman se muta la oras, da panerul pe servieta, itarii pe salopeta de muncitor si Sfanta Cruce pe munca pentru popor.

Foto: HotNews.ro

Taranul care pleaca la oras isi pierde identitatea muncind la connstructia orasului, iar cel care ramane in satul mai pastreaza din obiceiurile populare, dar se tine si de munca la CAP.

MTR aduce probe despre existenta taranului de acum 200 de ani, dar si marturii despre cum a rezistat el in perioada comunista, despre cum l-a mintit partidul si despre ce este el astazi. Fiecare sala a muzeului vine cu un concept, cu o istorie si cu un punct de vedere personal.

Privit ca intreg, poti avea senzatia ca respectivele concepte propuse nu se imbina, dar acest lucru nu e neaparat necesar.

Nu trebuie sa ne gandim la timpul din care taranul vine, deoarece abia dupa ce am vizitat muzeul taranului am inteles ca el e mereu actual.

Agora artelor din piata Victoriei

Cand regretata Irina Nicolau a venit la la conducerea MTR, s-a gandit ca cel mai bun loc pentru sala dedicata comunismului ar fi la subsol, povesteste etnologul Gabriela Cristea. Tot ea explica ce cauta, in aceeasi cladire, un costum national vechi de sute de ani si un borcan rosu de platic pe o bucata de musama.

„MTR aduce mai multe la un loc. Galerie cu obiecte de vanzare, librarie, muzeu si Clubul Taranului. Sunt spatii deschise pentru mai multe arte, iar fiecare incapere a muzeului are un concept al sau”, spune ea.

Deci, in primul rand, e vorba de o agora. Oameni care se intalnesc la un muzeu si pot viziona filme, pot citi literatura, pot cumpara obiecte mestesugaresti si se pot destinde, intr-o conversatie, la un pahar de limonada.

La magazin vizitatorii pot cumpara suveniruri - obiecte facute de mana omului. De mestesugari sau de copii care muncesc la ele in cadrul atelierelor organizate de MTR. Banii obtinuti din vanzarea obiectelor ce ies din mainile celor mici se reinvestesc in alte ateliere, spune responsabilul marketing al MTR, Ana Maria Iuga.

Clubul Taranului - o terasa cocheta

Foto: HotNews.ro

La librarie, gasiti cam tot ce se poate despre muzeu si carti de studii de socilogie si etnografie, iar Clubul Taranului are una dintre cele mai frumoase terase din preajma cladirii guvernului. Acolo au loc, saptamanal, concerte. Clubul Taranului e un loc bun unde sa te ascunzi de 35 de grade Celsius.

Muzeul

Vorbeam la inceputul articolului de prejudecati. Am scapat de ale mele si pot sa va explic: Muzeul Taranului este un spatiu care se reactualizeaza permanent. Nu e un loc mort cu obiecte iesite din uz, ci o zona ale obiectelor taranului de ieri si de azi. Lucrurile pe care le-a pierdut, dar si cele pe care le mai are.

Asta se intelege cel mai bine din camera bunicii, un loc care va trezi nostalgie oricaruia dintre cei care au avut o bunica la tara. Presul tesut de bunica, musamaua ei inflorata si ziarele pe care tine bunica vasele.

Un borcan rosu, de plastic, in care a fost pasta de rosii ne aduce aminte ca astazi bunica merge la "market", dar inca mai pune laptele la prins in oale de lut vopsite cu sarg de mestesugari.

Sala care vorbeste de scoala taranului aminteste de imaginea celui care mergea la scoala sa invete doar scrisul si cetitul, dar si pe acela care buchisea in plina epoca de aur geografia Republicii Socialiste Romania. Bancile sunt vechi, dar si noi. Albumele vorbesc de scoala romaneasca in toate timpurile sale.

Singurele incaperi de istorie pura sunt cele care vorbesc de marea legatura a taranului roman cu religia. O multime de cruci si icoane si iata si de ce: „Taranul roman nu face nimic inainte sa-si faca cruce”, explica Gabriela Cristea. Mai mult, crucea este un simbol pe care specialistii muzeului l-au opus comunismului. Prima expozitie dupa redeschiderea muzeului s-a numit „Crucea”.

Acum

Mercury Promotions a facut pentru MTR o campanie de mediatizare gratuita, „Muzeul Taranului mereu actual”. Mai multe canale media s-au alaturat in parteneriat cu MTR si fac reclama muzeului. Institutia traieste din banii de la stat, dar s-ar descurca foarte greu daca nu ar exista si sponsorizarile.

La cerere, cei care organizeaza evenimente culturale sau diferite proiecte pot inchiria Studioul muzeului, ce promite o viata lunga. Deocamdata responsabilii institutiei au in derulare doua proiecte.

Se lucreaza la lansarea expozitiei Hrana - sub indrumarea artistului Cosmin Manolache - si inca un proiect de cercetare a mestesugarilor valceni. Acesta din urma a inceput in luna aprilie si se va incheia in octombrie, cand se vor face publice si rezultatele cercetarii.

Alaturi de cei putin peste o suta de angajati ai muzeului mai pun umarul la treaba si voluntari - fie elevi de liceu care participa la atelierele de creatie ale muzeului, fie studenti de la sociologie care vor sa se apropie de viata omului de la tara.