La putine zile dupa ce presa a exagerat malitios stingaciile dlui Cioroianu de la Washington, dl Basescu, iata, confirma profilul unui lider masculin, lipsit de echivoc, confortabil in convingerile sale. GUAM este cadrul regional cel mai potrivit in care se poate vorbi asa cum a vorbit dl Basescu.
Organizatia are nevoie de sprijinul UE si, semnificativ, alaturi de dl Basescu au mai fost invitati presedintii Poloniei si Lituaniei. Romania, Polonia si Lituania, alaturi de celelalte tari baltice si de Bulgaria, pot forma, in interiorul UE, un pol important de influenta daca ajung sa impartaseasca o viziune comuna asupra problemelor Marii Negre si a relatiei Uniunii cu Rusia, in general.
Le leaga nu doar o experienta istorica asemanatoare, a vecinatatii cu sovietele, ci si parcursul similar de dupa 1989: fara ezitare spre NATO si UE.
Dar, asa cum am mai spus-o si cu alte prilejuri, presedintele acesta nu este bine „marketat“ in exterior. Diplomatia noastra, prada vechilor loialitati si insuficient aerisita dupa 2004, lucreaza cu frina de mina trasa cind vine vorba de dl Basescu.
Imi amintesc fervoarea devotata cu care sefii de misiuni romanesti promovau cite o carte scrisa de dl Iliescu sau se dadeau peste cap sa publice in presa tarilor unde lucrau cite un articol semnat de dl Adrian Nastase.
Imi amintesc vocea gituita de evlavie a unui ambasador (dintre cei „de cariera“) care, prin 2003 sau 2004, il prezenta pe dl Iliescu publicului strain drept „busola morala a societatii romanesti“. Daca te duci acum prin ambasade, vei sesiza o reticenta disciplinata fata de dl Basescu.
„Aparatul“ nu-l digera pe acest presedinte, prea antisistem, prea transant si prea curajos.
Cred, in continuare, ca un om politic de tipul dlui Traian Basescu poate avea un profil euroatlantic important. Domnia sa a preferat (sau, poate, nu a avut de ales) sa se consume, mai ales, in luptele interne, acolo unde cistigul sau coplesitor din punct de vedere electoral este incert din punct de vedere politic, cel putin deocamdata.
Desi a cistigat alegeri dupa alegeri, omul nu poate face mai mult decit sa vorbeasca si sa vada cum initiativele sale nu se materializeaza niciodata. Dl Basescu trebuie sa isi gaseasca o cadenta pe masura sa in politica externa. Mai are doi ani de mandat, ceea ce inseamna ca trebuie sa se grabeasca.
Numarul de vizite pe care le-a facut din 2005 incoace este impresionant - cu mult mai multe decit predecesorii sai -, semn ca aparatul sau de lucru isi face foarte bine treaba. Discursurile sale sint, in general, substantiale si percutante, semn ca sfatuitorii stiu ce sa-i livreze.
Problema este ca perceptia internationala si, mai ales, interna a politicii sale externe ii este, pe nedrept, nefavorabila.
Cind dl Basescu a ajuns in stare de suspendare, socialistii si liberalii europeni au sustinut militant demersul PSD si PNL. Dinspre populari, totusi cea mai importanta forta politica a continentului dominat, acum, de dl Sarkozy si dna Merkel, sprijinul pentru dl Basescu a fost, mai degraba, formal.
E inadmisibil, cred, ca PPE sa nu vada citi europarlamentari poate aduce PD si pe ce val e dl Basescu. Totusi, sint distanti. Sigur, PD nu se poate lauda cu o anvergura internationala similara, de pilda, cu cea a PSD, si asta, ma grabesc sa o spun, e numai din vina lor.
Dar nici dl Basescu nu pare sa fi gasit caile sa se impuna intr-o conjunctura euro-atlantica, parca anume croita pentru omul politic care este.
