A fost o saptamina plina de bombe si bombite. Nu, nu de presa, ci din acelea ramase prin paduri si finete din Al Doilea Razboi Mondial. In orice caz, nici nu sarea bine in aer o grenada defensiva la “Observator” ca imediat suna alarma la PRO TV si un obuz arunca schije pe care cameramanul le prindea in cadru cu o dexteritate de profesionist.
Din cite am observat, aceste stiri se impart in doua categorii mari si late: in prima exista victime; in a doua, cei care gasesc munitia anunta autoritatile abilitate, asa se zice, nu?, care sosesc imediat la fata locului si detoneaza focoasele in conditii de siguranta.
Stirile din prima categorie, cea cu victime, au intotdeauna un iz didactic; victima a fost un individ inconstient care a lasat in urma, pe linga o familie indurerata, si o banala boare de intelepciune. Parintii isi dadacesc copiii, batrinii isi amintesc de razboi si-i sfatuiesc pe tineri sa evite sa puna mina pe grenade si cam asta e tot.
E ca in acele caricaturi despre protectia muncii din ziarele anilor '80, in care un chimist laborant isi turna acid sulfuric in cap, iar alaturi scria „Asa nu!“. Cealalta categorie, fara victime, seamana cu spectacolele de artificii. Pocniturile, exploziile, sariturile in aer, blocurile darimate controlat au prezenta asigurata la jurnale.
