Pentru ca selectia tinerilor politicieni se face mai degraba pe baza relatiilor si a resurselor materiale pe care acestia sunt dispusi sa le puna la dispozitia partidului decat pe baza meritelor, talentului sau notorietatii.
Pentru ca membrii de partid care asteapta rabdatori sa le fie recunoscute munca si fidelitatea pentru a parcurge corect ierarhiile sunt tratati de sus, dati la o parte si inlocuiti atunci cand le vine randul cu oameni adusi din afara, venetici fara ideologie, traseisti si oportunisti.
Pentru ca in Romania postdecembrista elitele politice au fost recrutate mai ales din bazinul nomenklaturii si al tinerilor tehnocrati crescuti in spirit de perestroika la sfarsitul anilor ‘80 sub aripa protectoare a regimului comunist.
Convertiti la economia de piata, acestia au privit adesea randuiala democratica din perspectiva propriului trecut si a propriului interes, transformandu-se repede din specialisti ai vechiului regim in politicieni postrevolutionari si "capitalisti de cumetrie", dupa cum ii numea cu duiosie Ion Iliescu pe unii dintre tovarasii sai de drum.
Clasa politica autohtona alcatuita astfel pe baza tehnocratilor umblati prin lume, reformati, dar cu felurite dileme a devenit ulterior si clasa imbogatitilor de tranzitie, iar tinerii crescuti la umbra lor au capatat mai mult sau mai putin chipul si infatisarea lor.
Elita politica postdecembrista s-a autoreprodus fara sa se reformeze in adevaratul sens al cuvantului, iar mai tinerii competitori, desi au imagini diferite, au adesea reflexe similare, fiind cel mult niste producatori mediocri de manifeste.
Construite pe fundatii instabile, partidele autohtone nu mai reusesc sa-si gaseasca lideri adecvati, pe care electoratul sa-i acrediteze nu doar pentru capacitatea lor de a se face placuti, ci si pentru proiectele si viziunea lor. In acest moment, nici una dintre formatiunile parlamentare nu are, de pilda, candidati eligibili pentru cursa prezidentiala.
Dar alcatuirea listelor pentru europarlamentare a demonstrat in plus ca partidele nu au nici macar reprezentanti care sa le duca trena inaintea alegerilor locale si generale de anul viitor. PSD, care ar fi avut cativa politicieni cu notorietate, nepatati si priceputi in treburi europene, i-a exilat la Cluj pentru a-i pedepsi ca pe niste provinciali care au indraznit sa invadeze centrul.
PD, care nu reuseste sa scape de complexul Basescu, vine cu politicieni cvasinecunoscuti, in frunte cu Sorin Frunzaverde, un politician versat, dar fara carisma si fara notorietate.
PNL, care are in echipa de conducere destui oameni formati dupa 1989, si-a dat seama ca multi dintre acestia nu se bucura de prea multa simpatie si ca e aproape imposibil sa scoata din interiorul partidului politicieni credibili, de aceea a recurs la import, aducandu-i din zona civica pe Renate Weber si Daniel Daianu.
Lipsite de lideri, imaginatie si programe, partidele serioase vor fi nevoite sa concureze cu noul politician populist, homofob si ortoxist lansat pe piata politica din lumea fotbalului.
