Cine n-a inteles de ce orice era mai bine decit guvernul Tariceanu a primit raspunsul in mai putin de 24 de ore.
Abia intorsi de la balul motiunii rapuse de Ion Iliescu, liberalii s-au dovedit nedelicati. S-ar fi cuvenit ca PNL sa recunoasca, mai intii, noua pozitie de jure a lui Ion Iliescu, acordindu-i titlul de Presedinte de Onoare. Ar fi fost un act de politete, dar si o lamurire generoasa in chestiunea „Basescu vrea sa refaca FSN-ul“. Poate mai tirziu, dupa Buget.
Liberalii ramin datori cu o ceremonie, dar asta nu inseamna ca nu isi omagiaza mentorul, in alt fel. Ei au implinit visul „democratiei originale“, lansat de Iliescu, acum aproape 18 ani. Intr-o singura dupa-amiaza, Tariceanu a dispus, Chiuariu a scris si Monitorul Oficial a tiparit: Ordonanta de Urgenta 95. Nici un demnitar nu mai poate fi pus sub urmarire de DNA.
Comisia prezidentiala care avizeaza urmaririle penale ale demnitarilor a fost risipita in clipa in care urma sa se pronunte asupra lotului Chiuariu. Ministrul Justitiei insusi rasare curat ca lacrima, din mijlocul unui dosar bun de cos.
Nimeni n-a indraznit, pina acum, in Romania legilor curbe si a instantelor curve, sa joace atit de scabros comedia justitiei. Datoram un gind pios si, poate, chiar scuze guvernului Nastase. In acele vremuri de geometrie penala ordonata, intocmirea era clara: se poate hoti mult, foarte mult, dar nu in vazul lumii si nu cu vatamarea legislatiei.
Ce s-a schimbat? De ce a pierit pudoarea si cum s-a dezlantuit veselia fara perdea a faradelegilor liberale? In primul rind, trebuie inteles ce nu s-a schimbat. Regimul n-a parcurs transformari de esenta. Cu dl Patriciu Creanta decident politic vital si cu grupul Iliescu - Hrebenciuc pe post de factiune parlamentara, liberalii nu sint altceva decit un mini-guvern PSD II.
Abia de aici incolo putem nota ce s-a schimbat. Doua noutati explica banditismul impudic al liberalilor. Mai intii, aparitia presedintelui Basescu, primul om de stat care a pus in pericol regnul mafiot. In al doilea rind, dezmatul liberal marcheaza diferenta de vremuri: acum nu mai sintem candidati la admitere. Examenul european a trecut.
Nu mai trebuie sa simulam, nu mai e cazul sa ne controlam tinuta. Nu ne mai pot face nimic.
Cea mai interesanta si perversa consecinta a admiterii Romaniei in UE e degajarea unei energii infractionale enorme. In afara, unde compatriotii nostri vor sa-si convinga gazdele ca exista, in definitiv, o legatura intre romani si ocnele Romei. Inauntru, unde standardele europene au fost abolite, in clipa imediat urmatoare aderarii.
Rezultatele: programul de asistenta agrara UE e falsificat de la un cap la altul, economia a fost tirita la butuc de cheltuieli publice iresponsabile, iar Justitia e pacificata, fara jena, prin ordonante pornografice. Alegerile europene? Guvernul le-a aminat. Doar Mircea Geoana s-a obosit sa explice la ce sint totusi bune alegerile europene: ca semn de carte.
Ele marcheaza limita de timp ingaduita meditatiilor lui Ion Iliescu. Paradox: n-am intrat niciodata in Europa, dar nici nu mai putem fi dati afara. De aici, pornojustitia.
