Astazi se implinesc 90 de ani de la Marea Revolutie din Octombrie. Celebrata pe 7 noiembrie (25 octombrie dupa calendarul iulian inca in uz la acea vreme), aceasta data a reprezentat, in Rusia, una din cele mai importante zile ale fiecarui an, alaturi de 9 Mai, ziua victoriei asupra nazismului.

Ce inseamna ea acum? Inainte de toate un prilej pentru istorici si analisti de a-si testa capacitatea speculativa, de a oferi alte interpretari acelor evenimente, de a le compara cu alte momente din istoria recenta a Rusiei. La nivelul opinie publice, perceptia difera in functie de varsta si de orientare politica.

Cei tineri vad in revolutia din 1917, in urma careia s-a nascut URSS un episod din istoria tarii, iar cei mai in varsta au echivalat-o cu inceputul unui sir lung de nenorociri pentru Rusia. Lectiile desprinse? „Conducatorii vin si pleaca, dar Rusia ca stat si ca popor raman”, sustine istoricul Nina Jukova, presedintele Clubului „Realistii”.

In opinia ei, „in octombrie 1917 a fost inlaturata o putere care ignora interesele societatii si era incapabilasa raspunda adecvat la provocarile timpului. Asa s-a intamplat nu doar in februarie si octombrie 1917, dar si in august 1991”, sustine expertul. Un lucru este cert: Octombrie 1917 nu mai este o sarbatoare pentru rusi. Iar 7 noiembrie a devenit zi obisnuita de lucru.

Mai aproape de suflet este alta tema nascuta de faptele de acum 90 de ani: merita oare tarul Nikolai al II-lea sa fie canonizat? Descoperite in 1991, osemintele a noua din membrii familiei tariste au fost inmormantate cu mare fast, in 1998 in catedrala Petropavlovsk din Sankt-Peterburg. La acea data, Biseria ortodoxa rusa a refuzat sa chestiunea canonizarii.

A vorbit insa despre o reviuire a pozitiei dupa ce expertizele au confirmat, recent, ca ramasitele pamantesti gasite anul acesta, aparitin printului Aleksei si marii ducese Maria, copii rataciti ai ultimului tar rus. In alta ordine de idei, "7 noiembrie" nu mai este sarbatorita cu fast si defilari ale "oamenilor muncii".

Data ramane in amintirile acestora ca fiind sfarsitul unei perioade tulbure, insa pentru istorici, ea reprezinta un prilej sa aminteasca faptul ca de multe ori istoria se repeta si ca „vremurile tulburi” pot reveni oricand in actualitate.

Retrospectiva evenimentelor din timpul Revolutiei Bolsevice

Pentru Rusia, Primul Razboi Mondial a fost un dezastru fara precedent, victimele rusesti fiind mai numeroase decat toate celelalte existente in vreun razboi.

Economia ruseasca a fost distrusa de costurile ridicate impuse de starea de razboi, iar orice revolta a poporului rus impotriva Imperiului tarist era „stinsa” de promisiunile lui Nicolae al II-lea privind noi reforme si legi elective.

Situatia insa a luat o intorsatura dramatica in februarie 1917, cand o rascoala a izbucnit Petrograd, actualul Sankt Petersburg - la acea vreme capitala Rusiei, datorita lipsei acute de hrana. Fortele de armata demoralizate s-au alatuat revolutionarilor si la data de 15 martie, Nicolae al II-lea a fost fortat sa abdice, luand astfel sfarsit decenii de guvernare tarista.

Ca o urmare a Revolutiei din Februarie, puterea a fost impartita de catre un Guvern Provizoriu foarte slab si incapabil sa rezolve criza economica.

Din luna februarie si pana in octombrie, numerosi revolutionari anarhisti si bolsevizi au incercat sa instige populatia la noi revolutii. In iulie, la Petrograd, sectiunea militara a partidului bolsevic impreuna cu o mare parte partidului bolsevic al clasei muncitoare si cu anarhistii din capitala au pus la cale o revolta civila, insa tentativa lor a esuat.

Situatia stagneaza timp de trei luni, pana cand Vladimir Ilici Lenin, aflat in exil la acea vreme, se reintoarce pe data de 6 octombrie la Petrograd. El se se angajeaza sa condus Armata Rosie in vederea destituirii Guvernului Provizoriu, condus de Alexandr Kerenski, si instaurarea dictaturii sovietice.

Planul lui a fost pus in aplicare in noaptea din 24 spre 25 octombrie, cand Lenin soseste la Smolnii si preia conducerea directa a revolutiei. Garzile Rosii conduse de bolsevici au preluat controlul principalelor puncte din oras intampinand o slaba opozitie. Acestia au ocupat cladirile guvernamentale si in doua zile au format un nou guvern avandu-l la conducere pe Lenin.

La 26 octombrie, cu ocazia reuniunii Congresului, Lenin prezinta doua rapoarte, in care propune si argumenteaza decretele asupra pacii si asupra pamintului. El este ales presedinte al Consiliului Comisarilor Poporului.

In perioada de dupa revolutia din 1917, Lenin redacteaza decrete, scrie apeluri si articole, ia cuvintul la mitinguri si adunari, militeaza pentru unitatea miscarii muncitoresti internationale si subliniaza posibilitatea de realizare pe cai diferite a revolutiilor socialiste in functie de specificul conditiilor concrete din fiecare tara.

Rusia bolsevica, numita mai tarziu Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice ( USSR) a fost primul stat marxist al lumii. Astfel, zius de 7 noiembrie a devenit data oficiala la care se sarbatorea revolutia.

Istoria oficiala din Uniunea Sovietica a descris evenimentele ca mult mai dramatice decat au fost in realitate, desi cea mai mare parte a revoltei in Petrograd a fost lipsita de varsare de sange.