Deja dezbaterea despre sistemul mixt versus sistemul majoritar pur nu mai seamãnã a dezbatere rationalã. Fiecare tinde sã spunã cã cel promovat de tabãra proprie e perfect si celelalte odioase.
Dacã tii cu Bãsescu tinzi sã fii fan al sistemului majoritar. Dacã nu iti place Bãsescu, vrei mentinerea sistemului actual sau adoptarea celui propus de APD. Nu este bine. Trebuie sã calmãm dezbaterea, altfel ne vom trezi cu cine stie ce minune.
Douã intrebãri sinte esentiale. Prima: care dintre cele douã propuneri aflate pe masã este mai bunã pentru Romania? Rãspuns: nu existã un sistem mai bun in sine. Amindouã au avantaje si dezavantaje.
Cel majoritar in douã tururi (sustinut de Bãsescu) duce la majoritãti solide si avantajeazã mai clar partidele mari, in spetã PD si PSD. Acesta este si motivul pentru care insistã Presedintele asupra sa. Sistemul mixt (propus de APD, adoptat de Guvern) nu duce la majoritãti clare, ca si sistemul pe care il avem acum.
Cel mai bun exemplu este chiar situatia din Germania, unde s-a ajuns la o mare coalitie guvernamentalã pentru cã nici unul dintre partidele mari nu a putut forma guvernul. Aceasta este o posibilã slãbiciune a propunerii APD: poate prelungi instabilitatea politicã. Spre deosebire de Germania, Romania nu are cultura compromisului pe politici guvernamentale.
Din acest punct de vedere, sistemul propus de Bãsescu are un plus: partidele mari obtin majoritãti limpezi.
Insã acest avantaj poate fi contracarat printr-un neajuns major al propunerii lui Bãsescu: excluderea partidelor mici si pericolul creãrii unui spectru politic artificial. Cristian Pirvulescu are dreptate cind spune cã nu trebuie sã alegem un sistem electoral in functie de situatia politicã de moment. Amintiti-vã de anii 2002-2003.
PSD era instalat confortabil la putere, avea procente ametitoare in sondaje si alternativa la el era sinistrã: urmãtorul partid in Parlament si in sondaje era PRM. Dacã am fi avut atunci sistemul propus acum de Bãsescu si ar fi avut loc alegerei inainte de crearea Aliantei D.A., ar fi rezultat un parlament doar cu PSD, PRM si UDMR.
In general, un sistem majoritar e o idee bunã acolo unde partidele sint stabile pe termen lung, intr-un spectru fluid ca cel romanesc ne putem trezi cu surprize.
Concluzia: desi are avantaje clare pe termen scurt, sistemul propus de Bãsescu poate presupune riscuri pe termen mediu-lung dacã se schimbã configuratia politicã. Ce alegem: posibilitatea de forma mai usor guverne stabile sau stabilitatea sistemului politic ca atare? Cum spuneam, nu existã sistem ideal. Fiecare dintre ele are plusuri si minusuri.
Publicul trebuie sã stie toate acestea, mãcar acea parte a lui care este interesatã. Mã tem insã cã nici politicienii nu prea le stiu, la cum bat cimpii pe la televizor.
Trebuie sã fim onesti si sã recunoastem aceste avantaje si dezavantaje, indiferent de sistemul preferat de noi. Eu am explicat public cã as prefera sistemul mixt, mai potrivit pentru aceastã etapã de democratie neconsolidatã. Dar asta nu mã face sã nu ii vãd limitele.
A minti populatia in legãturã cu aceste chestiuni inseamnã sã ne furãm cãciula.
