În viața de zi cu zi întâlnim sarcasmul în diverse variante: poate fi o mască, un mecanism de apărare, o formă de comunicare pasiv-agresivă, o nevoie de a atrage atenția, de a domina conversația sau pur și simplu o dorință de a strecura o mică ironie. Este interesant de văzut felul în care ne influențează intimitatea emoțională și relațiile cu cei apropiați și e util să identificăm nevoile ascunse care ne împing să îl folosim. Ne ajută să știm și cum putem recunoaște și corecta micile derapaje ale acestui comportament, astfel încât să ne facem înțeleși și să ne înțelegem mai bine cu cei din jur.

Sarcasmul devine o problemă dacă devine frecvent în comunicareFoto: Shutterstock

Ce este sarcasmul?

Aș descrie sarcasmul ca fiind o ironie verbală subtilă care în mod creativ și acid ticluiește un sens total opus înțelesului vădit (vizibil) din conținutul comunicării. Referindu-se specific la o persoană, câteodată chiar la propria persoană, sarcasticul o apreciază, cu intenția nu tocmai seducătoare de a exprima de fapt o judecată la adresa ei. Ca un dram de zahăr în cafea, pentru îndulcire el folosește umorul sau ridiculizarea ușor ofensivă. Unora le place gustul, alții zic că e tot amar. Să vedem cu ce ne ajută, la ce ne încurcă…

Sarcasmul ca formă de coping

Sarcasmul poate fi o strategie rafinată de apărare de care ne putem folosi în variate feluri. Sub forma autoironiei, este o mască zeflemitoare în spatele căreia ascundem de multe ori tristețea sau nefericirea care ne macină. Direcționat spre alții, ne protejează egoul și funcționează ca o supapă prin care ne eliberăm emoțional.

Sarcasmul clădește în jurul nostru un scut care permite să dăm glas nemulțumirilor, anxietății sau frustrărilor, fără a recurge la o confruntare directă. Criticile sau dezamăgirile se transformă în comentarii aparent nevinovate, mici săgeți care poartă în ele greutatea emoțiilor exprimate într-un mod social acceptabil.

Sarcasmul este o busolă interioară care semnalează momentele noastre de presiune sau stres, neexprimate în mod deschis. Receptarea sarcasmului poate fi un semnal de alarmă din partea vorbitorului, care strigă: „Vreau atenție! Vreau să mă vezi! Vreau să vezi ce simt!” Descifrându-i mesajele ascunse, putem înțelege mai bine modul în care apropiații noștri își exprimă și își procesează trăirile interioare, ne putem înțelege mai bine chiar și pe noi înșine.

Un comportament pasiv-agresiv

Văd sarcasmul ca pe o sabie cu două tăișuri: umorul este rostul care aduce o perspectivă diferită asupra lucrurilor, iar critica este lama ascuțită prin care ne exprimăm nemulțumirile.

Spre deosebire de agresiunea deschisă, care este directă și evidentă, sarcasmul vine pasiv, subtil, dar adesea mascând o tensiune, o încărcătură negativă, gata să izbucnească. Impactul lui, ca formă de agresiune verbală pasivă asupra persoanelor țintite este complex. Poate genera disconfort, incertitudine, confuzie și anxietate, poate răni, ducând la resentimente sau chiar izolare emoțională. În timp, poate deveni un mod de comunicare disfuncțional, în care sentimentele autentice sunt constant filtrate prin ironie și dispreț, împiedicând rezolvarea constructivă a conflictelor.

CITEȘTE CONTINUAREA PE SMARTLIVING.RO