România este țara europeană cu cele mai multe cazuri de pacienți cu arsuri critice (mari arși), dar este incapabilă să îi trateze. La 7 ani de la Colectiv, România nu are niciun măcar un singur centru pentru tratarea marilor arși, cu toate că autoritățile promit construirea a 4 astfel de centre încă din anul 2014. Transferul în străinătate al cazurilor grave ține în continuare de noroc sau de presiunile care se fac - de către presă sau de către supraviețuitorii incendiului de acum 7 ani - cu toate că un Mecanism de transfer cu criterii clare a fost aprobat acum 2 ani prin Ordin al ministrului Sănătății. În plus, infecțiile nosocomiale rămân în continuare o bombă cu ceas - sunt subraportate în majoritatea spitalelor din țară.
Tablou sumbru la 7 ani de la Colectiv: „Au murit și speranțele”
La 7 ani de la incendiul din clubul Colectiv, tabloul arată cât se poate de sumbru.
Anul 2022 a adus sentințele definitive în primul dosar Colectiv - cel privind autorizațiile de funcționare date clubului - sentințe considerate de mulți prea blânde, raportat la amploarea tragediei.
Dosarul care vizează partea medicală a tragediei, în care rudele victimelor au depus plângeri și expertize medico-legale din care reiese că răniții au fost infectați cu bacterii în spitale, este încă în lucru la Parchetul General, la 7 ani de la tragedie, și riscă să fie clasat.
Mihai Grecea, supraviețuitor al incendiului care a stat o lună în comă și a avut doar 12% șanse de supraviețuire, mărturisește pentru HotNews.ro că: „Nu simt decât frustrarea că societatea românească nu a înțeles mare lucru din ce s-a întâmplat atunci și, dacă a înțeles, nu i-a păsat suficient încât să-și asume că a ajuns într-un punct suficient de jos(nic) încât să se implice cu adevărat în a produce schimbări reale care s-o transforme într-o societate cu adevărat modernă, europeană.”
Mihai Grecea, supraviețuitor al incendiului din Colectiv
Suntem chiar mai jos decât atunci, pentru că între timp au murit și „speranțele deșarte”, spune Mihai Grecea: „Am fost și suntem în aceeași fundătură a istoriei, a civilizației și a dezumanizării ca și atunci, în anul tragediei de la Colectiv. Ba chiar mai jos decât atunci. Pentru că au murit și speranțele deșarte din perioada 2015-2018, odată cu dezastrul autodistructiv al noii clase politice „reformiste” și cu distrugerea completă, sub ochii societății inerte, a sistemului de justiție, încheiată recent en fanfare de către sistemul mafiot care conduce și va conduce mult timp de acum înainte România. Nu cred că mai există viitor pentru nația asta a noastră lipsită de educație, de memorie, de simț etic, predispusă la un etern și dezgustător compromis în chestiuni care ar trebui să fie nenegociabile.”
La rândul său, Eugen Iancu și-a pierdut fiul în vârstă de 22 de ani la Colectiv. Alexandru Iancu a murit la 3 săptămâni după incendiu, la spital, cu 5 infecții nosocomiale în corp, potrivit tatălui său.
L-am întrebat pe Eugen Iancu ce simte acum, la 7 ani de atunci: „Cred că un singur cuvânt: neputință. Ba nu, două cuvinte: și ticăloșie. Și, cu toate că „ticăloșie” este un cuvânt dur, am curajul să îl folosesc cu toată responsabilitatea, pentru că în momentul în care ai un astfel de incident, accident, tragedie, cum vrem noi să o numim, iar tu, ca stat, nu faci absolut nimic pentru a identifica problemele și a produce schimbarea, eu nu pot să o numesc decât ticăloșie.”
Eugen Iancu, tatăl lui Alexandru Iancu (22 de ani), una dintre cele 65 de victime ale incendiului
„De atunci nu am mai avut un eveniment de amploarea Colectiv, dar am avut o mulțime de evenimente similare, care au ucis câte unul, câte doi sau câte 10 oameni. Să ne amintim de spitalele Balș, Piatra Neamț și Constanța, care au ars și despre care nu se mai vorbește nimic. Habar nu avem dacă se face justiție în cazul lor, totul este mușamalizat, totul este închis și asta nu pot să o numesc decât ticăloșie”, adaugă Eugen Iancu.
Eugen Iancu este supărat și pe faptul că despre Colectiv se mai vorbește foarte puțin, iar parcă subiectul se vrea a fi îngropat: „Suntem o țară coruptă, unde oamenilor din instituții le este frică să spună ceva, pentru că dacă spun ceva, riscă să zboare. Mulți dintre noi știam aceste lucruri, dar am tăcut. Colectivul a dat o speranță că aceste lucruri vor înceta. Dar poți renunța la a primi o mică atenție? A câștiga niște bani la negru? Nu poți schimba România în condițiile acestea. Și noi, cei care am crezut, ne-am dat seama că nu se va întâmpla nimic. Degeaba dăm vina pe ministru, ministrul vine și pleacă din minister. Dacă cei din subordinea lui, eternii directori puși acolo de sistem, nu vor să se întâmple ceva, nu se schimbă nimic.”
65 de morți și 150 de răniți mutilați pe viață
Incendiul din Colectiv s-a produs în seara zilei de 30 octombrie 2015, în jurul orei 22:30, în incinta clubului amenajat într-o fostă hală a fabricii Pionierul, în sectorul 4 din București.
Incendiul s-a soldat cu 64 de morți (o parte au decedat în noaptea incendiului, o parte în spitale, în săptămânile care au urmat) și în jur de 150 de răniți, majoritatea mutilați pe viață.
În vara anului 2017, la aproape 2 ani de la incendiu, unul dintre supraviețuitori s-a sinucis.
România are cei mai mulți mari arși din Europa, dar nu are unde să îi trateze
10.000 de pacienți se prezintă anual la camerele de gardă ale spitalelor din România pentru leziuni de arsură, iar circa 4.000 de cazuri necesită internare pentru supraveghere și tratament de specialitate, se arată într-un raport oficial al Ministerului Sănătății, elaborat în anul 2021.
Câți pacienți arși are România (sursa: raport al Ministerului Sănătății elaborat în anul 2021):
- Aproximativ 10.000 de pacienți se prezintă anual la camerele de gardă pentru leziuni de arsură, iar circa 4.000 de cazuri necesită internare pentru supraveghere și tratament de specialitate.
- În jur de 1.400 - 1.500 de pacienți reprezintă cazuri de severitate medie și mare, care necesită îngrijiri spitalicești cu o durată mai mare de două săptămâni și, ulterior, servicii de recuperare medicală specializată.
- Numărul de decese cauzate de leziuni postcombustionale este de aproximativ 200 pe an.
Incendiu în secția ATI a spitalului din Piatra Neamț / Foto: Exploziv Tv Neamț
În octombrie 2019, Sorina Pintea, ministrul Sănătății la acea vreme, declara pentru HotNews.ro că România înregistrează lunar 70-75 de pacienți mari arși, cei mai mulți din Europa. O parte dintre ei sunt tratați în țară, o parte sunt transferați în străinătate, spunea Sorina Pintea, ministrul Sănătății în al cărui mandat s-au făcut cele mai multe transferuri de pacienți mari arși în afara țării.
"După 4 ani ar fi trebuit să avem mult mai mult. În continuare, dacă, Doamne ferește, am avea un nou episod Colectiv, nu am putea trata toți pacienții în România, asta este clar, dar nicio țară din lume nu ar putea. Dar am evoluat, am recunoaște că nu putem", declara Sorina Pintea pentru HotNews.ro, în octombrie 2019.
Tragedia de la Colectiv nu a convins autoritățile să construiască nici măcar un singur spital care poate trata în siguranță mari arși
România nu avea, în 2015, la momentul producerii incendiului din Colectiv, niciun centru medical specializat în tratarea pacienților cu arsuri severe („mari arși”) și niciun centru de recuperare medicală a pacienților care au suferit arsuri severe și care au nevoie de luni întregi de îngrijiri medicale ulterioare.
Nu are nici astăzi, la 7 ani de la tragedia soldată cu 65 de morți și 150 de răniți.
Concluzia apare chiar într-un raport oficial elaborat de Ministerul Sănătății în anul 2021, în mandatul fostului ministru Ioana Mihăilă și într-o perioadă în care Mihai Grecea, supraviețuitor al incendiului, a fost consilier în Ministerul Sănătății. După Colectiv, Mihai Grecea a luptat permanent pentru ca și alți mari arși să poată supraviețui într-o țară care nu are condiții să îi salveze: mai întâi din societatea civilă, iar din ianuarie până în septembrie anul trecut, în calitate de consilier în Ministerul Sănătății.
În România există, în acest moment, doar unități funcționale pentru tratarea pacienților arși, care pot trata cazuri doar până la un anumit grad de complexitate.
Numărul de paturi autorizate de Ministerul Sănătății în unități specializate în tratamentul pacienților critici cu arsuri severe (unități funcționale pentru arși, nu centre de arși) - sursa: raport oficial al Ministerului Sănătății, anul 2021:
- 5 locuri - Unitatea de Arși, Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu" Timișoara;
- 5 locuri - Unitatea de Arși, Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Spiridon" Iași;
- 6 locuri - Unitatea de Arși, Spitalul Clinic de Urgență București (Floreasca);
- 5 locuri - Unitatea de Arși, Spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri, București - Spital monodisciplinar (chirurgie plastică și ATI), care nu poate primi mari arși politraumatizați;
- 3 locuri - Unitatea de Arși, Spitalul Clinic de Urgență "Bagdasar-Arseni", București;
- 2 locuri - Unitatea de Arși, Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov, desființate urmare a unor lucrări de renovare, aflate în acest moment în reorganizare și reconformare la standarde în urma controlului efectuat de Inspecția Sanitară de Stat;
- 10 locuri - Unitatea de Arși, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii "Grigore Alexandrescu" ;
- 3 locuri - Unitatea de Arși, Spitalul de Urgenţă pentru Copii "Sf. Maria" Iași.
Pe lângă cele 26 de paturi destinate tratamentului pacienților critici cu arsuri severe, există și un număr de aproximativ 300 paturi de arși în spitalele județene și municipale din întreaga țară. Aceste paturi sunt dedicate îngrijirii pacienților cu arsură de severitate mică spre medie și necesită îmbunătățiri, se preciza în raportul Ministerului Sănătății.
Clădirea fostei fabrici Pionierul, sediul clubului Colectiv
Construirea a 4 centre pentru mari arși, prevăzută într-o Hotărâre de Guvern aprobată în 2014. 8 ani mai târziu, construcția lor nici măcar nu a început
România ar fi trebuit să construiască, încă din anul 2014, când a fost aprobată o Hotărâre de Guvern în acest sens, 4 centre pentru pacienții mari arși - două la București, unul la Timișoara și unul la Târgu Mureș.
8 ani mai târziu, construcția acestor centre nici măcar nu a început.
În noiembrie 2018, pe vremea când se afla la conducerea Ministerului Sănătății, fostul ministru Sorina Pintea declara că cele 4 centre urmau să fie construite după anul 2020 - „un termen realist”, spunea atunci Sorina Pintea.
Tot fostul ministru Sorina Pintea explica, în 2018, și motivul pentru care centrele existau doar pe hârtie, la 4 ani de la aprobarea Hotărârii de Guvern ce prevedea construirea lor: „a fost multă birocraţie, multă delăsare şi ani de zile în care lumea nu s-a interesat”.
Mecanism de transfer doar pe hârtie. Marii arși continuă să moară cu zile
Neavând condiții în spitale pentru a trata cazurile de arsuri foarte grave, supraviețuitorii incendiului din Colectiv și presa au pus presiune pe autorități ca acestor pacienți să li se dea o șansă prin transfer cât mai rapid într-un spital din afara țării.
Așa s-a născut Mecanismul de transfer pentru pacienții mari arși. La elaborarea mecanismului au lucrat medici și supraviețuitori ai incendiului de acum 7 ani. Mecanismul de transfer a fost elaborat, în cea mai mare parte, în mandatul de ministru al Sănătății al Sorinei Pintea. În toamna anului 2019, la plecarea Sorinei Pintea de la conducerea Ministerului Sănătății, proiectul de act normativ pentru aprobarea Mecanismului de transfer al marilor arși era aproape finalizat.
Mecanismul a mai zăcut însă mai bine de un an în sertarele Ministerului Sănătății, până să fie aprobat prin Ordin de ministru de Nelu Tătaru, în decembrie 2019, la presiunea supraviețuitorilor incendiului din Colectiv și a presei.
Funcționează însă Mecanismul de transfer? Mai mult nu decât da, arată cifrele.
În perioada 2016 - 2020, înainte de aprobarea Mecanismului de transfer, România a efectuat 40 transferuri internaționale de pacienți mari arși.
În 2021, primul an după aprobarea Mecanismului de transfer, autoritățile din România au transferat pentru tratament în străinătate 22 de pacienți cu arsuri,.
În primele 9 luni ale anului 2022 însă, în mandatul lui Alexandru Rafila, doar 10 pacienți mari arși au fost transferați (sursa: date oferite de Ministerul Sănătății, la solicitarea HotNews.ro).
Practic, cifrele oficiale arată că numărul pacienților mari arși transferați nu a crescut nici după aprobarea Mecanismului de transfer, chiar dacă acesta prevede criterii și termene clare de transfer pentru pacienții cu arsuri complexe.
Infecțiile nosocomiale rămân subraportate în majoritatea spitalelor. Ministrul Rafila a înființat un „comitet”
Nici la capitolul infecții nosocomiale, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult comparativ cu anul 2015.
În România, legea descurajează managerii de spitale să raporteze infecții nosocomiale. Ei riscă sancțiuni în cazul în care raportează infecții asociate actului medical. Lucrurile se desfășoară, practic, fix pe dos față de alte țări, unde medicii și managerii de spitale sunt încurajați să raporteze infecțiile asociate actului medical, raportarea fiind primul pas către rezolvarea problemei.
Puține dintre aceste infecții sunt raportate, iar legea continuă să descurajeze raportarea lor și nimeni nu o modifică.
Cele mai recente cifre disponibile, publicate de Institutul Național de Sănătate Publică, arată că numărul infecțiilor asociate actului medical raportate de spitale s-a dublat în anul 2020 față de 2015, anul incendiului din Colectiv - 12.316 infecții asociate actului medical raportate în 2015 față de 23.208 raportate în 2020:
Subraportarea infecțiilor asociate actului medical rămâne însă un fenomen în România. Un fenomen recunoscut chiar de la vârful Ministerului Sănătății - a spus-o actualul ministru, Alexandru Rafila, au spus-o și foștii miniștri Sorina Pintea, Ioana Mihăilă sau Vlad Voiculescu.
Ce măsuri a luat Ministerul Sănătății? A înființat acum 3 luni un „comitet pentru prevenirea” infecțiilor nosocomiale - Comitetul Național pentru Prevenirea și Limitarea Infecțiilor Asociate Asistenței Medicale (nosocomiale). Decizia a fost luată în luna iulie, printr-o Hotărâre de Guvern.
Sentințe blânde în primul dosar Colectiv. Al doilea riscă să fie clasat
Anul 2022 a adus sentințele în primul dosar Colectiv - cel care viza autorizațiile de funcționare date clubului - pronunțate la peste 6 ani și jumătate de la tragedie.
Cristian Popescu-Piedone - fost primar al sectorului 4 la momentul incendiului și primar al sectorului 5 din București la momentul pronunțării sentinței - a fost condamnat definitiv de Curtea de Apel București la 4 ani de închisoare pentru abuz în serviciu în legătură cu eliberarea autorizaţiilor de funcţionare pentru clubul Colectiv. În prima instanță, Piedone primise 8 ani și 6 luni de închisoare.
De altfel, majoritatea pedepselor au fost reduse de către Curtea de Apel București, față de cele primite la instanța de fond.
Spre exemplu, 3 funcționari din Primăria sectorului 4 au fost achitați. La instanța de fond, 2 dintre ei primiseră condamnări de 8, respectiv 7 ani de închisoare.
Sentințele definitive pronunțate în dosarul Colectiv:
- Cristian Popescu-Piedone - 4 ani de închisoare cu executare
- Alin George Anastasescu, unul dintre acționarii clubului Colectiv - 11 ani si 8 luni de închisoare
- Costin Mincu, unul dintre acționarii clubului Colectiv - 8 ani de închisoare
- Paul Gancea, unul dintre acționarii clubului Colectiv - 6 ani și 4 luni de închisoare
- Viorel Zaharia și Marian Moise, pirotehniști - 6 ani și 10 luni de închisoare
- George Matei şi Antonina Radu, pompieri de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Bucureşti care au verificat clubul Colectiv fără a lua măsurile legale în privinţa respectării normelor PSI - 8 ani și 8 luni de închisoare. De asemenea, instanța a decis ca cei 2 pompieri să nu mai aibă dreptul să ocupe o funcţie în cadrul IGSU şi unităţile subordonate şi nici dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o perioadă de 5 ani, după ce ies din închisoare.
- Aurelia Iofciu, şefa Serviciului autorizări comerciale din Primărie - achitată. Ea fusese condamnată în prima instanță la 8 ani de închisoare.
- Larisa Luminiţa Ganea, consilier superior - achitată. Primise 7 ani de închisoare în prima instanță
- Ramona Sandra Moţoc, referent superior - achitată. Primise în prima instanță 3 ani de închisoare cu suspendare şi prestarea a 90 de zile de muncă în folosul comunităţii.
De asemenea, Curtea de Apel București, care a pronunțat în luna mai sentințele definitive în dosarul Colectiv, a dispus ca o parte dintre cei condamnați să plătească despăgubiri de zeci de milioane de euro către familiile victimelor și către supraviețuitorii incendiului, însă valoarea acestora a fost redusă, comparativ cu suma stabilită de către instanța de fond. Primarul Cristian Popescu Piedone a fost scutit însă de plata despăgubirilor, deși prima instanța hotărâse ca și el să plătească daune, în solidar cu ceilalți inculpați.
Sentințele definitive pronunțate în primul dosar Colectiv au fost considerate blânde atât de către supraviețuitori și familiile victimelor, cât și de o mare parte a opiniei publice.
„Ca administrator al statului care ne obligi pe noi, cetățeni, să îți plătim taxe și impozite, să primești 4 ani... înseamnă că putem avea „încredere”. Mi se pare un semnal foarte prost”, declara pentru HotNews.ro Eugen Iancu, al cărui fiu în vârstă de 22 de ani a murit în spital după incendiu, în ziua pronunțării sentinței.
Sentința în dosarul Colectiv pronunțată în mai anul acesta de Curtea de Apel București reprezintă „o dezamăgire”, dar „un prim pas, imperfect, dar un prim pas, făcut cu o justiție imperfectă, schilodită de către politicieni, dar un prim pas către găsirea adevărului în complexul caz Colectiv”, declara pentru HotNews.ro, în ziua pronunțării sentinței, Mihai Grecea, supraviețuitor al incendiului.
Al doilea dosar Colectiv, care vizează partea medicală a tragediei, în care rudele victimelor au depus plângeri și expertize medico-legale din care reiese că răniții au fost infectați cu bacterii în spitale, este și astăzi în lucru la Parchetul General, la 7 ani de la tragedie, și riscă să fie clasat.
26
15
