Ion Iliescu e cel mai mare rau care i se putea intampla Romaniei dupa 1990. A furat Revolutia, castigata cu sangele a sute de romani, si a transformat-o intr-o trambulina pentru el si pentru ceilalti comunisti, care au avut intelepciunea politica sa se dezica, la timp, de Ceausescu.

Ion Iliescu a fost timp de 10 ani, cat a fost presedinte, garantul incalcarii legii, al coruptiei, al incompetentei si al clientelismului. Tarele marxiste de care este dominat acest om il macina si azi, dar, mai grav, au macinat societatea romaneasca si i-au impiedicat dezvoltarea.

Tupeul fara margini al acestui individ iese la iveala periodic si orice remarca a sa despre alte subiecte decat PSD, singurul lucru pe care probabil il stie la fel de bine ca pe sine, starneste controverse.

Iliescu a negat Holocaustul in Romania, de parca evreii romani s-au suit de buna voie in trenuri ca sa isi ia o vacanta prin Transnistria sau prin alte zone cu lagare de 5 stele. Iliescu a spus ca proprietatea privata e un moft, care submineaza coeziunea sociala. Din cauza lui Romania a pierdut procese pe banda la CEDO, iar justitia a fost politizata la maxim.

Iliescu s-a dezis de atributiile sale de presedinte, caruia romanii, sau cel putin o parte din ei, i-au acordat incredere, facand campanie pentru PSD.

Enervat la culme, din nou, pentru ca cineva a indraznit sa-l intrebe de ce incalca Constitutia, Iliescu a spus "Da’ ce sunt eu, Elvetia?" Normal! Cum ar putea tatuca sa nu isi duca de mana copilul? Intrebat despre adevarul despre Revolutie, acelasi personaj raspunde "Ia mai lasati-ma in pace cu adevarul despre Revolutie! Ce adevar nu se stie?" Pai, printre altele, unul simplu.

Cum de a ajuns tocmai el in prima linie a Revolutiei in acele zile? In toate celelalte tari, figurile principale au fost dizidentii, cei care au fost oprimati de catre fostul regim. Doar la noi, puterea a cazut din mana comunistilor, dar pana sa ajunga jos la oameni, a fost prinsa de niste comunisti ceva mai mici de inaltime.

Iliescu e un om abil si se pricepe sa submineze adversari sau actiuni care i-ar afecta pozitia. Fie ca o face jignind, asa cum a facut-o cu "impertinentii" de la Cluj sau cu "prostanacul" de Geoana, fie prin declaratii menite sa arate cat de periculosi pentru Romania sunt cei care il ataca pe el.

Ultima a fost cea legata de Proclamatia de la Timisoara, al carei punct 8, daca era aplicat, l-ar fi scos la pensie pe intaiul septuagenar al tarii. Iliescu a spus ca, de fapt, autorii Proclamatiei aveau ca scop sa ceara desprinderea Banatului de Romania, in urma careia tara ramanea fara frunte. Dar, la sfatul intelept al lui Iliescu, timisorenii au avut decenta de a renunta la solicitare.

Iliescu pozeaza in salvatorul Romaniei, intr-un fel de parinte al natiunii. Intr-adevar, cu un astfel de parinte ar fi destul de clar de ce societatea noastra arata asa.

Iliescu vorbeste acum si despre Papa Ioan Paul al II-lea, cu care a avut mai multe intalniri de-a lungul anilor. Incapabil sa retina si altceva decat ce se pliaza pe profilul lui de fost secretar de partid, liber cugetator ca orice comunist veritabil, Iliescu a apreciat faptul ca Papa a sesizat si a luptat cu discrepanta dintre bogati si saraci.

Ei da! Iata cum Ilievici il pune pe Suveranul Pontif in aceeasi tagma cu Dinu Sararu sau Razvan Theodorescu, cea a intelectualilor de stanga, adepti ai societatii fara clase si ai impozitului de 80% pentru magarii care au avut tupeul sau indemanarea sa munceasca mai mult ca altii.

Probabil ca in curand Iliescu se va si compara cu Papa, pentru ca se afla, iata, la a treia tinerete si este la fel de activ. Dar intre cei doi e o diferenta ca de la cer la pamant, sau chiar ceva mai jos. Ioan Paul al II-lea a lasat in urma sa binecuvantari, bucurie, pace in sufletul credinciosilor si o dorinta de unitate mai puternica decat a fost vreodata.

Iliescu a lasat doar dezamagiri, emigranti, frustrare si insulte. Chiar asa… oare cum ar fi gestionat presedintele Iliescu criza celor 3 magari rapiti in Irak?

Ion Iliescu e un nume banal, ca si omul din spatele lui. Un om cu idei simpliste, deloc originale, dar falimentare atunci cand sunt puse in practica. Iliescu si ai lui au experimentat in Romania comunismul democratic, o struto-camila care a esuat lamentabil. Din pacate, a esuat pe pielea noastra.