Vara, mare, soare, plaja... Orice localnic sau turist aflat pe nisip, dupa o bere si ceva fructe de sezon, poate fi cuprins de oarece „sentimente“ neplacute, care l-ar determina sa caute, grabnic, o toaleta publica.
Surpriza insa - in Mangalia unicul WC public se afla in Piata centrala, la o distanta apreciabila de plaja, nestiut decat, poate, de locuitorii orasului - si poate nici de aceia, tinand cont de faptul ca toaleta este intr-un loc destul de... „dosnic”.
Ce poate face in acest caz turistul sau localnicul? Se poate indrepta catre unul dintre WC-urile de la localurile aflate in imediata sa apropiere, dar aici poate avea surpriza ca patronul sa nu fie atat de ingaduitor incat sa ii permita accesul daca nu este totodata si client.
Sau, in cel mai bun caz, poate alege o toaleta privata, dar probabilitatea gasirii unor astfel de locuri este foarte redusa.
Administratia Domeniului Public si Privat Mangalia este institutia care detine cele trei toalete „publice“ din localitate - una situata in Piata Centrala, una la cativa pasi distanta de aceasta, in plin centrul orasului si cea de a treia aflata in imediata vecinatate a Gradinii de Vara „Farul“.
Ultimele doua sunt, insa, incuiate cu sapte lacate si nici mari sanse de a fi redeschise nu prea sunt.
Grupuri sanitare ecologice pe timp de vara
„Prin lege, suntem obligati sa asiguram un numar minim de toalete publice“, a declarat pentru „Replica“ Nicolae Bacila, directorul Serviciului Domeniului Public si Privat.
„In opinia mea, pentru a ajunge la standardele impuse tarilor cu traditie in turism, ar trebui sa avem nu mai putin de 5 astfel de locuri, pe langa toaletele private sau care apartin unitatilor de alimentatie publica. Din pacate, din cauza costurilor, nu ne permitem deocamdata sa sustinem atatea WC-uri publice in localitate.
Din discutiile pe care le-am purtat cu primaria si din propunerile pe care le-am inaintat Consiliului Local, sper ca, in scurt timp, cel putin pentru aceasta vara, sa putem cumpara 20-30 de grupuri sanitare ecologice, ce urmeaza sa fie curatate de catre firmele producatoare“, afirma Nicolae Bacila.
O mare parte din „responsabilitatea“ acestor grupuri sanitare le va reveni insa si utilizatorilor: „Educatia costa intotdeauna, iar o buna parte a romanilor inca nu s-a obisnuit sa faca diferenta intre un grup sanitar si gard.
De exemplu, la toaleta pe care o avem la Piata Centrala, trebuie sa facem eforturi financiare destul de mari (trebuie platite substantele chimice dezinfectante, personalul care sa curete, trebuie facute periodic reparatii etc), in primul rand din cauza celor care folosesc acest WC.
Intr-un cuvant, omul nu pretuieste ceea ce este gratuit, isi bate joc, dar nu isi da seama ca tot din banul public facem curatenie dupa el“, conchide Nicolae Bacila.
