Ororile securitatii

de Cosmin Buhus     Impartial
Luni, 4 septembrie 2006, 0:00


Ion Chiriac
(Foto: Impartial)

Arestari in masa, batai zilnice, violuri si umilinte groaznice. Asa a fost caracterizata perioada comunismului, in care multi galateni au avut numai de suferit. Nimeni nu putea sufla o vorba pentru ca ajungea pe mana securitatii, era anchetat si trimis la inchisoare, unde trebuia sa se transforme intr-un „om de lume noua”.



Zeci de galateni, care studiau la o facultate in acea perioada, au fost exmatriculati, anchetati pentru „dusmanie impotriva comunismului” si trimisi la munci grele in agricultura sau la combinatul siderurgic. Cei care nu se conformau erau obligati sa isi linga propriile excremente si sa isi bea urina in inchisori.



Presedintele Asociatiei Detinutilor Politici din Galati, Ion Chiriac sustine acum ca toti securistii, care se aflau infiltrati in politica, in diverse institutii din Galati si in mass media locala ar trebui acum demascati, chiar daca asa numita Dosariada este acum considerata tardiva.



Ion Chiriac, presedinte al Asociatiei Detinutilor Politici din Galati: „Toti cei care aveau o asa zisa „dusmanie” pe Partidul Comunist si pe sistemul existent in acele timpuri avea numai de suferit. Erau trimisi la inchisoare, reeducati (noi spuneam ca li se spala mintile) si trimisi la munci grele.



Inchisoarea de la Pitesti fusese destinta in exclusivitate studentilor, dupa cum altele erau destinate altor categorii. La Maslea erau femeile, la Targsor elevii, la Aiud erau in special legionarii, la Gherla meseriasii, taranii iar la Sighetul Marmatiei si la Ramnicul Sarat erau inchisi politicienii cu rang inalt.



La Pitesti pornise actiunea de reeducare si de creare a omului nou, care a constat in infometare, in batai groaznice, soldate cu moartea multora dintre studenti. Multi tineri s-au sinucis, altii au inebunit... In final, cand s-a aflat in strainatate de actiunea aceasta de la Pitesti, Partidul Comunist nu a avut incotro si a anihilat actiunea.



Cei care au condus-o, din randul studentilor, au fost luati la ancheta si batuti, obligati sa semneze documente, din care sa reiasa ca totul a pornit la initiativa legionarilor, sub indemnul lui Horia Sima din Germania, pentru compromiterea comunismului. In concluzie, toti cei care au fost capii acestei actiuni, au fost executati: printre ei si comandantul puscariei, loctiitorul politic, s.a.m.d.



Dar peste cativa ani s-a aflat ca, de fapt, ei au fost strecurati prin alte posturi si scapati basma curata. Asta a fost inchisoarea de la Pitesti si reeducarea celor care aveau „dusmanie” pe comunism”.



Reporter: Dvs. ati fost detinut acolo?



I.C.: Da. Am fost arestat in 1949, cand eram student in anul 5 la medicina.



Reporter: Din ce cauza ati ajuns la Pitesti?



I.C.: Organizatie subversiva... Tineretul regalist de numea si faceam si eu parte din acea organizatie. In perioada respectiva regele era ca un simbol pentru noi. Securitatea a prins de veste si am fost cu totii ridicati. Imi amintesc ca la scurt timp dupa ce am ajuns la Pitesti, unul dintre prietenii mei din grupa nu a mai suportat bataile si s-a aruncat pe geamul dintre etajele inchisorii.



Dupa moartea lui, o zi intreaga ne-au tinut in celule, iar a doua zi, cand au inceput sa scoata iar oamenii pentru anchete am observat ca erau puse plase la geamurile dintre etaje.



"Tinerii care se scapau pe ei, in timpul batailor, erau obligati sa isi linga fecalele si sa isi bea urina. Sau erau bagati cu capul in oala cu fecale”



Reporter: Macar aveati conditii bune in detentie?



I.C.: Ne puteam spala cam o data pe luna. In camera exista un fel de recipient, in care isi faceau nevoile toti detinutii. Cei care faceau reeducare erau foarte duri. Daca in timpul batailor unii tineri se scapau pe ei, erau obligati sa isi linga fecalele si sa isi bea urina. Sau erau bagati cu capul in oala cu fecale. Astea erau sistemele, aplicate conform indicatiilor .......



Generalul Nicolsky coordona aceasta actiune de reeducare. Multe dintre aceste amanute pot fi intalnite si in revista „Memoria. Revista gandirii arestate”.



Eu am insa mai intai la Jilava, apoi am fost transferat la Pitesti, iar timp de doua luni am fost reeducat. Am avut „placerea” sa fiu batut chiar de Turcanu, care era conducatorul din randul studentilor a acelei actiuni. El tot ce afla prin batai, schingiuiri, infometari, umiliri si tot ceea ce e posibil si imposibil in lumea asta, raporta securitatii.



Iar pe baza rapoartelor erau arestate alte persoane din afara, care in urma anchetelor de la securitate nu le erau pronuntate numele. De acolo am fost trimis la canal.



Reporter: Si la canal se facea reeducare?



I.C.: La canal s-au creat doua brigazi de studenti, cu oameni de la Pitesti. La una dintre brigazi au continuat actiunile de reeducare, nu numai din randul studentilor, ci a tuturor celor care erau in lagarul respectiv. Reeducarea se facea numai cu batai.



Reporter: Ati avut vreun camarad in perioada in care erati reeducat? Vreo persoana careia sa va puteti destainui?



I.C.: In momentul in care s-a intrat in aceasta reeducare, fiecare a intrat in celule cu doua paturi. Nu aveai voie sa stai intins pe pat decat noaptea, nu aveai voie sa vorbesti cu nimeni, ca statea cineva in spatele tau si te pocnea. Noaptea puteai sa stai intins, dar numai cu fata in sus.



In somn, daca inconstient te intorceai pe alta parte, cel care te pazea te lovea cu o bata, ca sa te trezeasca la realitate. Nu se putea vorbi absolut nimic... Acea teama a persistat si in perioada in care am fost transferat la canal. Si acolo erau oameni din brigazi si fiecare detinut incerca sa isi tina gura. Nu puteai avea nici o relatie de prietenie.



Pentru ca daca faceai ceva, toti prietenii erau anchetati. In cazul in care nu se potriveau declaratiile, toti erau batuti pentru a se afla cine a mintit.



Reporter: Care era prima obligatie pe care o aveati dupa iesirea din puscarie?



I.C.: Cand ieseau din puscarie, multi erau obligati sa semneze un angajament, ca nu vor spune nimic despre ceea ce s-a intamplat si ceea ce s-a petrecut in incinta acestor locuri, unde erau detinutii politici. Altii au fost chiar racolati dupa iesirea din puscarie, pentru a deveni colaboratori. Asa s-a incercat si racolarea mea.



Reporter: Dupa ce ati fost pus in libertate v-ati reluat studiile la Medicina sau ati fost obligat sa renuntati la profesia de medic?



I.C.: In libertate am fost pus dupa aproape trei ani de zile, la sfarsitul anului 51. Am incercat sa reintru in facultate, dar nu mi s-a permis. Mi s-a justificat ca, „ce, vreau sa devin medic, ca sa omor oamenii partidului?”.



Asa am intrat muncitor la uzina 23 august. In vremea aceea am lucrat la o sectie grea: tratamente termice la temperaturi inalte. Era o sectie unde se calea fonta si otelul. In timp m-am calificat si am ajuns chiar sef de tura. Am facut o serie de inovatii pentru a usura munca in uzina, cred eu...



Dupa un an si jumatate de munca in uzina, toate cererile mele la Ministerul Invatamantului erau insa respinse. In urma rezultatelor din munca mi-a venit insa o hartie, in care mi se spunea ca pot sa ma inscriu la orice facultate vreau din cadrul Politehnicii, deoarece as fi avut aplicatie pentru asa ceva.



Am ajuns in audienta la minister, am explicat situatia, iar cand au citit o serie de referinte obtinute de la diversi comunisti din uzina mi-au aprobat continuarea facultatii. Asa ca in 1955 am reusit sa termin Facultatea de Medicina.



Reporter: Recunoasteti acum vreun politician, vreun fost sef de partid, ziarist sau director de la institutii publice, care turna la securitate?



I.C.: Dintre cei care au fost sefi la partid, nu cred ca au fost securisti. Eu am venit in Galati abia in 1962. Am venit pe baza de concurs si am intrat ca medic de intreprindere. Relatiile mele au fost centrate numai pe acel spatiu. Din afara nu stiu nimic! Stiu doar ca locuiesc acum in acelasi bloc cu Eugen Durbaca (rade).



Oricum, majoritatea celor care lucrau la SRI si erau securisti au iesit de mult din sistem. O parte au decedat, altii abia isi mai duc zilele.



Reporter: Credeti ca este tardiva actiunea CNSAS, de a deconspira la mai bine de 15 ani de la revolutie toti colaboratorii securitatii?



I.C.: Era cu mult mai bine daca se petrecea cu multi ani in urma. S-ar fi limpezit apele si in politica romaneasca, iar evolutia societatii romanesti ar fi fost probabil alta. Nu-i insa rau ca se intampla si acuma. Iar surprize o sa apara multe si in toate domeniile.



Pentru ca ceea ce se incerca (in afara celor care mergeau sa spunem de buna voie sa toarne - mai erau poate si platiti pentru notele informative pe care le dadeau) era groaznic. Mii de persoane erau intrebate cu cine se intalnesc, ce fac zilnic... Daca nu erau comunicativi se trecea la tot felul de santaje.



Spuneau ca „vezi ca fata ta nu stiu ce o sa pateasca”, „sotia ta nu o sa mai poata lucra acolo, daca nu vii sa vorbesti”, samd.



Eu mi-am citit dosarul si am aflat ca si securistii din Vrancea, care incercau sa ma racoleze, ca si cei din Galati, dupa cativa ani de zile au facut referate forului superior si au mentionat ca nu au putut obtine nimic de la mine si nu mai era cazul sa fiu tinut in evidenta, ca posibil informator. Eu am plecat din Vrancea in Galati, dar am fost verificat de securisti in ambele judete.



Asa se intampla daca te mutai dintr-un oras in altul. Erai luat in primire de alti informatori... Asta a fost sistemul, caracterizat prin santaj si teroare psihica!



Reporter: Daca cineva nu semna un acord cu securitatea, mai putea promova in diverse functii sau era „retrogradat”?



I.C.: In prima perioada, in urma regimului lui Gheorghiu Dej, a fost cel mai crunt. Atunci a fost si perioada cu Pitestiul. In 1952, spre 1953 s-a desfiintat, dar un grup din tortionari de acolo s-au dus la alte puscarii si au cautat sa faca ceea ce facusera si dincoace.



Daca la inceput, in partidul comunist au intrat la putere o serie de scursuri sociale, gandindu-se ca acolo este rost de mai bine, sa spunem asa, in ghilimele, la un moment dat si Partidul Comunist a simtit nevoia ca are necesar de oameni, care sa fie si culti si pregatiti profesional, indiferent ca au fost de o parte sau de alta a baricadei.



Spre exemplu, la un moment dat am aflat ca directorul tehnic al ICMSG-ului, cel care construia combinatul, avea tata care fusese detinut politic. Si pe el au vrut sa il faca si membru de partid! Nu s-a mai tinut cont de treaba aceasta.



Reporter: Dar dvs. ati avut probleme in cariera, pentru ca ati fost detinut politic?



I.C.: Am avut... Cand am dorit sa dau examen, sa devin medic primar de gradul II am fost chemat la Directia Sanitara, impreuna cu alti doi colegi de la boli contagioase si TBC sa mi se spuna ca nu avem dreptul sa ne inscriem la acel examen. Am intrebat de ce si ni s-a spus ca exista niste anexe acolo, cu cei care au hibe politice. Sa va dau un exemplu pana unde se mergea.



La mine a fost simplu, mi s-a spus ca am fost detinut politic. Am spus, „da domnule, dar nu am ascuns acest lucru niciodata. Toti o stiu, si de la personal si de la...” Mi s-a spus: „asa nu se poate!”. Am intrebat daca am macar dreptul sa ma inscriu si mi s-a raspuns ca este treaba mea, dar ca nu am nici o sansa.



Nu am reusit prima oara, dar am reusit a doua oara (si atunci mi s-a spus initial ca nu am dreptul sa ma inscriu la examen, dar cred ca s-a tinut cont de ceea ce am facut in combinat, in perioada in care munceam la uzina. Nu stiu ce anume i-a impresionat nici in ziua de azi). Altui coleg i s-a spus ca tatal lui era mosier si ca el „lucrase cu dusmanie” impotriva Uniunii Sovietice.



I s-a explicat faptul ca a fost prizonier acolo si ca nu poate avansa. Atunci cel de-al treilea coleg, de la TBC, a sarit si a spus pe romaneste chiar asa: „Dar eu ce p... masii am, ca eu sunt secretarul de partid al spitalului?” Raspunsul a fost: „Da! Dar prima ta sotie a fost fiica primarului de la Jaristea”.



"Domnule”, zice el, „ce legatura are aia, care era o copila....?” Desi era secretar de partid avea si el dosar! Peste tot te loveai de asemenea lucruri. De asta spun ca ceea ce se face in ziua de azi la CNSAS este bine ca se face, pentru ca trebuie limpezite apele din politica, din media si din toate institutiile publice.



Razboi in Asociatia Detinutilor



In loc sa fie uniti si sa lupte pentru demascarea tuturor securistilor, infiltrati in posturi cheie in politica si administratie, reprezentantii Asociatiei Detinutilor Politici au inceput sa se razboiasca intre ei dupa revolutie. Asociata s-a despartit in doua institutii disticte, cu personalitate juridica, si fiecare s-a preocupat de bunastarea proprie.



Spre exemplu, in perioada 1997-1998, o serie de persoane din asociatie au avut o atitudine de nemultumire la adresa presedindelui din Bucuresti, Ticu Dumitrescu. Acestuia i-au fost aduse o serie de acuzatii, din care reiesea ca, de fapt, si el ar fi colaborat cu securitatea, fiind apropiat de Partidul Comunist, care l-ar fi promovat in functia de sef de santier.



Unul dintre galatenii care au fost nemultumiti de conducerea Asociatiei a fost preotul Alexandru Capota. El si-a constituit ulterior propria formatiune, intitulata Asociatia Fostilor Detinuti Politici Anticomunisti. Reprezentantii noii asociatii au ocupat insa abuziv spatiul de langa Prefectura, unde functiona vechea institutie si a retras din banca si banii din contul asociatiei-mama.



A fost nevoie de doua procese in instanta si de cativa ani pentru ca situatia sa fie remediata. „Capota s-a folosit de acte false si a retras din contul nostru, in urma cu cativa ani, 18 milioane de lei. Pe vremea aceea erau insa bani multi... A ocupat spatiul nostru din sediul de langa Prefectura si nu dorea sa ne restituie nimic. Am deschis doua procese in instanta si unul l-am castigat.



Cu alte cuvinte am primit inapoi de la banca banii nostri. Acum mai avem un singur termen in procesul prin care intentionam recuperarea spatiului, dar asociatia lui Capota a evacuat deja locatia. Nu am nimic cu rivalii nostri. Voiam doar sa ni se restituie toate lucrurile furate”, ne-a declarat sambata presedintele Asociatiei Detinutilor Politici, Ion Chiriac.



Personalitati galatene verificate de CNSAS



Eugen Durbaca (presedinte al Consiliului Judetului Galati), Eugen Chebac si Marcela Sighinas (vicepresedinti ai Consiliului Judetului) - verificarea lor de catre CNSAS coincide cu anchetele ce au loc in aceasta perioada la toate consiliile judetene din tara



Alti politicieni verificati in aceasta perioada de CNSAS provin din PSD. Iar acest lucru se datoreaza reclamatiilor depuse la Consiliu de catre un politician galatean. Directorul CNSAS, Octavian Secasiu, ne-a comunicat luna trecuta ca un politician galatean a solicitat recent verificarea a 46 de colegi din PSD, pe care ii suspecteaza ca ar fi colaborat cu securitatea.



Printre acestia figureaza diversi parlamentari, consilieri judeteni, consilieri locali, dar si persoane ce detin functii importante in PSD, dar nu mai activeaza in administratia publica sau in Parlament.



Printre cei reclamati figureaza: vicepresedintele PSD, Dorin Otrocol, consilierii judeteni si municipali Eugen Chebac, Viorica Sandu, Stefan Stanciu, Stefan Simion, Nicolae Bacalbasa, Lucretia Rosca, Gabriel Gogoncea, deputatul Dan Nica, purtatorul de cuvant al PSD, Claudiu Branzan.



Conducerea CNSAS ne-a mai comunicat insa ca din lista cu cei 46 de politicieni PSD, s-a dispus verificarea a 40 dintre cei denuntati. Intrucat la data primirii acestei solicitari, sase dintre cei denuntati nu detineau functii publice (la ora actuala si alti politicieni ce figureaza pe lista inaintata la CNSAS s-au restras din functii publice).



Este vorba despre vicepresedintele PSD, Emilia Cristoloveanu, purtatorul de cuvant al aceluiasi partid, Claudiu Branzan, dar si alti membri sau fosti reprezentanti ai PSD: Dorin Meran, Iancu Mihail, Nicolae Romila si Elena Mardare.



Federatia Educatiei Nationale a solicitat zilele trecute sa fie anchetati de CNSAS toti sefii de sindicate din invatamant.



Asadar vor fi verificati in aceasta perioada presedintele sindicatului „Spiru Haret”, Alexandrina Diaconescu, presedintele sindicatului „Educatia” , Adrian Andrasescu (neafiliat la nici o federatie), presedintele sindicatului „Unirea” Costica Goia precum si presedintele sindicatului „Alma Mater”, din cadrul Universitatii „Dunarea de



Jos”, Iulian Adrian. Totodata, conducatorii Federatiei Educatiei Nationale au solicitat sa fie verificati si reprezentantii federatiei lor, pentru a fi eliminate orice suspiciuni.



Cu alte cuvinte, pe listele trimise la CNSAS mai figureaza secretarul general al FEN, Constantin Ciosu, precum si reprezentantii Sindicatului din Invatamantul Preuniversitar Galati (afiliat la FEN), Valeriu Diculescu, respectiv Mircea Dutu.








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















567 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by