Ploua infernal, Si noi ne iubeam, in mansarde

Marian Oana locuieste impreuna cu sotia sa la etajul 4 al blocului G80. Imi imaginez ca la etajul 4 verile sunt mai ”secetoase” decat la parter si iernile mai umede. Nu e usor sa fii locatar de etajul 4.

Desi au un venit care insumat de abia depaseste 400 de lei (2 pensii de boala), familia Oana a reusit sa isi cumpere polistiren si sa isi izoleze tavanul.

Marian, capul familiei, imi povesteste despre toamna de dinainte de decizia de a-si izola plafonul, cand ploaia li se scurgea in casa. Si nu cred ca cineva mai avea in acele clipe chef sa fredoneze poezia lui George Bacovia pe muzica lui Alifantis cu ”Ploua infernal/ Si noi ne iubeam prin mansarde”.

Dupa aceea a venit perioada „rece”. Centrala si-a intrerupt activitatea pentru intreg blocul G80, ramas singurul bloc din Campia-Turzii fara sursa de incalzire.

De pe coridorul scarii intri in garsoniera. Intri direct in dormitor, pentru ca nu exista hol. In dormitor, pe aragazul cu butelie, gatesti. Dupa aceea te intinzi sa iti faci siesta. Acolo e si living, si camera de odihna si bucatarie.

Din camera, intri intr-o baie minuscula, unde te speli la lighean cu apa incalzita pe resou sau pe aragazul cu butelie. Cam asa iti duci viata in G80.

Un gest sugestiv: scarpinatul in ceafa si datul din umeri

Cine poate sa rezolve problema? Ei bine, ca de obicei, veriga slaba consta in eficienta cu care cetatenii sunt sprijiniti. Primarul a fost primul caruia i s-a cerut sprijinul.

Ioan Vasinca a trimis oamenii cu jalba la Floriana Prahoveanu, coordonatorul a tot ceea ce inseamna asistenta sociala in municipiu.

Aceasta a spus ca nu poate sa faca nimic fara o aprobare a primarului si fara bani. Ba mai mult, a spus ca s-ar fi putut face ceva, dar numai in cazul in care blocul ar fi fost o proprietate de stat, asadar apartinand de primarie.

Asa ca traiectoria e stil bumerang: inapoi la primar. Ioan Vasinca ridica din umeri si ii trimite pe oameni la Eon Gaz Turda. Sa isi rezolve problema.

Intre timp, Marian Oana a trimis o cerere la Bucuresti, la Directia Genreala de Asistenta Sociala, care apartine de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.

Iata raspunsul pe care l-a primit: „Avand in vedere conditiile speciale in care locuiti dumneavoastra precum si celelalte familii, petitia a fost transmisa Directiei de Munca, solidaritate sociala si familie a judetului Cluj, in vederea gasirii unor solutii privind ajutorarea dumneavoastra si a celorlalte familii”.

Asa ca problema e aruncata inapoi, in „cosul de gunoi” judetean. Iata raspunsul de la Cluj: „Pentru a veni in sprijinul dumneavoastra am contactat Primaria Campia-Turzii, care ne-a comunicat ca a intermediat o intalnire cu directorul RAGCL Campia-Turzii si ca va acorda tot sprijinul pentru solutionarea situatiei”.

Pusculita primariei nu are fonduri pentru asa ceva

Partea interesanta e ca la parter exista cateva birouri care apartin de RAGCL, sub directa conducere a lui Costache Luca, directorul amintitei institutii. Acesta a promis ca va plati el proiectul pentru alimentarea blocului cu gaze naturale.

Este vorba de o teava de aproximativ 25 de metri care sa faca legatura intre blocul invecinat, care e bransat si intrarea blocului G80.

Marian Oana spune ca proiectul nu costa mai mult de 200-300 de lei, manopera fiind cea scumpa. Locatarii blocului nu isi permit sa suporte cheltuielile pentru teava si manopera. Suma nu ar fi foarte mare, estimativ lucrarea ar costa mai putin de 4000 de lei.

Au cerut ajutorul primariei in acest sens, pentru ca apoi, de la intrarea in scara si pana la apartamente, fiecare sa suporte individual cheltuielile. I-am intrbat cum isi vor permite si mi-au raspuns ca vor face un imprumut de la CAR.

In blocul G80, din 80 de familii, aproximativ 20-30 de familii sunt formate din pensionari cu un venit foarte mic, majoritatea pensionati pe caz de boala.

Vad ca pentru astfel de probleme nu se gasesc bani. Toata lumea ridica din umeri. Ma intreb insa daca atitudinea autoritatilor ar mai fi la fel dupa o iarna de locuit intr-un asemenea bloc, unde hainele lor scumpe ar mirosi a mucegai,

unde plamanii lor scumpi ar suna a pneumonie, unde somnul lor dulce ar fi amarat de multele straturi de izmene si pijamale pe care trebuie sa le imbrace pentru a simti cat de cat caldura.

Daca peretii ar avea tablouri nu de Grigorescu, ci de mucegai...