Cum poate un biet notar public, stagiar, sa devina peste noapte avocat, profesor universitar si, pe deasupra, presedinte peste tot felul de comitete din varful fotbalului romanesc? Si cum poate acelasi notar, de o conditie modesta candva, sa agoniseasca, in doar cativa ani, o avere impresionanta, cu vile, masini de ultimul racnet, megacabinete de avocatura ori clinici medicale? Reteta notarului

transformat in avocat nu e grea: gasesti unul “mare” caruia ii cari zilnic spagile, si te face avocat, apoi profesor. Mai gasesti unul, si mai “mare”, ii aranjezi odraslei sale examenul de licenta si primesti, drept cadou, o functie in fruntea FRF.

Apoi, din cele doua pozitii, castigi proces dupa proces (ca doar esti avocat de succes si profesorul multora dintre judecatorii craioveni) sau jonglezi, dupa caz si greutatea plicului strecurat in buzunar, cu destinele cluburilor de fotbal nationale.

In umbra fostului stagiar al notarului public Gheorghe Ciovica stau nume grele, care l-au ajutat pe Turculeanu sa patrunda acolo unde nici nu visase vreodata si sa-si cladeasca o avere impresionanta, pe care putini dintre oamenii de afaceri craioveni o au.

Onorarii ilegale, folosirea traficului de influenta printre magistrati, dar si aranjarea unor posturi cheie in Federatia Romana de Fotbal sunt doar cateva dintre acuzele pe care i le aduc fosti clienti (care sustin “ca-i lasa balta” in procese, ori ca “negociaza cu partea adversa preturi mai mari decat onorariul primit” de la ei), colegi de catedra (ce nu s-au dumirit nici acum in ce mod a devenit titularul specialitatii de Drept Civil) ori conducatori de cluburi sportive, disperati de gafele pe care craioveanul le face prin fotbalul romanesc, in calitate de presedinte al Comisiei de Arbitraj al Fotbalului si al Comisiei pentru Statutul Jucatorului.

Pana in anul 1993, numele de Turculeanu nu era cunoscut decat acelora care ajungeau, cu diverse treburi, la notarul public Gheorghe Ciovica, unde personajul isi facea ucenicia in ale scriptelor. Un barbat timid, care batea toata ziua la masina de scris contracte de vanzare-cumparare, autentificari si alte acte notariale.

Isi castiga existenta modest, ca notar, desi, spune el, absolvise deja cursurile Facultatii de Drept Economic - Administrativ din Sibiu, inca din anul 1982. Unde isi desfasurase activitatea, inainte de ’89, nu mai spune, iar biografia sa, la ora actuala, este - surprinzator - de negasit.

Cu atat mai curios este faptul ca, in anii 80, regimul comunist nu prea te lasa sa stai fara un serviciu. Intre 1993 si 1999, Turculeanu isi duce existenta intr-un con de umbra si doar cateva cadre universitare ale Facultatii de Drept din Craiova isi mai amintesc ca “Turculeanu se pregatea pentru preparator universitar” si ca intrase in baroul Dolj.

Brusc, in acelasi an, obtine “titlul de Doctor in Drept, pe ramura Drept Civil”. Este momentul in care incepe ascensiunea celui mai controversat avocat al Olteniei. Pentru a-si asigura o clientela de vip-uri, Ion Turculeanu se foloseste de un tertip gen “reclama e sufletul comertului”, asa ca isi confectioneaza un curriculum vitae impresionant, dar mincinos.

El spune, de exemplu, ca “face parte din Consiliul Director al Baroului Dolj inca din anul 1995”. In acel an abia intrase in Barou, iar in ceea ce priveste “vreo functie de conducere”, nimeni din institutia respectiva nu stie nimic.

Aceeasi formula o foloseste si in anii urmatori, cand isi muta sediul cabinetului de avocatura dintr-un bloc de pe Calea Bucuresti in plin centrul Craiovei si transforma cabinetul in “Societate civila de avocati”.

Pentru castigarea renumelui, el se prezinta ca facand parte “dintr-o echipa internationala, ce numara, printre colaboratori, doua mari agentii de avocati din India si Italia”. Contactati telefonic de reporterii Expresului de Sud, avocatul italian Pepe Marco, cu sediul in Via Tuscolana 4 din Roma, si profesorul I. Sammi, reprezentantul indian al Trinitylegal din Valliammal Street, spun, unul, ca “nu-l cunoaste pe Turculeanu”, iar celalat “ca nu stie ce este Craiova si ca in Romania colaboraza doar cu firme de avocatura din Bucuresti”.

Si goana dupa publicitate a profesorului Ion Turculeanu nu se opreste aici, el continuand sa-si alature numele si de cel al oamenilor de succes craioveni, ultima oara afirmand ca “a scris un tratat de Drept Civil - Succesiunile - impreuna cu Bianca Predescu”, fiica magistratului Curtii Constitutionale si fost senator PSD, Ion Predescu.

Bianca Predescu neaga insa ca s-ar fi intamplat acest lucru: “Am fost multi autori, sub indrumarea domnului profesor Ion Dogaru, care am scris Drept Civil, dar eu nu am colaborat cu Turculeanu”. Turculeanu este un tata grijuliu. Tocmai de aceea fiica sa i-a fost studenta “eminenta” la Facultatea unde el isi preda, constiincios, cursurile.

Absolventa de drept in vara anului 2005, in luna noiembrie a aceluiasi an, “a sustinut cu succes examenul de admitere in profesia de avocat in cadrul Baroului Dolj” - dupa cum spune taticul ei, desfasurandu-si din acel moment activitatea in cadrul Societatii Civile Profesionale de Avocati „Turculeanu si Stanciulescu".

Dar Turculaenu-senior nu o putea lasa pe junioara un simplu avocat, remunerat tot de el, asa ca, din anul 2006, ea este preparator universitar in cadrul Facultatii de Drept si Stiinte Administrative "Nicolae Titulescu". Unde, nu-i asa, seful de catedra este chiar el.

Domnul profesor nu si-a uitat nici sotia, de profesie medic, careia i-a facut cadou (probabil din onorariile primite in procese pe care, surse din cadrul instantelor, spun ca le-ar aranja prin doar cateva fraze adresate judecatorilor, de genul: “vezi ca ti-am fost profesor, stii ce relatii am!”) un laborator de analize medicale pe Unirii si, mai nou, o intreaga clinica, pe Amaradiei.

Nici pozitia sociala, nici imaginea de “corectitudine” pe care se straduieste, din rasputeri, sa si-o creeze, nu l-au impiedicat, insa, pe cel care invata studentii sa faca justitie, sa puna mana, intr-un mod ilegal, pe casa impunatoare in care sotia sa isi exercita profesia. Clinica numita, culmea, “S.C.Turculeanu Ion”, ascunde drama a doi frati gemeni, intelectuali, aruncati in strada de avocat.

Avertizori din cadrul Federatiei Romane de Fotbal, unde Turculeanu si-a facut loc intr-un mod la fel de surprinzator si rapid ca si in “ale Dreptului Civil”, spun ca omul care il sustine, in ciuda deselor scandaluri pe care le provoaca in lumea fotbalului (Porumboiu chiar facandu-i o plangere penala la Parchetul General al Romaniei pentru trafic de influenta) ar fi Mitica Dragomir.

Lucrurile nu sunt imposibile, atata vreme cat fiul lui Dragomir, absolvent al unei facultati particulare, si-a dat licenta cu o comisie a Facultatii de Drept de la Craiova, al carei presedinte a fost nimeni altul decat Turculeanu. In contrapartida, spun apropiati ai lui Mitica, acesta i-ar fi pus pe tapet functia de presedinte al Comisiei de arbitraj in Fotbal si, ulterior, al CSJ.

Si aici omul a avut grija de rudele sale, astfel ca, dupa ce-a plecat din fruntea CSJ, l-a lasat in locul sau pe avocatul - bucurestean acum - Gabriel Manu, al carui nas este si care si el i-a fost student la Drept in Craiova, iar subaltern al lui Manu este Ion Moraru, varul lui Turculeanu.

Cel mai mare scandal in care apare numele lui Turculeanu este cel legat de un proces judecat la Curtea de Apel Alba Iulia, in care personajul, aparator al unei societati din Targu-Mures, a reusit sa convinga judecatorii ca n-au nevoie de... dosarul cauzei, asa ca instantei i-a lipsit tocmai obiectul muncii.

A primit, afirma cealalta parte implicata in proces, peste 50% din valoarea sumei castigate de S.C. Euro-Expo SRL Targu-Mures, adica vreo trei miliarde de lei.