Valul de flacari si fum nu lasa sa se intrevada decat fragmente de uniforme de pompieri, jeturi de apa si cam atat. In rest, doar vocile de bocitoare inganau dezastrul « Vai, am ramas fara casaaaa !!! Ce ma fac, Doamneeee ?! ». Intr-adevar, 62 de persoane de origine rroma, dintre care numai 48 se aflau in tara, au ramas fara adapost, fara haine, fara mancare.

Totul a fost transformat in cenusa. Pompierii si Serviciul pentru Situatii de Urgenta a intervenit rapid si in forta. Cu toate acestea, focul a fost stins abia pe la orele 13. Oamenii, obositi si neajutorati, au ramas atarnati pe canapele pline de scrum, pe jumatate arse, printre bucati de sobe si aragaze, care semanau cu niste cyborgi rudimentari, unii resemnati, altii jelindu-se.

Nimeni nu a patit nimic. Copiii au fost scosi la timp din incaperile arzand, mai putin agoniseala lor de o viata, care s-a spulberat intr-o clipita.

Incendiul a descoperit un mare electorat taranist

Primarul, Ioan Vasinca, era plecat intr-o delegatie in Polonia, de aceea autoritatile locale au fost reprezentate de viceprimarul, Ioan Tulai.

La fata locului s-a deplasat si nelipsitul consilier PNTCD, Avram Gal, care a adus cate o cutie cu haine si incaltaminte pentru fiecare dintre cele douasprezece familii ramase fara casa, dulciuri si jucarii pentru copiii speriati si, cu ajutorul spaniolilor care tocmai vizitau Campia Turzii, la invitatia presedintelui PNTCD, 200 de saci cu alimente de baza pentru sinistrati.

Casele, vechi de pe vremea perioadei infloritoare a fabricii Lut, fiind pe atunci construite pentru angajatii acesteia, erau proprietati de stat, pentru care oamenii din comunitatea de rromi plateau pana in momentul de fata o chirie derizorie, de aproximativ 7 lei pe luna.

Problema taxelor neachitate la timp a unora dintre locatari, care au recurs la « metode neortodoxe », pare-se, facandu-si diverse improvizatii la instalatia electrica prin pod si bransandu-se ilegal, a dus, ulterior, la declansarea unui scurtcircuit, de la care nu a mai fost decat un pas pana la incendiul propriu-zis.

Autoritatile au gasit pentru aceasta situatie o solutie provizorie si anume aceea de a aduce corturi in care oamenii sa locuiasca pana cand locuintele vor fi reparate.

Pe la orele 19, localnicii inca isi mai curatau gospodariile de moloz. La fel cred ca ar fi aratat spatiul si dupa un bombardament. O femeie tanara, mama a doi copii, povesteste ca tocmai isi renovase interiorul locuintei pe care a si achizitionat-o cu suma de 150 de milioane de lei vechi. « Va trebui sa o luam de la capat », spune ea pe un ton sobru.

Un barbat smead, plin de praf, imi spune : « Acum nu ne ramane decat sa murim ».

Se pare ca, spre seara, oamenii au acceptat situatia. Ceea ce nu au acceptat era felul in care i-au ajutat autoritatile. Acest electorat restrans, care am constatat ca era eminamente taranist, cu sau fara hartiuta de adeziune, manifestand o atitudine de respingere a actualei puteri, vorbea pasional despre « Avramut ».

O femeie in varsta sustinea revoltata ca viceprimarul Ioan Tulai ar fi acuzat-o de declaratie mincinoasa in ceea ce priveste bunurile pe care le-ar fi avut in casa.

Viceprimarul il acuza pe Gal de diversiuni

Viceprimarul insa, pune totul pe seama “unor diversiuni” pe care Gal Avram le-ar fi initiat. Cu sau fara diversiuni, conflictele de la masa de consiliu s-au vazut clar si pe teren.

Cand Floriana Prahoveanu, seful serviciului de asistenta sociala Campia-Turzii si-a facut aparitia intr-o masina a Serviciului pentru Situatii de Urgenta, oamenii au venit cu diverse probleme sa-i ceara sprijinul.

Avram Gal sustine ca un reprezentant al asistentei sociale nu ar trebui sa intarzie atat de mult in astfel de situatii, cand oamenii au o problema atat de arzatoare si nici sa stea pe ganduri cand e vorba sa investeasca cateva milioane in nylon cu care oamenii sa isi acopere putinele mobile si alte bunuri neafectate de incendiu.

Peste putin timp au sosit si corturile, care au fost impartite, odata cu nylon-ul, “pe caiet”.

Cei ramasi fara adapost continuau o revolta mocnita, reprosandu-le autoritatilor locale o anume nepasare, spunand ca nimeni nu le-a adus mancare sau apa minerala. Gal Avram sustine ca acest lucru ar fi fost posibil, daca ar fi fost lasata zgarcenia la o parte, “zgarcenie care nu exista atunci cand vine vorba de deplasarile in strainatate”.

Si tot Gal il mai acuza pe viceprimar ca, prioritar pentru el a fost sa fie vazut la festivitatea de inchidere a anului scolar, unde impartea diplome, cu toate ca dimineata, la ora 11.00, ii spusese sa trimita apa minerala sinistratilor. Dar, prin “griga” vicelui, apa a ajuns in cartierul Lut abia la 7 seara.

In contrapondere, atitudinea lui Ioan Tulai, care acuza insufletirea taranistului de un soi de populism si de tentativa unei campanii electorale in care nu se vrea decat asimilarea electoratului, ne evidentiaza luptele intestine care exista in interiorul Primariei si intre partide, nu numai la nivel national, ci si acasa.

Adevarul este ca municipiul Campia-Turzii nu este pregatit pentru situatii de urgenta. Este foarte dificil sa se reactioneze pe loc, atata timp cat totul nu depinde de un singur om, ci de un lant de circumstante si are un lant de consecinte. Avand in vedere acest lucru, o sa inchei pe un ton de umor negru.

“Dragi copii, nu va jucati cu prizele si dragi adulti amatori de improvizatii prin poduri, nu experimentati acest lucru acasa!”