Recent, Tom Gallagher, editorialist mai ales in Romania, este convins ca UDMR va apartine, din 2008, trecutului. O asemenea afirmatie il pune pe Tom Gallagher in imediata vecinatate a lui Corneliu Vadim Tudor si a lui Gheorghe Funar! Numai ca analistul politic anglo-american se diferentiaza de acestia prin faptul ca vede salvarea intr-un alt lider.
Cei cunoscuti sint corupti.
"Daca Peter Eckstein Kovacs intentioneaza sa salveze ceva din ruinele formatiunii sale, ar trebui sa ralieze maghiarimea in jurul sau si sa se alature fortelor celor mai progresiste ale tarii - de al carei destin ramine oricum legata indisolubil" (Gallagher in "Romania libera" din zilele trecute). Mai pe sleau.
Comentatorul il invita pe Eckstein Kovacs sa ia o parte din UDMR (cea care poate fi salvata) si sa se alature fortelor progresiste. Adica lui Traian Basescu. Si sa faca exact ca PLD-ul lui Stolojan care s-a despartit de oligarhii lui Tariceanu. Tom Gallagher, oricit de anti-UDMR se arata, este departe, foarte departe de Romania Mare.
E din apusul acesteia.
El imparte aceleasi baricade cu Vladimir Tismaneanu. Sau valori. Amindoi combat comunismul. Tom Gallagher intr-un fel, Tismaneanu in altul. Primul n-a fost comunist. Al doilea l-a servit din plin, iar acum conduce comisia de cercetare. In ciuda biografiei net diferite, in ciuda polemicilor dintre ei, cei doi s-au impacat de curind.
Au aceeasi pozitie. Lustratie, anticomunism si pro Basescu.
Primele doua teme par a tine de CDR.
O privire in jur ne trimite insa la lustratia din celelalte tari foste comuniste, inclusiv la lustratia nebuna din Polonia unde este perceputa ca un produs al fratilor filo-americani. Traian Basescu, in asa axa, pare a fi la capatul de la Bucuresti al mecanismului destul de bine fixat.
Nu cumva turatia acesteia este determinata de rotatia imprimata la Washington si la Londra? Nu cumva lustratia vine mai mult pe aceasta cale si prin cei care o invirt, decit din preocuparile romanilor? Un prieten are o alta teorie. Ca lustratia este tot o opera a securitatii pusa la cale impotriva adversarilor politici, in care mai cad si victime ocazionale.
Ghinionistii si prostii! Sigur ca legatura securitatii cu Traian Basescu a fost o certitudine. Sprijinul presedintelui pe serviciile secrete este tot de natura evidentei. Filiatia este demonstrata. Contradictia apare abia in momentul in care am admite ca securitatea face politica axei lui Basescu.
Adica a americanilor si a englezilor. Ceea ce, in mod logic, nu i-ar impiedica pe acestia sa-i foloseasca!
Intr-un raspuns adresat Doinei Cornea, Alina Mungiu ii reprosa celebrei disidente: "nu cunoasteti, asa cum cunosc eu, generatia noastra europeana, generatia de succes in lume, nu la noi, care alege sa nu aiba BMW, desi si l-ar putea permite. Unii sint in Romania, altii sint departe, dar tot cu noi, pe forumuri sau la vot.
Credeti-ma, daca Basescu nu va fi la inaltimea mandatului sau, aceasta generatie il va detrona rapid."
Nu ma intreb cum sta Traian Basescu fata de "inaltimea mandatului sau", ci pe unde-si fac ce fac prin lume cei din generatia de succes si daca nu cumva, alaturi de ei se afla persoane gen Tismaneanu, Gallagher sau altele care invirt direct la manivela de la capatul axei
Bucuresti-Londra-Washington? Efortul "recivilizator" al grupului de intelectuali care semneaza pentru Traian Basescu este doar din intimplare aproape identic cu al axei, cu al celor de pe forumuri ("care aleg sa nu aiba BMW, desi si l-ar putea permite")?
Refuz categoric sa-mi imaginez o prelungire (sau macar o vaga legatura) in serviciile secrete.
Oricit de browniana ar fi lumea politica romaneasca, ma feresc de asemenea ipoteze!
In acelasi timp nu pot sa nu ma intreb daca mentinerea lui Traian Basescu este o operatiune strict romaneasca si pe deasupra, democratica? De aici rezulta indoiala mea!
Nu cumva intelectualii sai devotati, trecuti prin multe burse si specializari, fac voluntar sau involuntar corp comun nu doar pe idei, initiative,
valori si principii? Intre Elena Udrea si tandemul Liiceanu-Patapievici nu incape nici o legatura! Si totusi, sustinerea neconditionata a lui Traian Basescu fara nici o obiectie la excesele acestuia ii leaga cu un lant invizibil.
In loc de institutii si comportament democratic, Traian Basescu "factorul recivilizator", produce tot mai frecvente bai de multime, hahaieli, improvizatii politice si chifle greu de digerat.
Si cu toate acestea, cu un huruit enorm si amenintator, axa la care trudesc oameni fara nici o legatura intre ei, se invirte incet. Greoi, zgomotos si cu sustineri si ajutoare inexplicabile!
