Hotnews utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care Hotnews.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform 
1. Film socialist. Avem 2 familii. 2 tabere: bogații și săracii. Bogații lui Park au și pot să facă și mai mulți bani. Săracii lui Ki-taek? N-au, dar au altceva în început de film. Au o solidaritate care-ți spune că se mulțumesc cu puținul dat de soartă. Dar dacă te mulțumești cu interpretarea ideologică, dragă cititorule, te prostești. Eroina adevărată a filmului este: minciuna.
2. Filmul minciunii. Avem 2 tabere. 2 familii. Bogații Park se mint zilnic că-s fericiți, dar ascund mari doze de ignoranță, de fals și anxietate. Minciuna însă criminală vine dinspre familia lui Ki-taek. Sub masca unei perfecte bune credințe, familia lui Ki-taek o parazitează pe cea a lui Park. Falsitatea Park este cucerită și dominată treptat de minciunile Ki-taek. Aici ești provocat ca axiolog. Minciuna la puterea a 4-a este defectul unei relații sociale defectuoase? Deloc. Cele 2 familii trăiesc în pace. Filmul s-ar putea încheia aici.
3. Minciuna naște monștrii. Naște sete de mărire, iluzii, castele de nisip. Cum ar fi ca eu să mă căsătoresc cu fata, dar eu să dorm în dormitor, dar ce bine-mi șade mie în cada plină de arome. Socialism? Minciună? Foame? Zic eu că-i imaginarul Ne-simțirii, a lipsei de măsură care animă și bogatul și săracul. Scenaristul-regizorul Bong Joon Hu te transportă treptat în jungla nerușinării, o face ca și cum ar fi cel mai simplu lucru de pe lume. Firesc. Și aici e desfătare. Tu, spectatorul te confunzi cu eroul din film. Bong Joon Hu te “curentează”. Bong Joon Hu îți crează o fascinație, o orbire pentru acest firesc al minciunii. Te sperie la momentul ăsta în film. Te întrebi: sunt parte din această conspirație a lui Ki-taek? Și răspunzi: îmi place prea mult cum am ajuns aici în film, în poveste, încât n-am chef să iau atitudine. Cred că aici este arta, de aici se recunoaște capodopera. Te fură, te face parte cu frauda, accepți că frauda e firească și, acum nici nu-ți trece prin minte să intri în dispute etice. Gândirea etică ți-ar strica filmul.
4. Surpriza? Dacă vezi filmul pănă aici ți se injectează fericire. Regizorul-scenarist Bong Joon Hu “te lucrează” din nou. Săraci? Oameni cu iluzii? Mincinoși? Hei, familia lui Ki-taek e cea mai mincinoasă? Nu, nu. Este acum o luptă între mincinoși. Între fantasme. A creat familia lui Ki-taek scenariul cel mai bun de epatare? Nu. În casa bogătașului Park, precum elefantul înghițit-devorat de șarpe, există o minciună-fantasmă care se digeră de ani de zile, mai tare decât a săracilor Ki-taek. Filmul demult nu mai are de a face cu socialismul. Ideologia a murit. Ești implicat psihic. Ești prins etic. Ești incapabil să mai împarți lumea ce-o vezi în film în bine-rău, bogați-săraci. Întrebările etice te-au asaltat, dar ai uitat de ele. Ești prins în film. Și acum este surpriza: o gogoașă mai mare înghite gogoașa cea mică.
5. Din subsolul casei vine monstrul. În fața acestui monstru Ki-taek are o replică mare: “You know what kind of plan never fails? No plan. No plan at all. You know why? Because life cannot be planned. Look around you. Did you think these people made a plan to sleep in the sports hall with you? But here we are now, sleeping together on the floor. So, there's no need for a plan. You can't go wrong with no plans. We don't need to make a plan for anything. It doesn't matter what will happen next. Even if the country gets destroyed or sold out, nobody cares. Got it?” Ești furat de acest “fără plan”, spui că-i fabuloasă chestia asta. Dar, uiți, Ki-taek n-are niciun fel de autoritate. Chiar soția lui îl făcuse gândac, cu o scenă înainte, cum să creadă copiii lui în propriul tată? Ce bine se joacă cu tine Bong Joon Ho!
6. Până aici umorul a fost permanent. Se zâmbește. Sunt detalii simpatice. Cum să nu zâmbești la felul în care puștii aleargă după net prin casă, sau felul în care navighează pe net direct din WC? Sau cum să nu zâmbești la robotica personajelor Park? Cum să nu zâmbești la aceste făpturi prinse în ideologii tâmpe de dezvoltare personală, incapabile de sentimente reale? Cum să nu te amuzi la felul în care paraziții lui Ki-taek câștigă teren cu impostura lor? Cum să nu te râzi când vezi ieșirea monstrului din subsol? Dincolo de bine și de rău, surâsul este permanent.
7. Urmează horrorul. Și măcelul are drept primă armă "Piatra fericirii" (legenda spune că dacă o ai în casă aduce bogăția, hahaha). Și măcelul continuă cu un cuțit bine înfipt în cel care nu suportă mirosurile fetide. "Piatra fericirii" și mirosurile fetide însoțesc spectatorul de la începutul filmului. Dar cum să-și dea el, bietul, seama că tocmai aceste semne vor pricinui tragedia? Bun, bun, Bong Joon Ho!
8. Unul dintre marii actori ai filmului este Subsolul. Sub - pământul. Casa lui Ki-taek este la subsol, iar Monstrul trăiește în catacombele casei de lux din Coreea de Sud pregătită pentru un posibil război atomic cu Coreea de Nord. Subsolul lui Ki-taek “vede” / are vedere câtre toată lumea fără căpătâi. Bețivi, certăreți. Dar în același timp este cel mai ușor de inundat. Catacombele, în schimb, n-au fost folosite niciodată pentru cataclismul atomic, dar ascund un ins care este căutat și acum pentru o teribilă fraudă. Subsolul este parte din jocul mistificării. Subsolul aerisit sau nearisit lovește, creează tragedia. Aici stă Parazitul.
9. Finalul este blând. Al mincinoșilor. Este fabulă. Fabula celor care mint și au un plan. Spectatorul, dacă nu-i tâmpit și socialist, râde amar. Se prinde de glumă.
Tu, da, tu, care-ai citit până aici, ce-o să faci? Nu fiiii prost să crezi că-i film doar socialist că faci întuneric, vorba Paraziților noștri.
Uite așa faci întuneric:
sunt mie la suta sigur ca super-policalificatul istodor isi uraste cititorii.mai ales aia care-l critica.
a devenit tinta mistourilor cititorilor,mai in gluma mai in serios lumea se intreaba a cui pila este,isi jigneste cititorii cu vadita placere(dovada in titlu)
despre film,numai de bine,faptul ca a castigat n-spe oscaruri,ma face sa mai caut.
Producție din Coreea de Sud, FILMUL PARAZIT este EXCELENT. În mod meritoriu, a luat marele premiu de la Cannes în 2019 și Oscarul în 2020. Pelicula are multe scene de UMOR (negru) care mai îndulcesc din tragediile inscate de SĂRĂCIE și mai ales de SEGREGAREA SOCIALĂ.
Pentru a evita observațiile întemeiate că postez mesaje prea lungi (și fără poze - n.n.), am compartimentat modesta analiză a unei CAPODOPERE CINEMATOGRAFICE în capitole foarte scurte și autonome, care pot fi citite independent unele de altele:
1) CAPCANA SĂRĂCIEI este exprimată prin intermediul ALEGORIEI ( metaforă extinsă):
A) Bogații identificau sărăcia după MIROSUL DE SUBSOL, un miros de care săracii nu puteau scăpa indiferent cât s-ar fi primenit, pentru că locuiau într-o pivniță insalubră. Interesant că SIMȚUL OLFACTIV, primul simț ancestral al omului, era aproape să deconspire o ESCROCHERIE. Bogații „au mirosit” că slujitorii săraci sunt din aceeași familie de "escroci". În subsolul vinovat de duhoarea familiei sărace nu intrau razele soarelui, locul era populat cu șobolani și era asociat cu ideea de toaletă. Bogăția era asociată cu VILA cu ferestre mari, glisante, pe unde pătrundea soarele, cu belșugul culinar și câinii de companie.
B) În același timp, la bogații din film sunt evidente ipocrizia, o oarecare rupere de realitate (inadecvare sau credulitate) și mai ales dorința celor avuți ca săracii „SĂ-ȘI VADĂ LUNGUL NASULUI”. Chiar dacă prima servitoare mânca cât doi, pe proprietar nu-l deranja, atâta timp cât ea se își păstra atitudinea umilă. Aici, am identificat o idee a lui J.J. Rousseau: avuții au o PLĂCERE ÎN SINE ca sărmanii să rămână tot sărmani sau măcar SĂRACI CU DUHUL.
C) SĂRĂCIA NAȘTE PROSTIE. Săracii NU SE IMAGINAU în postura celor bogați. Slujbașii săraci s-au așezat STÂNJENITI la masa îmbelșugată a avuților, atunci când proprietarii vilei nu erau acasă. Se simțeau între un furt și ceva care li se cuvenea.
D) EDUCAȚIA – singura modali
Am vazut si eu filmul , mi se pare destul de complex de oriunde l-ai apuca , cred ca isi cam merita comentariile laudative , in mod sigur e foarte bine realizat scenografic si regizoral , cat despre idee -poveste , e si ea la inaltime, e inedita , desi cred ca au existat si mai interesante , ce-i drept .
Am vazut si 1917 - da , mi se pare foarte bun ca incerca sa creeze suspans prin filmarea in stilul lui Dunkirk , reuseste sa transmita ceva din ororile razboiului si trairile protagonistului, dar parca se putea si mai bine, actiunea putea fi mai complexa .
Dar sunt neplăcut surprins de cei din juriul Oscar, care provin, în genere, din societăți democratice, fără splitarea evidenta între clasele sociale. De ce au considerat ei că este ok că cei de "jos" sa fie numiți paraziti!?
Eu am văzut în film o familie optimista (având în vedere condițiile în care trăiesc) care încearcă să își trăiască visul. Visul de a ieși din "subsol". De ce este considerat aceasta străduința că fiind o "parazitare"? Unii aveau nevoie de un profesor de engleza și, întâmplător, un tânăr din "clasa de jos" a fost ales. E o chestie de nevoi și satisfacerea nevoilor, nu de parazitare.
Omul de la demisol? Care trăia de ani din mâncarea "stăpânilor"? Este asta parazitare? Este doar o întâmplare și o oportunitate. Dar sa pui stampila de "parazitare" când vine vorba de oameni este foarte trist! Și un precedent extrem de nefericit. Premiat cu Oscar și promovat mondial. Uau!
Filmul este excelent realizat. Acțiunea, cadrele, actorii, totul cu atentie la detalii. Sigur, a meritat Oscarul pentru realizare. Dar titlul și ideea că oamenii se parazitează între ei?! Nu, cu asta nu pot fi de acord. Parazitarea apare între specii diferite, in natura. Dar nu in cadrul aceleiași specii.
Parazitarea lui Bong Joon Hi sugerează faptul că cele două clase sociale sunt 2 specii diferite? Ih, un precedent foarte trist! Dar de înțeles pentru Asia, unde lupta pentru supraviețuire este acerba din cauza supra-popularii. Dar de ne-scuzat în societățile așa zis "civilizate" unde "visul american" ar trebui sa primeze, nu selecția după clasa sociala.
Trist , foarte trist dpmdv.
Dar hai sa incerc. Ai vazut Joker? Spune in film omul ca nu a incercat niciodata sa se lupte cu sistemul si totusi sistemul l-a hacuit de cate ori a avut ocazia, nu a ratat nici una. Later, se oripilau toti de cum se poate sa existe asa oameni in societatea lor....pai tocmai ei, Sistemul, l-au creat.
Human Nature and Game Theory rulz the world....something to think about!!!
Lăsați Joker că e ușor de divers un răspuns, e prea politicianism. Daca ar fi câștigat Joker, focusul ar fi fost pe societatea americană și "sistemul" care alienează.
Dar aici vorbim de titlul unui film cu oameni "paraziti". Ce să înțeleg mai mult? Exacerbarea splitării sociale până la pus ștampila chiar în titlul?
Bun, ce-i drept, fără titlul acesta ar fi fost un canal film sud-coreean, să recunoaștem.
Un fel de "somnul capitalismului feroce naste monstri " , cam asta e crudul adevar .
Din punctul asta de vedere , filmul e si un semnal de alarma .
A fi ceea ce nu ești pentru a putea reuși este "visul american" foarte aprobat în alte filme. Dar aici nu, e "parazitare".
Ce este Joker prin prisma aceasta de abordare? Sa fim și cu el la fel de duri, că și cu acești "paraziti".
Daca ai si vazut filmul cred ca e destul de evidenta alegerea titlului.
"te văd cam derutat. Nu prea știi cu ce se mănâncă" [...] așa că nu mai faceți mofturi, nu mai faceți pe sensibilii...
Domunle Eugen, nu mai fă dumitale mofturi. Nu știu cum de vă lasă să scrieți din astea pe hotnews. Atitudine din asta condescendentă să aveți cu prietenii dumneavoastră.
N-am trecut de primul paragraf, dar la așa stil, îmi pare rău și de el. Ok, se încheie și cu "Nu fiiii prost". Domnule Eugen, pentru dumneata ar putea fi cam târziu. Mai aveau Paraziții o vorbă.
Si spun asta pentru ca mi se par redate prea pregnant acele idei, plus diverse altele.
Saptamana viitoare ma duc sa-l vad
"Minciuna naște monștrii".
Pe bune? Naste "monstrii"?