În 2008 Rupert Murdoch, stăpânul unui imperiu mediatic extins din SUA până în Marea Britanie, spunea cu „jurnalismul de calitate este marfă scumpă” care trebuie plătită inclusiv pe Internet şi ameninţa Google cu blocarea conturilor pentru a sista accesul gratuit la presă. În 2011, acelaşi Murdoch îşi cerea scuze public de la britanici la închiderea forţată a unei publicaţii cu 7,5 milioane de cititori, fondată în 1843: „Activitatea News of the World era de a le cere socoteală altora. Dar a eşuat când a trebuit să dea el socoteală. Ne pare foarte rău pentru neregulile comise. Ne pare rău pentru durerea suferită de persoanele afectate… Sunt conştient că scuzele nu sunt suficiente”.
Părintele tabloidizării, cu The Sun şi New York Post în portofoliu, deţinătorul celor mai importante titluri din presa mondială de la Times la Wall Street Journal, a unor canale de televiziune influente ca Fox News şi Sky News, octogenarul Murdoch şi oamenii lui au intrat în atenţia anchetatorilor britanici, apoi a FBI, a Parlamentului englez şi a Senatului american după ce a ieşit la iveală că jurnaliştii diviziei britanice a News Corp. au interceptat peste 4000 de persoane pentru a folosi informaţia în beneficiul patronului lor. Au fost ascultaţi ilegal membri ai familiei regale, vedete, sportivi, până la rudele militarilor ucişi în Afganistan sau ale unor adolescenţi dispăruţi. Afacerea interceptărilor a durat mai mulţi ani şi a afectat concurenţa de pe piaţa media umflând veniturile News Corp., dar mai ales a făcut praf deontologia jurnalismului substituindu-o cu banditismul informaţional, cu dispreţul faţă de viaţa privată, faţă de familie şi de intimitatea la care are dreptul orice fiinţă umană. Că ziariştii au practicat acest „sport” fără împotrivire, descrie statutul de dependenţă, de pierdere completă a autonomiei pentru bani, pentru job etc. şi de părăsire a principiilor meseriei, în divorţ cu libertatea de exprimare din care jurnalismul s-a născut.
Speculaţiile legate de sacrificarea publicaţiei News of the World în schimbul unei preluări facile a companiei de telecomunicaţii BskyB, pentru cumpărarea căreia Rupert Murdoch pregătise deja 10 miliarde de Euro, nu se confirmă: s-au operat peste zece arestări în scandalul interceptărilor, James, fiul magnatului este anchetat, şeful poliţiei londoneze şi-a dat demisia, iar premierul britanic, David Cameron este în vizor pentru conivenţa cu magnatul care i-a susţinut campania electorală. „Prea multă putere” – a concluzionat liderul Partidului laburist, socotind că Murdoch deţine aproape un sfert din piaţa media britanică şi o influenţă politică semnificativă.
La scară minoră, ambiţiile magnatului de presă Murdoch s-au regăsit şi la noi. Sorin Ovidiu Vântu visa să numească miniştri, să schimbe preşedinţi, să controleze Serviciile de informaţii şi Justiţia. Nici trustului său nu-i erau străine pândirea cu orice mijloace a adversarilor, infiltrarea de „spioni” la inamic (vezi cazul redacţiei Kamikaze), obţinerea de informaţii bune de strivit concurenţa şi de umplut conturile. S-a întâmplat însă că l-au pescuit (legal) alţii pe el şi a făcut cunoştinţă cu puşcăria. Deşi are aparenţa unui joc defetist, vândut şi revândut (sau nu), cu falimentarea unor publicaţii însă rămas angajat patetic în lupta politică, totuşi trustul Realitatea Media şi-a diminuat puterea şi resursele.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
