Intentionez sa depun o sesizare penala impotriva judecatoarei Elena Burlan de la Tribunalul Bucuresti. O s-o acuz de tentativa de vatamare corporala grava, in forma continuata. Sa ma explic. Dna Burlan face uz din cand in cand de obiecte contondente, e adevarat? Este. Ei bine, de fiecare data cand foloseste un asemenea obiect, eu consider ca dna judecator ar putea sa fractureze oasele sau sa sparga capul cuiva. Prin urmare, cred ca ar trebui pusa imediat sub urmarire penala pentru o astfel de infractiune, scrie Doc pe blogul Inventarul stricaciunilor politice.
O să spuneti aici că ”rationamentul” meu de mai sus este într-atât de absurd încât poate demonstra, eventual, doar că am luat-o complet razna. Dacă insist, o să explicati un lucru cât se poate de evident: e o diferentă categorică între a putea să faci ceva, de exemplu o infractiune, si a o face efectiv. Codul penal incriminează doar faptele, dacă ar incrimina si posibilitatea producerii lor am fi toti vinovati. O să spuneti că diferenta ar trebui să fie clară oricărui om întreg la cap si că nimeni care are o urmă de integritate, cu atât mai putin un magistrat, n-ar putea lua o decizie în care să trateze posiblitatea producerii unei fapte ca si cum fapta s-ar fi produs.
Aveti dreptate, am făcut o demonstratie prin reducere la absurd. Aveti dreptate, cu exceptia ultimei afirmatii. Camelia Bogdan, judecătoarea dosarului SOV – Popa, a fost schimbată din dosarul respectiv, în urma admiterii unei cereri de recuzare. Decizia a fost luată de dna judecător Burlan, de la Tribunalul Bucuresti, cu următoarea motivare:
“Instanta retine astfel si faptul ca administrarea probatoriului cu o celeritate nejustificata, ‘plimbarea’ dosarelor intre instante de grade jurisdictionale diferite pentru diverse motive, dar mai ales mentionarea ‘NECESITATII’ inaintarii dosarului intr-un termen rezonabil, de regula de pe o zi pe alta catre instantele respective, deci mentionarea acestor lucruri ca temei pentru respingerea cererii formulate de inculpat la termenul din 15.03.2011, alaturi de conditionarea furnizarii informatiilor necesare efectuarii expertizei, in conditiile mentionate deja, poate crea de asemenea confuzii in randul justitiabililor, atat cu privire la impartialitatea judecatorului, dar si la dreptul sau la un process echitabil, si o perioada prea scurta de timp putand compromite echitatea procedurii prin neacordarea persoanei in cauza a timpului si a facilitatilor necesare pregatirii apararii, cu atat mai mult cu cat acesta necesitate este mentionata ca temei al cererii formulate de inculpat, putand conduce la parerea, pe care si-a exprimat-o deja inculpatul, ca judecatorul recuzat si-a creat deja opinia vinovatiei inculpatului si de aceea doreste sa solutioneze cauza in regim de urgenta, fara a preciza ca temei al cererilor formulate de inculpat, motive de fapt si de drept temeinice, in litera si spiritul legii”
(jud. Elena Burlan, motivând admiterea cererii de recuzare a jud. Bogdan)
Sublinierile îmi apartin, dar nu fac decât să pună în evidentă ce e scris nergu pe alb. Da, dacă un judecător nu e impartial, dacă încalcă dreptul la apărare al inculpatului, dacă se antepronuntă, toate astea sunt lucruri grave – la fel de grave cum ar fi, în domeniul penal, vătămarea corporală. Dar motivarea nu contine nicio demonstratie a unor astfel de fapte. În loc de asta, judecătoarea Bogdan e recuzată pentru posibilităti, pentru că ”poate creea confuzii” relativ la impartialitatea ei, că ”poate compromite echitatea procedurii”, pentru că ”poate conduce la părerea” că ar avea deja o opinie asupra vinovătiei inculpatului. Afirmatia din urmă contine un absurd suplimentar, pentru că citează ca temei …părerea inculpatului. Justitie cu capul spart: inculpatii judecă judecătorii. Dacă ar fi să urmăm precedentul ar trebui să golim puscăriile, sunt sigur că toti condamnatii o să fie de părere că judecătorii care i-au condamnat nu au fost impartiali, echitabili etc.
Iar, dacă eliminăm din motivare această confuzie absurdă între fapt si posibilitatea lui, ce rămâne ca motiv de recuzare? Judecătoarea dosarului SOV – Popa se face vinovată că îsi face treaba eficient si rapid. După motivarea dnei Burlan, s-ar zice că există un drept de a fi judecat foarte încet. Nu, în realitate nu există un astfel de drept – din contră, justițiabilii au dreptul să li se facă dreptate cât mai rapid. Desigur, cei care se stiu vinovati n-ar vrea probabil să invoce dreptul acesta, dar asta nu înseamnă că el nu există, sau chiar că există cu semn contrar. Inclusiv în procesele penale, solutionarea lor în termen rezonabil este un drept, al tuturor membrilor societătii care sunt reprezentati acolo de procuror. Tărăgănarea proceselor, eventual până la prescriptie, reprezintă de fapt încălcarea unui drept. ”Celeritatea nejustificată” de care vorbeste dna Burlan e un non-sens iar necesitatea înaintării dosarului în termen rezonabil este o cerere normală, care ar trebui să fie de la sine înteleasă, nu este un temei de recuzare.
Acestea fiind spuse, ca să revin la exemplul cu care am deschis articolul, nu cred că dna Elena Burlan se face vinovată de tentativă de vătămare corporală gravă când pune mâna pe un obiect contondent. În schimb, cu lovitura de ciocănel în acest caz, la fel ca în altele, dna judecător a fracturat rău logica si a spart capul justitiei. Dar asta nu e treaba parchetului, ci a CSM.
Comenteaza peblogul Inventarul stricaciunilor politice.
