Am mutat televizorul. Si-a pierdut locul lui bine stiut, din fata canapelei. L-am mutat intr-un colt mai liber al camerei, atunci cind mi-am luat o consola Wii, care se conecteaza la televizor, si aveam nevoie de mai mult spatiu ca sa ma joc. Daca vreau sa vad o emisiune TV sau un film pe DVD, trebuie sa-l rasucesc cam 45 de grade spre canapea. Din noul lui loc vizionarea nu mai e atit de confortabila ca inainte. Iar daca nici macar Campionatul Mondial de Fotbal nu m-a facut sa ma razgindesc si sa-i redau locul central din fata canapelei, probabil ca n-am sa mai fac asta niciodata. Si nu ma joc atit de mult cu Wii ca sa justific astfel aceasta rezistenta a mea de a-l readuce in spatiul sau "natural", de a-i reda centralitatea de care s-a bucurat atitea zeci de ani.
In acelasi timp, pe desktop-ul meu s-a asternut praful. Am deja senzatia ca ocupa mult prea mult loc si, probabil, voi scapa de el in curind, atunci cind o sa-mi inving atasamentul sentimental fata de un obiect cu care am petrecut atitia ani. Folosesc insa foarte des laptopul, pe care-l plimb din bucatarie pe masuta din fata canapelei, la biroul unde sta acum si desktop-ul, sau chiar in dormitor.
>De vreo doua luni mi-am luat si un iPad, un obiect pe care-l gasesc foarte folositor - in ciuda frivolei lui reputatii de gadget, de obiect de fite - pentru a naviga pe Internet, a citi carti sau articole lungi si pentru a vedea filme, a asculta podcast-uri sau chiar a vedea emisiuni TV - nu romanesti inca. E atit de comod sa stai intins pe canapea si sa ai la dispozitie vreo doua-trei sute de carti, multe dintre ele abia aparute, si articole descarcate de pe Internet! In cele doua luni am citit pe iPad mai mult decit oricind in ultimii ani, carti intregi, articole lungi de zeci de pagini si am rasfoit, cred, alte sute de volume. In fiecare seara am un sentiment foarte placut stiind ca pot oricind sa descarc intr-un minut o carte abia aparuta in SUA sau sa accesez gratis marile biblioteci online sau sa vad bine mersi in metrou ultimul episod din South Park. (De ce sint atit de mari preturile pentru varianta Kindle a unei carti pe Amazon si de ce cumparatorilor din Romania nu li se permite accesul decit la iBook-urile gratuite de pe e o alta discutie...)
Stirile le accesez mai mult de pe telefonul mobil, asa cum face toata lumea. Mi-e foarte la indemina sa trec in revista rss-urile diverselor publicatii cind am citeva minute libere, oriunde m-as gasi.
Febra mobilitatii
Nu am suficiente date pentru Romania, care sa documenteze in ce masura a crescut utilizarea dispozitivelor mobile; pot doar sa spun ca, in luna iunie, pe HotNews.ro au fost accesate aproape un milion de pagini de pe telefonul mobil, conform mobilestats.ro, site urmat de Realitatea.net cu 850 de mii de pagini accesate. In Statele Unite, un studiu PEW Internet, dat publicitatii luna aceasta, indica o crestere puternica in ultimul an a numarului celor care folosesc telefoanele mobile si laptopurile pentru a intra pe Internet. 47% dintre americanii adulti intra pe Internet de pe laptop cu o conexiune Wi-Fi sau cu un card de mobil broadband, fata de doar 37% in aprilie 2009. 40% dintre adulti navigheaza pe Internet, folosesc e-mail-ul sau aplicatiile de instant messaging de pe telefonul mobil, fata de doar 32% anul trecut. Afro-americanii si latinii folosesc mai mult decit albii telefonul mobil si laptopul cu conexiune Wi-Fi pentru a intra pe Internet, proportia lor fiind de 64%, fata de 59% dintre albi. Desi tinerii sint mai inclinati sa foloseasca dispozitivele mobile pentru Internet, adultii peste 30 de ani recupereaza repede terenul.
Toata aceasta reechipare cu aparatura mobila, inceputa acum zece ani cu "celularul" , si continuata cu 4G si tabletele PC, isi va face, cred, destul de curind efectul si in ce priveste televizoarele. Banuiesc ca nu prea multa lume isi mai cumpara azi televizoare mici si simple, telefonul mobil sau tabletele fiind deja capabile sa ruleze streaming video si audio. Acum vreo trei-patru ani am vazut la multi taximetristi acele televizoare portabile cu antena, care functionau mizerabil. Acum, de cind cu televiziunea pe Internet, lucrurile ar sta cu mult mai bine, dar nu cit sa ne indrepte spre televizoarele la purtator.
"Magia ecranului" se evapora
Televizorul, in demnitatea lui "patriarhala", a fost si este inca intim legat de ideea de "acasa", de spatiu personal si familial, si cred ca oricui i-ar fi fost dificil acum vreo trei-patru ani sa-si inchipuie "casa ideala" fara televizor. Nu cred ca televizorul ca simplu obiect tehnic isi traieste batrinetea, ci dimpotriva, vor aparea dispozitive din ce in ce mai sofisticate si cu mai multe functiuni. Intuitia mea este insa ca va disparea sau a inceput deja sa se evapore "magia ecranului", adica el nu va mai avea un rol semnificativ in crearea unor coeziuni sociale, unor idei sau sentimente comune, si nu va mai fi in stare sa produca "noutati" in masura in care o face Internetul, de pilda. Ne vom uita la televizor asa cum jucam un joc electronic sau rasfoim o carte, fara a mai avea sentimentul ca televizorul inseamna "acasa". (Speranta mea este ca, odata cu aceasta mutatie, va apune si era "capetelor vorbitoare" de pe televiziunile de stiri de azi, desi marturisesc ca ma tem de tipul de lider de opinie care ar putea aparea.)
Meditatia exterioara involuntara
Va amintiti cum, imediat dupa Revolutie, toata familia se bulucea in fata televizorului ca sa vada serialul de vineri seara, iar televizorul era centrul casei. Ne uitam cu totii sa vedem "noutatile", adica acele lucruri neasteptate care se intimplau pe "micul" ecran, mai ales in talk-show-uri si in emisiunile fabuloase de dimineata; comentam angajati fiecare intimplare si aveam mai multe opinii decit oricind. Urmaream cu aviditate inclusiv stirile de la televizor, incintati sa vedem ca se vorbeste despre si sint aratati oameni normali, ca noi. Doar ca vremea in care televizorul era acel ceva impartasit s-a dus destul de repede si socotesc ca sintem cu totii de acord asupra acestui lucru.
A urmat apoi o alta etapa, in care ne uitam singuri la televizor, odata cu diversificarea ofertei de canale, iar numarul televizoarelor din casa a crescut, unul in sufragerie, unul in dormitor, unul in bucatarie, ba am auzit si de televizoare in baie. A existat si perioada cind oamenii s-au invalmasit sa-si faca vestitele "credite cu buletinul" ca sa-si ia cea mai mare "plasma", pe care o asezau apoi la vedere, simbol al integrarii si al succesului lor in societate.
Acum, televizorul mi se pare ca isi pierde aptitudinea de a produce acea "meditatie exterioara si involuntara" despre care le vorbea, ironic, Peter Sloterdijk unor studenti francezi (discutie pe care am descarcat-o de pe iTunes U si-am urmarit-o pe iPad). El se transforma intr-un simplu ecran pe care se poate intimpla orice, pe care in curind ne vom alege sa urmarim exact ceea ce vrem, eliberati de succesiunea constringatoare a programului televizat, de timpul linear. Un ecran care nu va mai avea aerul de familie din copilarie. In vreme ce iPodul a difuzat spatiul personal in exterioritatea orasului, televizorul se pare ca va fi nevoit sa-si paraseasca rolul lui de referent al caminului, al interiorului. Daca in ultimul timp ati observat ca nu vi se mai intimpla sa adormiti la televizor, s-ar putea sa fiti si dvs., ca si mine, pe cale sa va dis-locati televizorul din ceea ce numim "acasa".
Comenteaza pe blogul lui Merlin
Acest articol a aparut intai in revistaDilema
0
3
