Romanul este, aproape prin definitie, cel care isi uraste vecinul pentru ca are o capra mai curata. Nu conteaza ca vecinul o spala sau ca are o curte cu mai putin noroi, capra vecinului trebuie sa moara. Iar acum, ca am generalizat cu atita lejeritate, prevad o serie de injuraturi. In fine, important e ca am facut introducerea. Acum sa trecem la ce ne doare.

Marian Cozma a fost handbalist. A fost injunghiat in Ungaria, intr-o seara, in fata unei circiumi. Toata lumea a facut spume, toata lumea s-a revoltat. Cum adica, niste tigani unguri au ucis un roman? Vai! Nu se poate! Si asta in contextul in care tigani romani ucid cu singe rece in alte tari, in contextul in care romani sint ucisi de tigani romani si nimeni nu face scandal, toata lumea se limiteaza la a spune “Vai, draga, ai auzit? Niste tigani au omorit un roman” si la a raspunde “Eh, sa-i fie tarina usoara, cine l-a pus sa se ia cu tiganii?“.

De Marian Cozma nu stiu daca am auzit de trei ori in ultimii ani. Nu ma uit la competitii sportive, prin urmare am auzit de el, cel mai probabil, prin vreo editie a stirilor sportive. Si atunci, cel mai probabil, din vreo “greseala” a reporterului, care n-a reusit sa stea de vorba cu antrenorul nationalei. De Marian Cozma au auzit, probabil, doar cei care urmaresc meciurile de handbal. Restul romanilor habar n-au avut, vreodata, cine a fost omul asta.

Un roman a fost injunghiat mortal in Ungaria. Imediat, romanul de care nu au auzit decit cei interesati a devenit, post-mortem, cel mai cunoscut om al tarii, o vedeta nationala, desi nimeni nu l-a cunoscut pina atunci. O intreaga Romanie a intrat in doliu, o intreaga Romanie il deplinge pe cel care a fost. Dar pe ceilalti romani omoriti de tigani, in Romania, cine ii deplinge in afara de familie si prieteni? Ah, nimeni?

Sint aproape sigur ca, in afara de fanii echipei de handbal din Ungaria, unde a jucat romanul, ceilalti maghiari au iesit in strada si s-au simtit, dintr-o data, datori sa aprinda o luminare mai degraba dintr-un sentiment de vina sau, de ce nu, poate ca sa arate un strop de solidaritate fata de un neam - adica cel romanesc - ce nu-i suporta. Un fel de spalare a unor pacate inexistente. Romanii, insa, au iesit in strada si s-au revoltat din cauza ca tocmai maghiarii, cei pe care nu-i suporta din cauza ca “vor Ardealul”, au fost mai uniti cind a fost vorba de un roman.

Daca miine as pleca in Franta, sa zicem, iar un marocan m-ar injunghia mortal, pe cit punem pariu ca nu s-ar revolta nimeni? Tot romanul ar baga la cap un singur lucru: nu e bine sa te duci in Franta si sa umbli prin zonele prin care exista marocani, nu discuti cu marocani, te feresti de ei.

Cam asta se intimpla la noi. Este o dovada incontestabila de ipocrizie. Toata Romania il cunoaste pe Adrian Mutu, putini sint cei care au au auzit de Marian Cozma. Cu toate astea, pentru o saptamina, Marian Cozma a fost cea mai mare vedeta a Romaniei. Si atunci, ma intreb: unde au fost romanii atunci cind au murit altii, mult mai cunoscuti? Si de ce tocmai acum, cind e vorba de un roman mai putin cunoscut, au iesit atit de multi in strada? Poate din cauza ca s-au simtit vinovati ca vecinii l-au respectat si apreciat mai mult pe unul de-al lor? Poate din cauza ca au vrut sa arate ca sint mai buni decit ei? Oare nu e asta dovada suprema de ipocrizie?

Citeste si comenteaza pe Subiectiv.ro.