Stirea suna cam asa:
“Executivul a adoptat o ordonanta de urgenta care ii apara pe sefii agentiilor si institutiilor publice de concedieri si de reducerile de salarii. Daca posturile lor sunt restructurate, acestia vor fi mutati pe alte posturi, la acelasi nivel de salarizare.” (Cotidianul)
Citesc stirea asa cum e scrisa, si primul lucru – de fapt prima intrebare care sare in ochi este: CINE anume ar opera respectivele concedieri si reduceri de salarii in randul sefilor de agentii si institutii publice? Raspunsul: guvernul, desigur. Cu alte cuvinte, executivul a adoptat un regim de urgenta un act pentru a apara o categorie de... propriile-i decizii. E ilogic. Bun, s-ar putea intelege gestul prin care fecioara virtuoasa care-si pune singura centura de castitate ca sa nu fie tentata sa faca pacatul adulterului cat timp sotul e plecat in Cruciade. Dar ce sa intelegem din aceasta paralela? Ca Guvernul a vrut sa se asigure ca nu cedeaza tentatiei de a face economie pe baza sefilor de institutii si agentii? Ca exista riscul ca in mintea murdara a vreunui ministru sa pulseze dorinta, tentatia irepresibila de-a restructura ministerul, cu sefi cu tot? Asa o fi. Doar ca nu sunt sigur ca gasesc vreo virtute acestei protectii, sau situatiei care e aparata. Din contra.
De fapt, implicatiile acestei decizii sunt mult mai serioase decat par. Cand vine vorba de efecte, articolul se refera doar la protejarea salariilor celor numiti politic, clientelei celor doua partide. Ce pare sa-i scape este ca nu e vorba doar de salarii, ci si de functii. Nu sunt protejate doar persoanele, este aparata si structura pe care o conduc.
“Ordonanta spune ca, in cazul in care postul vacant este inferior celui detinut anterior de persoana respectiva, acel post va fi ridicat la acelasi nivel ca functie si salarizare cu cel anterior. Aceeasi ordonanta arata ca, daca nu exista un post vacant pe care sa fie mutata persoana „restructurata“, se infiinteaza pur si simplu un post de conducere la acelasi nivel de functie si salarizare.”
“Acelasi nivel de functie”, am subliniat eu. Cu alte cuvinte, din punctul de vedere al posturilor de conducere din aparatul de stat restructurarea “de criza” e un joc cu suma nula, ce se ia dintr-o parte se da in cealalta, sunt mutati dintr-un loc in altul. De asemenea, daca excludem cazurile exceptionale, daca nu chiar absurde, in care conducerea aceleiasi institutii sau agentii e exercitata de mai multe persoane (prin rotatie?), sau in care exista functia de conducere cu tot cu ocupant dar nu si o institutie de condus, atunci inseamna ca si restructurarea acestor institutii este in cel mai bun caz un joc cu suma nula, daca se desfiinteaza unele trebuie reinfiintate altele ca sa nu ramana sefii lor fara colegi.
Da, suna de-a dreptul caragialesc, “sa se restructureze, primesc! dar sa nu se schimbe nimic.” Spre lauda lui, guvernul Boc a luat – sau mai degraba intentioneaza sa ia masuri de restrangere a cheltuielilor publice, inclusiv cea de reducere a celor cu personalul din ministere. Dar modul in care o face nu e adesea cel mai fericit, ca sa ma exprim delicat, iar Ordonanta pomenita mai sus ridica serioase semne de intrebare si asupra intentiei pe termen lung a acestor masuri. Ca sa fie mai clar, intrebarea care se pune aici este: care e motivul pentru aceste reduceri de cheltuieli publice? Sunt doua raspunsuri posibile: a) pentru ca erau o risipa nejustificata, b) pentru ca din pricina crizei bugetul e mai sarac. Or, pastrand constante posturile de conducere, si deci si suma institutiilor, guvernul Boc merge strict pe punctul b); mesajul fiind ca e doar o problema temporara cu criza asta si trebuie facute ceva reduceri de salarii si de sporuri si de posturi marunte, dar “imperiile” administrative si bugetofage raman la locul lor, gata sa revina la intreaga lor splendoare cheltuitoare imediat ce criza asta (daca nu chiar doar retorica legata de ea) se vor fi terminat.
In fine, sa revin la intrebarea anterioara, si anume de ce trebuiau sa puna asta intr-un text de lege, de vreme ce depinde tocmai de guvern ce institutii restructureaza si cum si pe cine dau afara. Glumeam acolo spunand ca scopul este sa se protejeze impotriva tentatiei ascunse a vreunui ministru de a trimite in somaj sefi de prin minister. Mi-e teama ca nu cumva gluma asta sa ascunda o parte de adevar, o neincredere la nivelul coalitiei ca nu cumva oamenii promovati in posturi de conducere de un partid sa fie pusi pe liber de ministri celui de-al doilea.
Citeste si comenteaza pe Inventarul Stricaciunilor Politice.
0
0
