Poate ca asa e tara asta, mai sucita. Daca exista o situatie de un absurd uluitor atunci sunt sanse mari sa se repete. Am scris deja despre Horia Georgescu: un om aflat la conducerea unei institutii menite sa faca lumina asupra modului in care manuitorii de bani publici fac avere, si care considera ca are dreptul de a-si tine propria avere in intuneric. Am scris ca daca situatia nu se schimba ANI risca sa devina un fel de PNA sub Amarie, o institutie care isi rateaza in mod programat scopul fundamental. Dl Georgescu continua sa activeze acolo, fara probleme. Iar la putin timp dupa ce am scris articolul acela situatia s-a repetat aproape identic: ANI are ca scop si stoparea conflictelor de interese, iar unul mare si lat a aparut fix in conducerea ei. Si a ramas acolo, fara probleme.

E vorba de cazul Alice Draghici. Dna cu pricina a fost numita (practic) de partidul lui Dan Voiculescu, pe sistemul algoritmului partizan, sa faca parte din Consiliul National de Integritate, un fel de consiliu director al ANI. Aceeasi dna Draghici este insa si avocata dlui Bradisteanu care a devenit “client” al ANI. Cazul ei a ajuns in atentia presei atunci cand a intervenit la inspectorii ANI pentru a opri cercetarea clientului sau. Nu vreau sa intru in culisele cazului, nu pentru ca n-ar avea importanta, ci pentru ca procedand astfel presa a sarit peste o constatare esentiala: dna Draghici a actionat aflandu-se in conflict de interese intre calitatea de membru CNI si cea de avocat al dlui Bradisteanu. Iar acesta e un fapt care nu depinde de temeinicia argumentelor sau de legalitatea actiunilor sale.

Si, dupa modelul presei, la fel a procedat si Comisia juridica a Senatului continuand sa ignore problema. Astfel, decizia senatorilor a fost, in esenta, sa recomande ca astfel de “incidente” sa nu se mai repete. Or, aceasta recomandare este complet netemeinica si chiar neavenita pentru avocatul Alice Draghici. Comisia juridica nu are caderea sa se pronunte legat de modul in care reprezinta un avocat interesele legale ale clientului sau. Si chiar daca ar avea, nu vad ce anume i-ar putea reprosa in acest caz. Nimeni nu a pretins ca dna Draghici ar fi actionat altfel decat pentru interesele acestuia, asa cum e datoria profesionala a avocatilor. Problema esentiala ocolita de Senat a fost ca interesele avocatei Draghici au fost in conflict cu cele ale membrului CNI Draghici. Au fost si vor ramane; cu toate recomandarile Senatului, astfel de “incidente” se vor repeta cat timp subiectul lor va continua sa aiba cele doua calitati.

Conflictul de interese este reprosul esential care i s-a adus dnei Draghici. Iar la acesta raspunsul ei e un fel de combinatie intre ocolirea intrebarii si injuratura aroganta. Dna Draghici spune ca n-are probleme cu conflictul de interese pentru ca si altii ar putea fi in aceeasi situatie si ca i s-a permis sa intre in CNI fiind avocat. Un fel de “hai sictir, nu se exista!”. Ca paranteza, genul acesta de a te apara de acuzatia de conflict de interese pe motiv ca legea permite asa ceva l-am mai auzit, intocmai, enuntat de presedinta CSM. Tot ca paranteza, ce coincidenta!, aceeasi persoana si institutie au avut saptamana trecuta o tentativa de a anihila ANI.

Iar astazi acest episod s-a incheiat (daca se poate spune asa) in aceeasi nota de perfect absurd. Revocarea mandatului dnei Draghici putea fi decisa de Comisia juridica a Senatului doar la propunerea Consiliului insusi. Dl Codru Vrabie, membru al CNI, a propus asta in Consiliu, dar a fost infrant la vot, fiind singurul care a votat pentru. In schimb, la voturile contra s-a contabilizat si cel al… impricinatei! Vorbim de conducerea unei institutii menite sa puna capat conflictului de interese. Conflictului de interese in care se afla dna Draghici nu i se poate pune capat, printr-o decizie la care a votat, in favoarea ei, dna Draghici.

Citeste si comenteaza pe Inventarul Stricaciunilor Politice.