Presedintele Traian Basescu ar putea esua in tentativele sale de regrupare si reinsufletire a fortelor pro-reforma, scria acum o saptamana respectabila publicatie Oxford Analytica. La aceeasi concluzie, converg toate cele patru articole publicate de un an incoace, de catre acelasi grup de analisti. Capacitatea reformatoare a Presedintelui este creditata de autori cu conditia ca " PD-L sa propuna un program coerent si dens, acceptat de catre majoritatea populatiei". Si totusi ramane insuficient. Fara obtinerea votului majoritar in Parlament de catre partidul prezidential, "chiar daca este reales in 2009, Basescu ramane prizonierul actualei oligarhii" .

Argumentele aduse tin de viata politica si economica interna, asociind in egala masura criticile rapoartelor europene de monitorizare. Surpriza apare cand realizezi cat de performant este exportul romanesc al mult mediatizatelor expresii romanesti, pe care le citez in traducere "new economic moguls", "pro-oligarchy parties" sau "trans-party oligarchy".

In pofida inconvenientelor date de importul formelor argumentative, nu putem nega ca "actuala clasa politica, administratie publica si justitie au o identitate comuna: reforme blocate". Mediocritatea initiativelor publice tapeaza si domeniile agriculturii, educatiei, sanatatii, privatizarii, cercetarii si inovarii. Mai mult sau mai putin superficiale, demarate in principal cu infuzii relevante de bani publici, progresele calitative stagneaza pe fiecare palier in parte. Consecintele derapajelor au devenit repede vizibile, in economie si justitie deopotriva. Suplimentarea bugetelor devine ineficienta pe fondul sistemelor inca nereformate si nu va face decat sa amplifice actualele gauri negre.

Chiar si promisiunile asumate generos de catre Romania si monitorizate de catre Comisia Europeana (CE) sunt ostentativ tergiversate. "Tonul bland al ultimelor doua rapoarte este stanjenitor". Stanjenitor insa doar pentru cei inzestrati cu bunul simt al culpei. Ceilalti au optat pentru o tranta discursiva in care fondul e marginalizat, iar CE incriminat pentru slaba operabilitate a interventiilor.

O noua economie liberala emerge. Statul roman controleaza o pondere mai mica a proprietatii decat insasi Marea Britanie. Cresterea economica din ultimii ani, una dintre cele mai ridicate intre statele europene, este justificata tocmai de performanta superioara a mediului privat. in nici un caz a celei publice, caci "in ultimii doi ani s-a coagulat o oligarhie trans-partidica, interdependenta cu fortele economice care au beneficiat de pe urma privatizarii". Modul de reglementare si gestionare a mediului public, valorile democratice, independenta justitiei si a mass-mediei, coruptia, procesul electoral - toate ne arunca la periferia performantelor europene. in clasamentul Freedom House am fost depasiti in 2007 chiar si de catre ultima clasata, Bulgaria.

"Semnalele tot mai puternice ale pactului partidului de guvernamant cu cel din opozitie (...) se justifica prin cele doua puncte comune: opozitia fata de accentuarea transparentei si fata de responsabilizarea clasei politice". Pana acum am fost doar martora unui electorat care ramane pasiv la convergenta antagonicelor PSD si PNL. Alianta e in curs de coagulare. E ca si cum ai impleti doi cactusi cu spini. Ce le poate totusi uni? In nici un caz cromatica florilor - rosii, respectiv albastre - sau interesul pentru viitorul romanilor. Le uneste suportul "dezinteresat" pentru birocratizare, pentru blocarea reformei justitiei si a clasei politice. Supravietuirea partidului de guvernamant sta pe fundalul:

• "Prezervarii birocratiei" si a vitezei de melc in reformarea administratiei publice, modernizare solicitata cu atata insistenta de UE;
• "Bataliei castigate de catre clasa politica impotriva reformei justitiei";
• "Simpatiei media alimentata de imixtiunea magnatilor";
• "Banilor de care dispune partidul liberal". Autorii banuiesc chiar ca "Tariceanu este unul dintre cei mai bogati prim-ministrii ai Europei". 
  

Oricare ar fi dovezile prezentate sau puterea argumentelor invocate, politicienii se vor grabi sa ne acuze de idealism, de partizanat sau de proasta perceptie a intereselor electoratului. Fara a sustine omogenitatea intereselor celor din urma, cum vom putea noi fi oare lesne convinsi ca o astfel de grupare va satisface vreo nevoie strategica sau practica a romanului de rand?

Concesiile oferite pensionarilor sunt reteta pentru catapultarea la guvernare. Din punct de vedere economic, masura nu se justifica in acest format, iar finalitatea initiativei este perimata de bucla inflationista antrenata. Fiind insa vorba de o larga patura sociala, aceste masuri pot lovi in proaspata formatiune politica. PD-L gaseste la randu-i anevoios drumul spre performanta. Autosuficienta, nu apeleaza si nu promoveaza veritabilii specialisti. Fara acestia, "Presedintele nu are abilitati reale de a transforma in realitate mesajul sau pro-reformist".

Apoi, PD-L dovedeste o mult prea stramta deschidere la a gazdui unul dintre cei mai performanti oameni politici post-decembristi, Mona Musca. Singurul politician din linia intai care a demisionat! Singura care si-a asumat greseala! Activa si eficienta in demersurile sale politice! Batalia argumentelor contrare conduce, fara echivoc, la concluzia devenirii sale ca persoana cu valori mult prea diferite de cele ale conspirativitatii sau ale colaborarii cu securitatea. Cadem prea usor in capcana supra-razbunarilor si pastram valul tolerantei fata de veritabilii impostori ai natiei.

In schimb, nu li se misca nici un muschi pe fata cand sunt promovati non-profesionisti in posturi de prim rang. Mult prea multe energii sunt irosite in actiuni politice fara finalitate si eficienta, cum este spre pilda cazul margelelor de motiuni, doar pe fondul argumentelor imagologice. Doar daca vor reusi sa-si propulseze forta latenta si sa se repozitioneze pe valoarea competentei, PD-L are sansa reala de a uni romanii pentru a le oferi votul care sa le garanteze majoritatea in Parlament si iesirea din actualul blocaj politic.

In caz contrar, perpetua desconsiderare a inteligentei natiei romane si eterna ofensa adusa elementarului bun simt nu vor inceta. Autorii Oxford Analytica se vor fi dovedind a avea dreptate in temerile care le alimenteaza pesimismul. Nici responsabilitatea, nici transparenta, nici credinta in viabilitatea propriilor ideologii, nici propunerile concrete de reforma nu caracterizeaza scena politica si economica actuala. Galceava ne polueaza zilnic auzul si isi inainteaza grabnic candidatura la rangul de virtute. Ratiunea cheama la oprirea decuplarii de la performantele fata de noi insine, pe de o parte, si de la dezbaterile europene, pe de alta parte. Despre cea din urma voi discuta in detaliu intr-un alt articol.

Nota:Andreea Vass este cercetator la Institutul de Economie Nationala si consilier la Parlamentul European