La 3 mai 1962 s-a deschis la Bucureşti a doua expoziţie de produse industriale şi bunuri de larg consum cehoslovace. Evenimentul a fost organizat şi s-a desfăşurat tot la Pavilionul H din parcul Herăstrău (deşi recent fusese finalizat pavilionul expoziţional de la Piaţa Scânteii pentru desfăşurarea ceremoniilor organizate cu prilejul încheierii procesului de colectivizare a agriculturii în România). Noua expoziţie a fost vizitată în după-amiaza zilei de 22 mai 1962 de Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ion Gh. Maurer, Alexandru Bârlădeanu, Chivu Stoica, Gheorghe Gaston Marin, Constanţa Crăciun, Ilie Verdeţ, miniştri şi mai mulţi funcţionari superiori români. La eveniment au fost prezenţi Jároslav Sykora (ambasadorul R.S. Cehoslovace la Bucureşti), Václav Bok (directorul expoziţiei), membri ai Ambasadei cehoslovace, membri ai C.C. al P.M.R., ziarişti şi un grup de pionieri cehoslovaci (Gheorghe Gheorghiu-Dej primind buchete de flori de la aceştia).
Printre produsele cehoslovace prezentate de la Bucureşti s-au aflat strunguri automate şi semiautomate, maşini de calcul, aparate de măsură şi control, maşini pentru industria uşoară (necesare pentru fabricarea de încălţăminte, textile şi ciorapi din nylon), maşini tipografice, aparate şi utilaje medicale, frigidere de bucătărie, maşini de spălat rufe, aspiratoare de uz casnic, reşouri, instrumente muzicale, produse din sticlă şi cristal, biciclete etc.
În cursul vizitei efectuate la 22 mai 1962, Gheorghe Gheorghiu-Dej a manifestat interes pentru un model de autoturism expus în salon: Škoda Felicia Super, cu acoperiş clasic şi fabricat în serie începând din anul 1961. Totodată, pe platourile din jurul pavilionului s-au aflat mai multe autovehicule de mare tonaj Škoda şi Tatra. Gheorghe Gheorghiu-Dej a asistat la o probă de funcţionare a unei autobasculante şi a discutat despre aceasta cu Gheorghe Gaston Marin. Din păcate, nu cunoaştem opiniile politicianului comunist român despre toată gama de motociclete „Jawa” expuse lângă pavilion, precum şi despre cele două avioane care au fost prezentate pe aeroportul de la Băneasa: un bimotor Let L-200 „Morava” (capabil să transporte 4 pasageri pe o distanţă de 1700 km) şi un aparat de acrobaţie ZLIN 326 „Trener Master”.
Cu prilejul închiderii expoziţiei, Camera de Comerţ a României a oferit un cockteil în seara zilei de 28 mai 1962 la restaurantul „Pescăruş” din parcul Herăstrău. La eveniment au participat Gheorghe Rădulescu (ministrul Comerţului Exterior), Bujor Almăşan (ministrul Minelor şi Energiei Electrice), Aurel Mălnăşan (adjunct al ministrului Afacerilor Externe), ambasadorul Jároslav Sykora, Václav Bok, funcţionari superiori români din diferite ministere, directorii unor întreprinderi româneşti de comerţ exterior, precum şi specialiştii cehoslovaci implicaţi în realizarea expoziţiei şi prezentarea exponatelor.
În aceeaşi zi, o delegaţie de ziarişti austrieci condusă de redactorul-şef al „Wiener Zeitung”, dr. Franz Stamprech, a plecat de la Bucureşti la Viena. Oaspeţii au fost conduşi la plecare de către reprezentanţii Direcţiei Presei din Ministerul român al Afacerilor Externe şi de dr. Franz Irbinger, însărcinat cu afaceri ad-interim al Legaţiei Austriei la Bucureşti. Acea vizită a fost importantă pentru autorităţile române în contextul în care la Bucureşti urma să sosească la 29 iunie 1962 noul trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al Austriei în R.P. Română, dr. Paul Wetzler, iar în luna iulie autorităţile de la Bucureşti urmau să găzduiască o expoziţie industrială austriacă (12-22 iulie) şi una tehnico-ştiinţifică franceză (16-26 iulie). O atitudine cooperantă a autorităţilor române faţă de ziariştii austrieci care au vizitat România în cursul lunii mai 1962 putea fi utilă la prezentarea acelor evenimente în presa austriacă, într-o notă favorabilă sau, în cel mai rău caz, neutră pentru regimul politic de la Bucureşti.
Din păcate, cercetarea pe care am întreprins-o în presa românească de la vremea respectivă – în scopul găsirii unor informaţii similare cu cele expuse mai sus, însă despre expoziţiile austriacă şi franceză desfăşurate la Bucureşti – s-a încheiat cu un eşec. Cehoslovacia era cu arme şi bagaje în lagărul sovietic şi a fost promovată de autorităţile de la Bucureşti, în timp ce Austria şi Franţa se aflau clar în tabăra adversă Uniunii Sovietice şi nu constituiau un exemplu de urmat pentru România, din punct de vedere ideologic. Cu toate acestea, nu reuşim să înţelegem şi să explicăm de ce primele două expoziţii de produse industriale italiene, desfăşurate în anii 1961 şi 1963 la Bucureşti, au fost mediatizate în presa din România la fel ca expoziţiile industriale cehoslovace din anii 1957 şi 1962, deşi Italia era o ţară capitalistă şi, mai mult decât atât, membră a NATO (spre deosebire de Austria – neutră faţă de ambele blocuri politico-militare existente la acea vreme în Europa: NATO şi Organizaţia Tratatului de la Varşovia).
Cazurile privind cele două expoziţii italiene nu erau singulare. Cu doi ani înainte, expoziţia tehnică franceză organizată la Bucureşti de Comitetul francez al târgurilor pentru străinătate a fost mediatizată la fel, fără prezentarea vreunui nume de marcă sau de produs franţuzesc. Mai mult decât atât, în presa de la Bucureşti s-a anunţat cu două zile întârziere deschiderea la 16 mai a expoziţiei, iar despre închiderea acesteia nu s-a publicat nimic, chiar dacă Gh. Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Alexandru Moghioroş, Leonte Răutu, Alexandru Bârlădeanu şi Gheorghe Gaston Marin au vizitat-o la 19 mai 1960. De aceea, în prezent putem doar să presupunem că expoziţia s-a încheiat la 23 mai 1960, când Camera de Comerţ a R.P. Române a oferit un cockteil la restaurantul „Pescăruş” din parcul Herăstrău, la care au participat, din partea Franţei, Jacques Emile Paris (ministru plenipotenţiar acreditat la Bucureşti), „membri ai Legaţiei Franţei, reprezentanţi şi specialişti ai întreprinderilor franceze participante la expoziţie”. Un asemenea eveniment era organizat la acelaşi restaurant de conducerea Camerei de Comerţ a R.P. Române, la sfârşitul expoziţiilor de produse străine care ajungeau la Bucureşti.
În asemenea condiţii, căutarea unor surse inedite de informaţii a fost obligatorie pentru a găsi câteva produse industriale similare care au fost prezentate la expoziţiile cehoslovacă, austriacă şi franceză din 1962. Din fericire, sursele inedite există şi astfel am putut afla despre prezenţa la Bucureşti a două autotractoare austriece ÖAF F745G (echipate cu o semiremorcă frigorifică Tranberg, respectiv o semiremorcă tip platformă cu prelată) şi a două automobile franţuzeşti: Renault Frégate (versiunea Manoir, de lux) şi Simca 1000. La rândul lor, cehoslovacii au adus la Bucureşti o Škoda Felicia Super, întreaga gamă de motociclete „Jawa” şi autovehicule de mare tonaj Škoda şi Tatra.
Lipsa de informaţii privind autotractoarele austriece ÖAF F745G nu era deloc o noutate în presa românească din luna iulie 1962. Cu doi ani înainte, Nikita Hruşciov a efectuat o vizită de stat în Austria (30 iunie – 8 iulie) şi, cu acel prilej, a ajuns şi la fabrica de automobile din districtul vienez Floridsdorf – cunoscută sub numele „Österreichische Automobil-Fabrik” şi unde erau realizate, printre altele, autotractoarele ÖAF F745G. Imagini filmate de la vizita efectuată de premierul sovietic la acea fabrică, în dimineaţa zilei de 1 iulie 1960, au fost păstrate în colecţia istorică a agenţiei de presă „Reuters” (British Pathé), iar informaţii scrise există inclusiv în presa de la Bucureşti.
În discursul rostit cu acel prilej în faţa mulţimii adunate în curtea fabricii, Nikita Hruşciov a declarat, printre altele: „Noi am auzit şi mai înainte de întreprinderea dv., cunoaştem producţia ei. Autocamioanele frigorifice produse de dv. pot fi văzute în multe oraşe ale Uniunii Sovietice. În condiţiile noastre ele s-au făcut cunoscute prin calităţile lor şi au adus faimă întreprinderii dv. (subl.n.)”. Ţinând cont de faptul că un lot de autotractoare ÖAF F745G (echipate atât cu semiremorci frigorifice Tranberg, cât şi cu semiremorci tip platformă cu prelată) a fost expediat în anul 1959 în Uniunea Sovietică, putem presupune că premierul sovietic s-a referit la acesta, iar jurnaliştii de la agenţiile „Reuters” şi „Agerpres” nu au aprofundat acel subiect. Diferite surse orale afirmă în prezent că livrările de autovehicule realizate la „Österreichische Automobil-Fabrik” pentru Uniunea Sovietică (inclusiv nişte serii limitate de autocamioane, prevăzute cu diferite tipuri de caroserie) au încetat la începutul anilor ’60.
Deşi Alexandru Moghioroş, Ştefan Voitec şi Alexandru Drăghici, însoţiţi de mai mulţi funcţionari superiori români au studiat de aproape, la 17 iulie 1962, cele două autotractoare ÖAF F745G expuse în imediata apropiere a pavilionului H din parcul Herăstrău, autorităţile române nu au achiziţionat nici unul, fiind preferate modelele Mercedes LP 334, Škoda LIAZ 706 RTTN şi altele.
În altă ordine de idei, la festivitatea de deschidere a expoziţiei tehnice şi ştiinţifice franceze (16 iulie 1962), ministrul plenipotenţiar Pierre Paul Bouffanais a afirmat că, în anul 1961, România a fost cel de-al doilea partener comercial al Franţei, dintre statele comuniste, după Uniunea Sovietică, iar schimburile comerciale dintre România şi Franţa s-au dublat în perioada 1959-1961.
În opinia noastră, un rol important în obţinerea acelor rezultate l-a avut vizita neoficială efectuată în Franţa, în a doua jumătate a lunii iunie 1959, de către o delegaţie economică alcătuită din Alexandru Bârlădeanu, Mihai Florescu (ministrul Industriei Petrolului şi Chimiei), Gheorghe Gaston Marin (preşedintele Comitetului de Stat al Planificării), Mihai Petri (adjunct al ministrului Comerţului) şi câţiva experţi români.
În acelaşi sens poate fi interpretat discursul rostit la 21 iulie 1962, la pavilionul expoziţional de la Piaţa Scânteii, de ministrul francez al Industriei. Atunci, Michel Maurice-Bokanowski a precizat că „livrările de petrol românesc pentru Franţa ajung la circa 300.000 de tone pe an”.
În schimbul petrolului brut exportat şi a unor produse din domeniul mecanicii, autorităţile române erau interesate să achiziţioneze din Franţa instalaţii, maşini, utilaje, semifabricate, materii prime şi alte tipuri de produse. În oferta pe care a făcut-o în calitate de ministru al Comerţului Exterior la festivitatea desfăşurată la 21 iulie 1962, Gheorghe Rădulescu nu a menţionat însă despre importarea unor autovehicule din Franţa sau a unor licenţe franceze de fabricaţie ale unor asemenea produse. Modelele Renault Frégate şi Simca 1000, prezente la expoziţia de la Bucureşti în perioada 16-26 iulie 1962, nu au avut succes în faţa autorităţilor române, acestea fiind probabil mulţumite cu achiziţionarea în continuare a unor modele de automobile fabricate în diferite state comuniste din Europa (2317 exemplare în anul 1962 şi 3934 de bucăţi în anul următor). Printre modelele respective s-a aflat şi Škoda Felicia Super, care a stârnit la 22 mai 1962 curiozitatea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în cursul vizitării de către acesta a expoziţiei de produse industriale şi bunuri de larg consum cehoslovace.
Un an mai târziu, reprezentanţii companiei FIAT au prezentat la Bucureşti, la rândul lor, o ofertă proprie de modele de autovehicule, în cadrul celei de-a doua expoziţii de produse industriale italiene organizată la Pavilionul H din parcul Herăstrău (6-15 iulie 1963): un autobuz urban FIAT 410 Cansa, un autocamion şi automobilele FIAT 500 D „Station wagon”, FIAT 600 D, FIAT 1100 D, FIAT 1500 (unul fiind sub formă de machetă mobilă secţionată în două pentru a permite vizitatorilor să vadă interiorul automobilului şi, separat, motorul montat pe şasiu) şi FIAT 1800.
Prezenţa vehiculelor italiene la Bucureşti nu era o noutate pentru publicul român. În cadrul primei expoziţii de produse industriale italiene organizată la Pavilionul H din parcul Herăstrău (18-28 iulie 1961) au fost prezentate automobile, maşini pentru construcţii de drumuri şi tractoare cu diferite destinaţii, iar informaţia respectivă a fost difuzată chiar şi prin intermediul presei de la Bucureşti. Încă nu am găsit nici o explicaţie despre motivele pentru care prima şi a doua expoziţie de produse italiene industriale au fost mediatizate inclusiv prin precizarea produselor expuse, dar în iulie 1960 şi iulie 1962 nu s-a publicat absolut nimic în presa de la Bucureşti despre produsele pe care românii le puteau vedea la expoziţiile franceze şi austriacă. _
