La prima citire, afirmația stranie din motto-ul articolului pare puțin exagerată. Pentru că, la urma urmei, nu e vorba de un avion, un automobil sau o navă spațială, ci de un flecușteț de creion. Adică o bucățică de lemn vopsit, cu o mină subțire de grafit și o radieră la un capăt (Fig. 1). Numărul creioanelor fabricate anual în toată lumea depășește 14 miliarde. Că afirmația din motto corespunde adevărului a fost demonstrată strălucit în eseul I, Pencil (Eu, Creionul) publicat în 1958 și reluat în 1964 sub titlul Only God Can Make a Tree - or a Pencil. Autorul, Leonard E. Read, a întemeiat Fundația pentru Educație Economică - primul think tank libertarian modern din Statele Unite - și a fost unul din principalii responsabili pentru renașterea tradiției liberale în America de după cel de-al Doilea Război Mondial.
I, Pencil este o genealogie subiectivă, povestită de eroul principal, un creion. Folosind numeroase exemple spre a demonstra existența unei vaste și complicate structuri de producție, controlate de diviziunea muncii pe piețele libere, I, Pencil explică faptul că nimeni nu știe cum să facă un creion din cauza miriadelor de procese de producție implicate:
Arborele meu genealogic începe cu ceea ce este de fapt un copac, un cedru … care crește în nordul Californiei și în Oregon. Acum, imaginați-vă toate ferăstraiele, camioanele, frânghiile și nenumăratele alte utilaje folosite la tăierea și transportul buștenilor de cedru până la calea ferată. Gândiți-vă la toate persoanele și la nenumăratele abilități profesionale care au contribuit la fabricarea lor: extragerea minereului, fabricarea oțelului și transformarea acestuia în ferăstraie, topoare, motoare; cultivarea cânepei și trecerea ei prin toate etapele până la stadiul de funii grele și rezistente; taberele de exploatare forestieră cu dormitoarele și cantinele lor, cu producerea și gătitul tuturor mâncărurilor. Vai, nu știe nimeni câte mii de persoane au contribuit la fiecare ceașcă de cafea băută de muncitorii forestieri!
Creionul detaliază apoi restul muncilor necesare pentru producerea sa: fabricarea de vagoane-platformă, șine și locomotive de cale ferată care să asigure expedierea buștenilor la gatere; dezvoltarea sistemelor de transport – vapoare, trenuri, autocamioane; furnizarea de căldură, lumină și energie; construirea unei fabrici de creioane; fabricarea utilajelor miniere; extragerea grafitului; expedierea materialelor într-un singur loc. În continuare, se descriu materialele necesare pentru a vopsi creioanele și procesul de vopsire, etichetare și adăugare a capătului de alamă; extragerea zincului și cuprului pentru fabricarea alamei; fabricarea gumei de șters. Și exemplele nu se opresc aici:
Chiar și mina mea are o compoziție complexă. Grafitul este extras din Ceylon. Gândiți-vă la acești mineri, la cei care le fabrică sumedenia de utilaje, la cei care produc sacii de hârtie în care este transportat grafitul, la cei care împletesc sfoara cu care sunt legați sacii şi la cei care-i încarcă în vapoare, şi la cei care construiesc vapoarele. Chiar şi paznicii de la farurile de pe traseu au o contribuție la nașterea mea, ca şi piloții de remorchere.
În timp ce diviziunea muncii necesară pentru a fabrica un creion este impresionantă – o colaborare globală complexă pentru a aduce laolaltă toate părțile componente, arborele genealogic al altor obiecte, mai complicate (de ex., un computer sau un telefon „smart”), cuprinde evident mult mai multe ramuri. Cu toate acestea, o resursă comună este necesară tuturor arborilor genealogici: energia.
Chiar și un simplu creion are nevoie de energia electrică și termică produsă de milioane de barili de petrol, miliarde metri cubi de gaze și mii de tone de cărbuni. Toate componentele arborelui genealogic ale creionului sunt tributare, mai mult sau mai puțin, combustibililor fosili. O analiză detaliată a acestor legături intrinseci a fost recent publicată aici. Un scurt fragment este edificator:
În pădurile de cedru din Oregon, o mulțime de tăietori de lemne se trezesc în propriile case foarte devreme dimineața; sute de oameni, care aprind luminile, fierb apă pentru cafea, merg la serviciu cu camioanele alimentate cu motorină. Uneltele pe care le cară sunt făcute din oțel și minereu de fier, sunt fixate cu șuruburi metalice, carcase de plastic, adezivi și cauciuc. Benzina și lubrifianții sunt necesari pentru a alimenta și a unge drujbele, în timp ce frânghiile din nailon și polipropilenă îi ajută pe tăietori să se cațăre și să coboare în rapel pe copacii impunători.
Petrolul și gazele naturale au făcut posibile toate aceste lucruri, de la utilajele grele necesare pentru a extrage materialele care trebuie folosite în fibrele sintetice și, bineînțeles, la motoarele cu combustie care alimentează operațiunile. Puteți vedea deja de ce o creștere a prețului petrolului ar putea începe să pună presiune și pe creioane.
Pledoaria pentru aprecierea valorilor morale, nu doar materiale, ale petrolului și gazelor, este sublim prezentată de profesorul ceho-canadian Vaclav Smil în cartea sa How the World Really Works (2022).
În capitolul „Cei patru piloni ai civilizației moderne”, profesorul Smil argumentează și demonstrează că lumea modernă a apărut datorită și nu poate exista fără patru materiale esențiale: oțel, ciment, mase plastice și amoniac. Ultimul este de fapt cel mai important pentru că la începutul secolului al XX-lea, chimiștii germani Fritz Haber și Carl Bosch au descoperit secretul producerii industriale a amoniacului sintetic, prin care au transformat aerul în pâine. Astăzi, jumătate din hrana celor 8 miliarde de locuitori ai planetei este datorată îngrășămintelor sintetice produse folosind procedeul Haber-Bosch.
Elementul-cheie comun celor patru piloni esențiali ai lumii moderne este important de discutat, mai ales în contextul unui viitor fără carbon fosil (Just Stop Oil!): producția la scară industrială a celor patru materiale depinde în mare măsură de arderea combustibililor fosili și unii dintre acești combustibili sunt materia primă pentru sinteza amoniacului și a maselor plastice. Un exemplu banal despre plastic: scriu aceste rânduri pe un laptop HP, cu litere și mouse-ul wireless făcute din acrilonitril butadien stiren (ABS), stau pe un scaun rotativ cu spătar din poliester, cu roți de nailon care se rotesc pe un covoraș protector din policarbonat așezat peste o carpetă din poliester... Just Stop Oil?!
Să privim un tablou mai mare: Viața fără petrol nu va fi așa de simplă cum cred unii
Ce spun activiștii de la Just Stop Oil? Citez:
Trebuie să înceteze. Dacă vom continua pe calea actuală, vom distruge familii și comunități. Ne vom confrunta cu înfometarea și măcelărirea a miliarde de săraci - și cu trădarea totală a copiilor noștri și a viitorului lor. . . În opt ani trebuie să punem capăt complet dependenței noastre de combustibilii fosili. . . Colapsul climatic va însemna sfârșitul drepturilor muncitorilor, al drepturilor femeilor, al tuturor drepturilor omului. Este deja cea mai mare nedreptate din istoria omenirii împotriva sudului global. Dacă nu opuneți rezistență, sunteți în favoarea răului.
Oare așa să fie?...
În 2018, am argumentat că petrolul este călcâiul lui Ahile pentru agricultura modernă, cea menită să hrănească 8 – 10 miliarde de oameni, și că un viitor bazat pe Just Stop Oil va fi o problemă uriașă pentru asigurarea hranei zilnice. La nivelul anului 2016, mai puțin de jumătate din petrolul extras era transformat în benzină, cel mai utilizat carburant auto (Fig. 2). Să presupunem că toate transporturile mondiale vor folosi surse de energie regenerabilă până în 2050 sau chiar mai curând. Dar această mișcare ecologistă – Just Stop Oil – nu explică cum se vor produce în continuare materialele care în prezent utilizează peste 50% din petrolul extras și rafinat (Fig. 2). -
