Pe 28 aprilie 2023, recent înființatul Journal of Controversial Ideas a publicat un studiu respins anterior de mai multe reviste importante. Intitulat „În apărarea meritului în știință”, studiul are ca autori 29 oameni de știință, inclusiv doi laureați ai Premiului Nobel, bărbați și femei de diferite naționalități și etnii din șapte țări. În rezumatul lucrării se pot citi următoarele: Meritul este un pilon central al epistemologiei liberale, al umanismului și al democrației. Întreprinderea științifică, construită pe merit, s-a dovedit eficientă în generarea de progrese științifice și tehnologice, în reducerea suferinței, în reducerea decalajelor sociale și în îmbunătățirea calității vieții la nivel global. Această perspectivă relevă încercările continue de subminare a principiilor fundamentale ale epistemologiei liberale și de înlocuire a meritului cu criterii neștiințifice și motivate politic. Explicăm originile filosofice ale acestui conflict, documentăm intruziunea ideologiei în instituțiile noastre științifice, discutăm pericolele abandonării meritului și oferim o abordare alternativă, centrată pe om, a inegalităților sociale existente.
Studiul este axat pe câteva teme majore ale vieții academice contemporane: Știința bazată pe merit este eficientă și echitabilă, Pericolele înlocuirii meritului cu ingineria socială și controlul ideologic, Geneza actualelor atacuri asupra științei bazate pe merit, Expuneri ale intruziunii ideologiei în știință și atacuri asupra meritului.
În ciuda prestigiului celor 29 autori – oameni de știință activând în domenii atât de variate precum geofizica, fizica teoretică, chimia, genetica, oncologia, psihologia ori biologia moleculară – și a eforturilor lor meticuloase de a trage mai multe semnale de alarmă privind cercetarea științifică, tot mai (in)formată de o agendă politizată,[1] și acuzațiile de rasism fundamental la adresa științei, care ar avea nevoie urgentă de o „decolonizare”, studiul a fost respins de reviste americane importante, inclusiv TheProceedings of the National Academy of Science (PNAS). În final, autorii au fost nevoiți să-și publice lucrarea într-o revistă despre care abia auziseră cu câteva luni înainte.
Deși pare greu de crezut, respingerea inițială a studiului a fost cauzată de prezența unui singur cuvânt – Meritul - în titlul și în subtitlurile capitolelor din cele 26 pagini ale studiului.
Unul din cei 29 autori (J. Coyne) a oferit câteva detalii despre odiseea publicării:
Am trimis lucrarea la mai multe reviste științifice, care vor rămâne anonime, și toate au găsit motive pentru care nu au putut să o publice. Unul dintre motivele probabile a fost acela că meritul în știință (și oriunde altundeva) este înlocuit în favoarea... „corectitudinii politice", iar apărarea meritului este văzută ca un punct de vedere „antiprogresist". Cu alte cuvinte, orice revistă care ar publica acest lucru ar fi inundată de proteste... Întotdeauna mi s-a părut foarte ciudat faptul că o lucrare care apără meritele a fost atât de controversată încât a trebuit să o publicăm într-o revistă dedicată gândirii heterodoxe.
Într-o notă a articolului, mai aflăm că bordul editorial al revistei PNAS a contestat prezența cuvântului „merit” din titlul lucrării și a propus eliminarea lui:
„Majoritatea cititorilor vor asocia imediat termenul «merit» cu dezbaterea în curs de desfășurare ... despre merit în admiterea la facultate, și cu întregul concept al meritocrației în educație. Problema este că acest concept al meritului, așa cum autorii cu siguranță știu, a fost atacat pe scară largă și în mod legitim ca fiind lipsit de conținut... Dacă autorii ar putea folosi un termen diferit, am încuraja acest lucru [sublinierea autorilor]”. Astfel, nu numai că meritocrația în știință este o idee controversată, în unele cercuri însăși existența meritului ca concept este pusă sub semnul întrebării. Așa că s-a dovedit de la bun început că publicarea manuscrisului nostru urma să fie o bătălie grea. Într-adevăr, lucrarea noastră a fost revizuită și respinsă în mare parte din motive ideologice, invocându-se, printre altele, „caracterul său provocator de durere". Am abordat apoi alte câteva reviste științifice cu solicitări informale cu privire la oportunitatea publicării manuscrisului, iar rezultatul nu a fost încurajator.
Pe bună dreptate, orice om cu mintea întreagă se poate întreba:
Unde s-a mai pomenit ca știința să nu fie judecată pe baza meritelor ei?
Răspuns: În țara lui Woke, al cărei președinte a fost recent asemuit cu un Flaming Woke Warrior, deși nu-și mai amintește toate literele din celebra formulă LGBTQIA+.
O altă întrebare: Dacă „meritul” nu mai este reprezentativ ca măsură de evaluare a calității cercetării științifice, cu ce îl înlocuim?
Răspuns: Cu unul sau mai multe obiective ale ideologiei Woke princare se substituie meritocrația. În cea mai mare parte, aceste obiective sunt desprinse din triada Diversitate, Echitate, Incluziune (DEI), o acțiune persistentă, ubicuă și înrudită cu sora ei, corectitudinea politică.
Diversitatea este un eufemism pentru proporționalitatea rasială, derivată dintr-un principiu călăuzitor al ideologiei Woke: impactul diferențiat.
Conform acestei ideologii, orice standard sau normă de comportament care afectează negativ și disproporționat persoanele de culoare este presupus(ă) a fi un instrument al supremației albilor. Dacă standardele de admitere academică pentru facultăți și licee au ca rezultat un corp studențesc în care procentul de studenți de culoare este mai mic decât cel al populației naționale (13%), atunci aceste standarde trebuie să fie coborâte din motive de echitate rasială.[2]
Nu aveți decât să extindeți acest exemplu la alte domenii ale educației STEMM (Știință, Tehnologie, Inginerie, Matematică, Medicină) și activităților aferente. Organizații federale, precum NASA, NOAA, EPA, USGS, DOE, USGS, NIH și alte instituții sunt obligate să propună și să aplice planuri concrete de creștere a diversității pentru ca fondurile de cercetare federale să fie acordate cu prioritate acelor cercetători care „seamănă cu țara” lui Woke:
Congresul ar trebui să condiționeze o parte din finanțarea NIH [National Institutes of Health] de asigurarea faptului că tinerii cercetători seamănă cu țara... Timp de decenii, NIH a subfinanțat cercetarea efectuată de femei și cercetători de culoare. Solicitanții albi de granturi la NIH au cu aproximativ 65% mai multe șanse de a le fi finanțate decât solicitanții de culoare. În prezent, cercetătorii de culoare primesc mai puțin de 2% din toate finanțările pentru cele mai râvnite premii, granturile inițiate de cercetători. Acest procent nu s-a schimbat în mod perceptibil în ultimul deceniu.[3]
Echitatea avută în vedere de ideologia Woke nu este sinonimă cu egalitatea drepturilor și obligațiilor tuturor cetățenilor în fața legii, ci cu proporționalitatea rasială. În aceste condiții, dacă persoanele de culoare sunt sub-reprezentate în laboratoarele științifice, dar sunt supra-reprezentate în pușcării, singura explicație permisă este rasismul alb.
La început, echitatea însemna „acces egal”. Acum progresiștii i-au pervertit definiția, transformând-o în „rezultate egale”. În această nouă paradigmă, meritul individual a devenit un cuvânt-vampir, sau, precum au explicat editorii de la PNAS, un concept lipsit de conținut. Concret, dacă liceenii albi și asiatici obțin rezultate mai bune decât colegii lor de culoare și hispanici în cadrul diverselor teste școlare (de ex., SAT, ACT, MCAT, LSAT, GRE etc.), activiștii Woke militează acum pentru eliminarea acestor modalități de testarea a meritelor individuale. S-a ajuns până acolo încât distincții de merit excepționale, precum titlul de valedictorian (șef de promoție la absolvirea liceului) să fie considerate potențial supărătoare pentru restul absolvenților mai puțin merituoși. Și atunci, pentru a menaja susceptibilitățile tuturor absolvenților fie s-a renunțat complet la ierarhizarea lor în ordinea descrescătoare a mediilor finale, fie li s-a acordat tuturor titlul de valedictorian, precum a procedat o școală din Tennessee, care a încoronat 48 șefi de promoție în același an.
Recenta hotărâre a Curții Supreme a SUA de a respinge așa numita „acțiune afirmativă” la două importante universități - Harvard și University of North Carolina, este o decizie importantă care va limita admiterea la facultate în funcție de rasă la nivel național. Anterior, instanța supremă aprobase luarea în considerare a rasei ca un factor pentru a promova diversitatea educațională. După aproape șase decenii de „discriminare pozitivă”, există o speranță de revenire la o normalitate în care meritul personal al candidatului la admitere, reflectat de punctajul obținut la testare, să fie evaluat independent de apartenența sa rasială. Din păcate, speranța a fost pusă sub semnul incertitudinii de președintele țării lui Woke, conform căruia Curtea Supremă „nu este o curte normală” și că hotărârea votată cu o majoritate confortabilă nu este ultimul cuvânt despre acțiunea afirmativă.
Dacă diversitatea se referă la reprezentarea sau la componența unei entități, incluziunea descrie interacțiunea activă, intenționată și continuă cu diversitatea comunităților intelectuale, sociale, științifice, culturale etc. Incluziunea asigură prezența și evaluarea contribuțiilor unor diferite grupuri de persoane integrate într-un mediu.-
