Numărul partidelor politice a crescut constant în ultimii ani. În 1990 erau înregistrate vreo 80 de partide, apoi numărul acestora a crescut până la 155 în 1992. Ulterior, prin legislație limitativă, legată în primul rând de creșterea numărului de membri fondatori la 10.000 din cel puţin 15 dintre judeţe în 1996 și ajungând în 2003 la 25.000 de persoane din 18 de județe, numărul acestora s-a restrâns. În 2012 mai erau înregistrate 28 de partide. Reforma electorală, care a venit în 2015 ca urmare a protestelor de la alegerile prezidențiale din 2014, a condus la reducerea semnificativă a numărului de membri fondatori la doar trei. Și deci și numărul de partide a crescut la peste 200 în ultimii ani.
Dezbaterile din comisia parlamentară specială înființată pentru modificările legislative au readus în discuție frica partidelor politice ”clasice” de a crește numărul de a partide noi foarte mult, ca în ”anii 90”. Unii parlamentari nu s-au ferit să spună că nu vor ca la alegeri să avem adevărate ”cărți de telefon” pe post de buletine de vot. În esență, reprezentanții unor partide politice mari nu par a fi fost foarte împăcați cu ideea de diversitate și competiție. Deși modificarea din 2015 a fost una foarte pozitivă pentru dezvoltarea democrației la nivel local, trebuie să vedem în ce măsură partidele politice de la nivel local sau regional sunt sustenabile și reușesc să devină o competiție reală la adresa celor câteva partide mari, cu reprezentare națională.
Chiar dacă legea este mult mai permisivă, nu reflectă în sine ideea de partid local. De fapt, acest termen nici nu apare în lege. Deși partidele se pot înființa mult mai ușor, ele se și dizolvă la fel de ușor. Legea prevede că partidele care nu candidează singure sau în alianță, în două campanii succesive, cu excepția celor prezidențiale, și nu furnizează în minimum 75 de circumscripții electorale în cazul alegerilor locale, respectiv o listă completă de candidați în cel puțin o circumscripție electorală sau candidați în cel puțin 3 circumscripții electorale, în cazul alegerilor parlamentare, pot fi desființate, la solicitarea Ministerului Public. 75 de circumscripții înseamnă cam un județ. Deja unele partide sunt implicate în astfel de proceduri la Tribunalul București și riscă să fie dizolvate – de exemplu, Partidul Oamenilor Liberi. Probabil unele dintre aceste cauze vor ajunge să fie contestate la Curtea Constituțională. Din datele AEP referitoare la aplicarea sancțiunilor putem vedea că cinci partide sunt radiate: Partidul Acțiunea Națională Alba, Partidul Dreptății, Demnității, Solidarității Naționale, Partidul Ecologist Socialist Român, Partidul Re:Start România și Partidul Alianța Noastră România. Partidul Civic Alimpești era în autodizolvare. Conform Portalului Instanțelor și Partidul Mișcarea pentru Medgidia a solicitat autodizolvarea. Și cel mai probabil lista nu este completă și evoluează constant.
Situația partidelor mai mici sau locale pare, per ansamblu, a fi volatilă. Datele publicate de către Autoritatea Electorală Permanentă cu privire la controalele anuale efectuate la partidele politice ne indică faptul că cele mai multe dintre acestea nu au activitate, venituri și cheltuieli, nu publică informații pe care ar trebui să le publice sau nu răspund solicitărilor AEP, conform legii. Statisticile din 2022 arată că 121 din 191 de partide controlate (pentru anul 2021) au încălcat unul sau mai multe reglementări ale art. 49 din Legea 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale. Art. 49 stabilește că partidele trebuie să transmită AEP rapoarte anuale de venituri și cheltuieli și că trebuie să trimită situațiile financiare în cel mult 15 zile de la data depunerii la instituțiile fiscale.
Statisticile ne arată că pentru activitatea din anul 2021 un număr de 56 de partide au primit amenzi de 50.000 de lei (amenda maximă) pentru neregulile menționate mai sus. Dintre acestea, 39 au primit amenzi similare și pentru 2019-2020. Cea mai mare amendă a mers către PNȚCD – 65.000 de lei – pentru diverse nereguli. Campionul sancțiunilor aplicate pentru perioada 2019-2020 a fost Partidul Forța Națională, al lui Teodor Meleșcanu, care a primit o amendă de 80 mii lei și o sancțiune de confiscare pentru 1,6 milioane de lei. O analiză succintă a datelor ne arată că pentru încălcări similare ale legii unele partide au primit avertisment, iar altele au primit amenzi mai mici. De exemplu, Partidul Ecologist Român a primit 15,000 lei pentru încălcarea unui număr de 8 articole. Trebuie să menționăm că aceste sancțiuni pot fi contestate în instanță, iar unele dintre partide chiar le contestă. Așadar, un avertisment sau o amendă primită de la AEP nu reprezintă un fapt absolut, însă prezența sau lipsa unor informații de bază este greu de contestat. Și, desigur, că putem discuta și despre norme dacă sunt în regulă pentru toate partidele sau există prea multă birocrație.
Printre partidele care au primit amenzi semnificative se numără și unele care nu sunt locale sau noi, care au avut anumită activitate în trecut, cum ar fi România Mare, Prodemo sau Partidul Blocul Unității Naționale. Însă mare parte din aceste partide care au primit amenzi de aproximativ 10.000 de euro nu au activitate vizibilă. Unele dintre ele nu au nici măcar pagini web sau Facebook sau paginile acestora sunt un platouaș cu de toate. Și cu siguranță cea mai mare parte din aceste partide nu strâng 10,000 de euro pe an, conform statisticilor generale legate de activitatea partidelor. Așadar, vorbim de partide falimentare, care au cheltuieli mai mari decât venituri.
AEP publică rezumatul rapoartelor de control pe pagina web și în Monitorul Oficial. Însă vorbim despre 1-2 pagini de concluzii oarecum abstracte, din care nu reiese foarte clar care este problema, ci se descrie doar faptul că a existat un control și că s-au aplicat anumite sancțiuni. De exemplu, la PER s-a confiscat 139 de mii lei, însă nu știm pentru ce. Nici nu știm dacă partidele nu își țin socotelile cum ar trebui pentru că nu pot sau nu vor. În urma discuțiilor recente, organizate în jurul modificării Legii 334 în luna noiembrie, AEP a fost de acord, de principiu, că ar putea fi publicate variante mai extinse ale rapoartelor de control. Deși în trecut am solicitat rapoartele integrale de control, pentru a înțelege de fapt care sunt problemele interne ale partidelor politice, nu le-am primit, AEP invocând eterna motivație că aceste documente includ date personale. Cu toate acestea, am fost primiți să le consultăm pentru câteva partide solicitate de noi la sediul instituției. Publicarea acestor rapoarte integrale sau a unor forme extinse pe pagina AEP ne-ar ajuta să înțelegem mai bine de ce nu funcționează unele dintre aceste partide, cu ce probleme se confruntă din punct de vedere administrativ și poate ce măsuri ar trebui luate.
Partidele care nu primesc subvenții – adică majoritatea covârșitoare – au mari probleme în a strânge bani. După cum arată datele de pe platforma www.banipartide.ro, mai există foarte puțini donatori privați, marii donatori sunt aproape inexistenți, iar partidele nu scot prea mulți bani nici de la membri. Din discuțiile purtate cu mai multe partide consolidate a reieșit că preferă să pună presiune pe membri să depună cotizațiile doar în ani electorali. Și oricum, cotizațiile mai mari se strâng în general de la membrii de conducere sau de la cei care au poziții publice de vârf, nu neapărat de la membrii de rând. Însă pentru partidele mai mici nu se întrevăd foarte multe oportunități. Una dintre ele – pe care de altfel am și susținut-o - a fost aceea a coborârii pragului de la care partidele politice primesc bani din subvenții. Conform, legii actuale, limita este ridicată: 50 de mandate de consilier general sau județean. AEP, în proiectul de lege trimit la Guvern spre aprobare, a scăzut numărul la 10, fiind totuși insuficient. Singurele partide care au primit subvenții pentru rezultatele de la locale în mandatul curent sunt PMP și Pro România, ele fiind de fapt foste partide parlamentare, care au ratat la mustață intrarea în parlament, obținând peste 4% din voturi
