Spark Sprea, Dark Spread, Clean Spark Spread, Cleam Dark Spread sunt indicatorii de competitivitate pentru industria energetică pe gaze și cărbune analizați de economistul (și inginerul) Laurențiu Căpcănaru într-un articol adresat specialiștilor. Are dreptate în două privințe: în România nu se folosesc indicatori de competitivitate, ceea ce este absurd, și dacă folosim indicatori pentru combustibilii fosili și poluanți, de ce nu folosim (noi Uniunea Europeană) și indicatori pentru regenerabile.
“Dacă vorbim de prețul energiei minus costul poluării, ar trebui să vorbim și de costul energiei regenerabile fără costul de susținere a ei. Așa consider că ar fi politicaly corect. Pentru că altfel indicatorii de care am vorbit la început devin statistică manipulată” spune domnia sa.
Unul din indicatorii pe care i-aș implementa industriei energetice românești este factorul de capacitate care reperezintă raportul producției reale petru, hai să zicem un an, pe puterea maximă posibilă pentru acel an. Să zicem ca ar fi echivalentul unui randament. Se poate calcula pentru o instalație sau pentru o industrie întreagă.
Să vedem care este factorul de capacitate al tuturor capacităților de producție industriei energetice românești pentru anul trecut: s-au produs 56,57 TW pe care îi impărțim la {capacitatea totală 20.227 MW x 365 zile x 24 ore} = 24,5%
Vă propun să calculăm factorul de capacitate pentru fiecare tip de combustibil folosit:
Producție Cărbune Gaz Hidro Nuclear Eolian Foto Biomasă producție 2020 TW 56.58 9.83 10.40 15.71 11.74 7.04 1.37 0.49 capacități ANRE MW 20227.35 4787.20 3205.98 6643.09 1413.00 3012.91 1391.19 106.90 factor de capacitate % 24.50 17.99 28.41 20.72 72.79 20.46 8.64 40.17
Să facem o analiză pentru fiecare tip de producție:
Cărbunele are factorul de capacitate 17,99%. Cunoaștem că aici ANRE are cele mai mari falsuri: raportează mult mai multe capacități în stare de funcționare față de situația reală. Mai știm: cei doi mari producători au mari probleme cu existența, CEH este în insolvență și CEO poate oricând intra datorită datoriilor. Nici Veolia Iași sau CET Govora nu se simt prea bine. Restul nu contează deoarece au capacități minuscule.
Gazul a mers mult mai bine, având factorul de capacitate 28,41%. Avem 45 de producători de energie electrică din gaz. Majoritatea sunt CET-uri, adică produc și energie termică cu destinație industrie sau încălzirea locuințelor (39).
Prima problemă: spark spread, coeficientul de randament al capacităților pe gaz, așa cum este el definit și folosit în UE trebuie îmbunătățit cu componenta dată de energia termică. Acest lucru îl lăsăm în seama oamenilor de știință.
A doua problemă: de ce este așa de mic coeficientul de capacitate pentru gaz? Bănuiesc că și aici ANRE are câteva raportări false. Generarea de energie electrică prin cogenerare este dependentă de comanda de energie termică pe care CET-ul trebuie să o disipe în SACET (sistemul de alimentare centralizată cu energie termică). Tehnologiile existente în România sunt destul de vechi: dacă nu este cerere de energie termică, CET-ul nu are unde să disipe energia termică și instalația funcționează cu un randament mic sau nu poate funcționa. Mai adaugăm și faptul de randamentele cazanelor și turbinelor pe electric existente în România sunt destul de mici. Singurele instalatii în ciclu combinat existente cu randamente mai mari sunt la OMV Petrom – Brazi și Elcen - CET Vest. Probabil că dacă toate CET-urile ar avea astfel de instalații factorul de capacitate ar trece de 50%.
Nuclearul a avut cel mai mare factor de capacitate. Funcționează în bandă cu întreruperi pentru revizii și reparații. Au fost ani când Nuclearelectrica a raportat un factor de capacitate de aproape 92%. Anul trecut un reactor a fost oprit câteva săptămâni pentru revizie, deci acesta este motivul celor 73%.
