Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Criza petrolului. Acordul ruso-saudit nu a reușit să opreasca incredibila coborâre a prețului petrolului. Interviu cu expertul pe Rusia, Armand Gosu

de     Contributors.ro
Marţi, 21 aprilie 2020, 10:29 Actualitate | Opinii


Armand Gosu
Foto: Arhiva personala
În ciuda acordului între Rusia și Arabia Saudită pentru reducerea producției, prețul petrolului continuă să scadă dramatic. Coronavirusul a sporit incertitudinea privind viitorul economiei și a limitat cererea. Depozitele terestre de benzină și combustibil pentru avioane din Europa sunt umplute la maxim, o știre Reuters vorbește despre 30 de tancuri petroliere ancorate în porturi europene și care nu au unde descărca petrolul rafinat. De ce prețul petrolului nu s-a stabilizat? De ce a continuat să scadă, și la ce să ne așteptăm în următoarele săptămâni?

Acordul OPEC+ prevede scăderea producției de la 1 mai, deci în continuare piața este sufocată de prea mult petrol. Și chiar dacă după 10 zile, marii exportatori o să pompeze mai puțin petrol pe piață, depozitele sunt pline, cum spuneați și dvs, doar reluarea activității economice va crește cererea. Asta se întâmplă acum, sunt state care treptat repornesc motoarele. Deocamdată, timid. Și chiar dacă se va relua activitatea, prognoze nu sunt optimiste. Cererea de petrol în Europa va scădea în 2020 cu peste 11%, adică de la 14,3 la 12,7 milioane de barili pe zi.

Pentru luna aprilie, este estimată o scădere de 35%, cu până la 4,7 milioane de barili pe zi. Nici la nivel mondial lucrurile nu arată mai bine, Agenția Internațională a Energiei prognozând pentru aprilie, deci pentru această lună, o scădere a cererii cu aproape 30 milioane barili pe zi. Cererea prognozată pe aprilie, rămâne undeva la 70 – 70,5 milioane barili pe zi, ceea ce corespunde cu mijlocul anilor ’90. Sunt cifrele pentru aprilie, vârful pandemiei. Pentru anul 2020, se preconizează un consum de circa 90 milioane de barili pe zi, deci o scădere cu 9,5 milioane de barili. Acest volum, despre care vorbesc, de 90 milioane barili, reprezintă nivelul anului 2012. Sunt foarte utile aceste cifre, pentru că fără ele nu putem înțelege cât de mult s-a contractat cererea.

Reducerea cererii a împins în jos prețul barilului, care zi de zi atinge, unul după altul, recorduri negative. Depozitele sunt pline, companiile petroliere nu au unde să depoziteze ce produc, există o panică pe piață – amplificată și de speculații financiare. Luni, West Texas Intermediate a coborât la 2 dolari barilul, apoi, pentru prima dată în istorie, prețul a fost negativ, minus 3, apoi a tot coborât până la minus 40 dolari. Ceva, incredibil. Cât privește petrolul Brent, el a ajuns la 26 barilul. Primul e produs de americani, al doilea extras din Marea Nordului

Așa ceva nu s-a întâmplat niciodată. Comentatorii dădeau vina pe lipsa spațiilor de depozitare. Se vede foarte bine asta, în zona euro-atlantică, lovită de coronavirus, unde nu se mai lucrează, deci nu se mai consumă benzină.

Companiile rusești exportă petrol Urali, un sortiment cu mai mult sulf, deci mai ieftin. Prețul barilului de Urali era în jur de 15 dolari. Asta e de fapt și limita inferioară, dacă coboară sub ea nu-și mai acoperă costurile de producție. Dar, rușii vor pompa petrol oricât de mult i-ar costa asta, doar pentru a-și păstra cota de piața. Și nu doar rușii fac asta.

Acordul OPEC+ din 9 aprilie s-a încheiat prea târziu pentru a schimba dinamica pieței. Așa că așteptările unora ca acest acord să stabilizeze imediat prețul au fost total nerealiste. Dar, pandemia și întârzierea reluării activății economice fac posibile aceste cifre, cu minus, de-a dreptul halucinante. Asta nu înseamnă că prețul petrolului nu va crește până la toamnă, la 25-30 dolari barilul, poate și mai mult.

Să ne întoarcem la acordul ruso-saudit. Ce prevede acest acord, care pune capăt unui conflict de cinci săptămâni între ruși și saudiți. Tocmai acest conflict a declanșat prăbușirea barilului de la 50 la 15 de dolari? Amintesc că acordul a fost încheiat în două etape, prima în 9 aprilie, la întâlnirea OPEC+, urmat de negocieri în cadrul G20, în următoarele zile. O singură țară, Mexicul, era să blocheze acordul. Ce s-a întâmplat până la urmă?

Este cel mai scurt război al petrolului din istorie, doar 31 de zile. A durat mult mai puțin decât precedentele, din 1998 și 2016. Dar e și cel mai spectaculos, n-a exista în istoria petrolului ca barilul să coste cu minus în față.

Acum, la subiect: la 9 aprilie, după aproape 10 ore de negocieri online, și în ciuda presiunilor, Mexicul a refuzat să semneze concluziile, exitând riscul aruncării în aer a acordului ruso-saudit. Mexicul trebuia să reducă producția cu doar 100.000 barili pe zi. Până la urmă, nu va reduce nimic, dar presupun că nota de plată va veni mai încolo, pentru că a reușit să-și facă mulți dușmani cu această ocazie.

Documentul conține 6 puncte. Stipulează reducerea producției de petrol cu 10 milioane barili pe zi, începând cu 1 mai, pentru două luni, deci până la 30 iunie. Urmează 6 luni, până la 31 decembrie, în care producția e redusă cu 8 milioane și alte 16 luni, până la 30 aprilie 2022, cu producția redusă cu 6 milioane. Mai e o prevedere importantă: baza de calcul a tăierilor va fi producția din octombrie 2018; însă pentru Rusia și Arabia Saudită, nivelul de la care se calculează este de 11 milioane barili, fiecare. Ca să nu existe discuții, pentru că rușii și saudiții sunt cei mai importanți. Acesta e documentul cadru. Negocierile dure s-au purtat între state în legătură cu cât va reduce fiecare producția.

Acordul dintre ruși și saudiți n-ar fi fost posibil fără intervenția directă a președintelui Donald Trump în negocieri. Trump a fost criticat dur de democrați pentru că ar fi permis prăbușirea prețului petrolului, ceea ce a dus la falimentul a sute de companii americane care extrag petrol de șist și la pierderea a zeci de mii de locuri de muncă. Faptul că urmează o campanie electorală foarte dură poate să explice, măcar parțial, interesul lui Trump pentru succesul negocierilor ruso-saudite.

Astfel, potrivit înțelegerii statelor OPEC și non-OPEC, Rusia va produce, de la 1 mai, cu 2,5 milioane de barili mai puțin, pe zi. Adică, în loc de 11 milioane, va produce doar 8,5. Și asta, timp de două luni. Acesta era nivelul de producție al Rusiei de acum 17 ani.

Cine câștigă de pe urma acestui acord? Și cine pierde?

În cazul Rusiei, lucrurile sunt destul de clare. În loc de 600.000 de barili, cât ar fi putut să taie dacă accepta propunerea saudiților la negocierile din 5 martie, Rusia va trebui să reducă cu 2,5 milioane barili pe zi, adică de peste patru ori mai mult. Saudiții vor limita producția aproape de a rușilor. SUA, Brazilia, Canada vor contribui cu o reducere de 3,7 milioane barili pe zi. Mai sunt alți câțiva producători, pentru restul până la 9,7 milioane barili, cât este prevăzută reducerea.

Sunt și experți care spun că s-a ratat momentul, că acest lucru ar fi trebuit să se întâmple la 6 martie, nu abia acum. Ei cred că reducerea cu 10% a producției mondiale, adică de la aproape 100 milioane barili pe zi, la 90 milioane e prea puțin iar prețul barilului va depinde de reluarea activității economice. Iar reluarea activității economice va fi decisă în funcție de evoluția pandemiei. Și de capacitatea țărilor de a-și reporni economiile.

Putin a tot aruncat responsabilitatea pe saudiți pentru această criză. Doar la televiziunile din Rusia există această explicație că saudiții sunt de vină. Nimeni altcineva nu o susține. Elita politică și Putin pierd prestigiu?

Comportamentul imprevizibil și irațional a afectat deja reputația Rusiei, relația ei cu țările Orientului Mijlociu. Nu e vorba de Putin personal, n-am vazut pe nimeni care să explice criza prin comportamentul liderului de la Kremlin. Mai mult, Trump, într-o conferință recentă de presă, l-a lăudat pe Putin, despre care a spus că s-a comportat ca un “adevărat gentlemen”, la negocierile cu saudiții.

Tot în legătură cu Trump…. acest episod reflectă rolul decisiv pe care-l joacă americanii pe piața energiei. Acordul s-a încheiat acum, pentru că Washingtonul a pus presiune pe Moscova și Riyadh. Fără să fie membru al OPEC+, fără să depindă de exporturile de hidrocarburi, Washingtonul e cea mai influentă putere energetică.

Putin n-are motive de bucurie, el a respins în prima fază implicarea americanilor în negocieri. Presa rusă controlată de Kremlin a prezentat, în martie, scenariul potrivit căruia rușii și saudiții prin această mișcare dibace, o să pună pe butuci industria petrolului de șist din SUA, ca răzbunare pentru sancțiunile Washington-ului împotriva Nord Stream și Turkish Stream. Atunci, firme occidentale s-au retras din proiect, în urma sancțiunilor americane, ceea ce va întârzia realizarea lui. Sigur că asta a iritat teribil Kremlinul. Iar acum, Putin s-ar răzbuna pe Trump, ducând barilul la 20 de dolari. Acesta era narativul prezentat de presa moscovită.

În același timp, experți ruși în energie, au tot repetat la televizor, că sub 35 dolari barilul, industria petrolieră americană dă faliment. Ceea ce s-a și întâmplat, de altfel. Numai că acest faliment n-a fost rezultatul unui complot ruso-saudit, îndreptat împotriva SUA. Vorbim de falimentul a sute de mici firme care extrag petrol din șist. Nu de marile companii, Exxon Mobile, Chevron …

Lukoil, de pildă, prezentă și în România, are de pierdut de pe urma acestui acord?

Sigur că pierde. Din datele vehiculate de presa rusă, Lukoil ar trebui să-și reducă producția cu 270.000 barili pe zi. Dar cea mai afectată este Rosnefti, condusă de Igor Secin. În analizele pe care le-am văzut publicate, se vorbea de 630.000 barili. Sunt și alte companii: Gazpromnefti, Surgutneftegaz, Tatnefti… nu le știu pe toate, cele mai multe sunt destul de opace.

Acum se negociază reducerile. În aceste săptămâni sunt evaluate sondele. În Nordul Îndepărtat, în Siberia Răsăriteană, din cauza frigului prelungit unele sonde vor fi compromise, nu se va mai putea relua exploatarea lor. Pur și simplu îngheață țevile. Zăcăminte vor fi pierdute pentru totdeauna. La alte sonde, se va reuși reluarea exploatării, peste câteva luni sau ani. Companiile vor încerca să-și salveze proiectele green fields, care sunt scutite de taxe, deci sunt mai rentabile, și să conserve alte sonde. Nu doar clima pune mari probleme, ci și lipsa tehnologiilor de vârf.

Deci, până la 30 aprilie se va analiza situația fiecărei sonde, dacă va fi menținută în exploatere, sau va fi închisă, și pentru cât timp.

Dar, cele mai importante decizii cred că s-au luat. Și nu în birourile Ministerului Energiei, ci la Kremlin, sau la sediul Rosnefti. E clar că Rusia e obligată să respecte acordul OPEC+, încheiat cu saudiții.

Dar ce este OPEC+? E bine să explicați, ca sa nu fie confundate lucrurile…

OPEC+ adună laolaltă țările cartelului producătorilor de petrol, statele OPEC, cu 35% din piață și peste 80% din rezerve, și țările non-OPEC, printre care Rusia, Kazahstan, Azerbaidjan și Mexic. În total sunt 23 de state, 13 OPEC și respectiv 10, din categoria non-OPEC.

Acest OPEC+ sau Grupul de la Viena, a apărut în toamna 2016, pentru a stabiliza și a crește prețul petrolului. Și a funcționat suprinzător de bine până în decembrie 2019 – ianuarie 2020, când barilul evolua între 55 și 65 dolari. OPEC+ a asigurat un context care a permis Rusiei și Arabiei Saudite să-și consolideze pozițiile; prima în grupul non-OPEC, a doua ca lider al OPEC.

Un alt beneficiar al OPEC+ a fost industria de petrol de șist americană. De altfel, în ultimii trei ani SUA au devenit cel mai mare producător de petrol din lume. Nu de mult, SUA erau cel mai mare importator de petrol din Golf. Statele producătoare din Orientul Mijlociu au pierdut în ultimii trei ani pe cel mai important client al lor.

În SUA industria petrolieră este integral privată, neputând fi regularizată de acorduri internaționale. Astfel, SUA nu fac parte și nici nu participă la discuțiile statelor OPEC și non-OPEC.

Acordul OPEC+ expira la 30 aprilie. Dar din cauza coronavirusului s-au redus activitățile economice, iar cererea de petrol s-a contractat cu 1/3. Deci, piața s-a redus, iar pentru a menține prețul stabil ar fi trebuit redusă și producția. Asta au încercat să obțină saudiții la negocierile de la Viena. Riyadh a cerut Moscovei să reducă cu 600.000 de barili pe zi. Jumătate din cantitate revenea Rosnefti. Deci, Rusia ar fi redus cu 300.000. Ministrul rus al Energiei, Novak a plecat de la conferința de la Viena, iar a doua zi, la 6 martie, a anunțat de la Moscova, că Rusia a ieșit din OPEC+. La acea dată, Rusia producea peste 11,4 milioane de barili pe zi.

Saudiții au promis răzbunare. Au anunțat că vor inunda piața cu petrol și vor face barilul să coste 25 dolari, de la aproape 50. Luni, 9 martie, când s-au deschis bursele, barilul a început coborârea vertiginoasă, care continuă până astăzi, s-au devalorizat acțiunile la marile firme rusești, rubla s-a dus și ea la vale. Banca Centrală a topit în două săptămâni peste 7 miliarde de dolari ca să susțină cursul rublei. Puterea din Rusia e paralizată de teama prăbușirii monedei naționale, repetării crizelor din anii ’90, când economiile de o viață ale populației s-au evaporat în câteva ore.

Astăzi, situația finanțelor Rusiei este mult mai bună, serviciul datoriei externe este cel mai scăzut din ultimul deceniu și, în plus, există o rezervă de 565 de miliarde de dolari. Totuși, prognoza FMI pentru 2020, publicată recent, indică a reducere a PIB-ului cu 5,5%. Iar un raport al fundației “Liberal’naia missiia” vorbește de un sceniu optimist, scăderea PIB-ului de 5%, și unul pesimist, de 8,6%.

Era previzibilă ieșirea Rusiei din OPEC+? Moscova fiind într-o competiție cu Riyadh pentru poziția dominantă în energie de ceva vreme,. Prințul Mohammad bin Salman, care de fapt conduce guvernul, e ceva mai asertiv pe plan internațional, iar transferul de putere de la rege către prințul moștenitor pare că avansează decisiv.

Nici Moscova și nici Riyadh-ul n-aveau de ce să rupă acordul. Ambele țări depind de încasările la buget din exportul de petrol.

Da, factorii psihologici joacă un rol important în acest conflict. Dar nu vreo tensiune între Putin și regele saudit, ori prințul moștenitor. Acum trei ani a avut loc vizita regelului Salman bin Abdulaziz la Moscova, o vizită istorică, fără îndoială. Aici e vorba de umorile lui Igor Secin, șeful celei mai mari companii petroliere, Rosnefti, foarte apropiat de Putin, alături de care lucrează de decenii. El a forțat această ruptură între Moscova și Riyadh. Secin este unul dintre cei mai influenți reprezentanți ai siloviki, cei care provin din instituțiile militarizate, KGB, armată, interne etc. Iar Putin e foarte loial prietenilor, renunță greu la vechii colaboratori…. nostalgic, suflet rus.

Dacă ne uităm pe agenda Kremlinului, o să vedem că administrația Putin avea cu totul alte priorități, anume modificarea Constituției, la referendumul din 22 aprilie, un proces inaugurat la mijlocul lunii ianuarie. Tot atunci, Putin închidea lunga graniță cu China, de teama coronavirusului. COVID 19 are un potențial de destabilizare politică a Rusiei, cum nici nu bănuiți.

Despre asta v-aș propune sp discutăm săptămâna viitoare. E un subiect foarte interesant. Exista o competiție între ruși și saudiți pentru dominarea pieței petrolului. Cum se manifestă?

De acord, există o competiție, dar e o diferență de gabarit între cele două țări. Rusia cu 145 de milioane locuitori, față de 33 cât are Arabia Saudită, are un PIB de 1.600 de miliarde, față de 680 miliarde. Chiar dacă ambele extrag astăzi peste 11 milioane barili pe zi, ponderea petrolului în export e diferită, la saudiți 80% iar pentru ruși, 50%. Saudiții au de două ori mai multe rezerve de petrol, confirmate prin audit. Și au condiții de climă mult mai favorabile exploatării petrolului.

Bugetul federal al Rusiei e construit pe un preț de 42 dolari barilul, în vreme ce al saudiților de 60 dolari. Fiecare dintre cele două puteri energetice are rezerve uriașe de valută, pentru a atenua șocurile scăderii prețurilor. Astfel, Rusia avea în martie o rezervă de 565 miliarde dolari, în vreme ce saudiții aveau în ianuarie circa 400 miliarde.

Rusia și-a sporit în ultimele două decenii producția, pentru că modelul economic de dezvoltare îmbrățișat de Putin e bazat tocmai pe exportul hidrocarburilor. Adică, liderul de la Kremlin a importat din Golf un tip de modernizare, care acum pare că și-a epuizat resursele. Succesul lui, atâta cât a fost posibil, s-a datorat creșterii prețului barilului de petrol, pe piața internațională.

Rusia a devenit în ultimii 20 de ani un jucător important pe piața energiei, joacă în liga mare, alături de saudiți și americani. Însă, conflictul cu saudiții a fost o eroare strategică majoră pentru Putin, iar Rusia va plăti un preț mare.

Secin – despre el care spuneți că s-a aflat la originea deciziei de a scoate Rusia din OPEC+ – va fi penalizat în vreun fel? Ce semnale sunt?


---








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















7958 vizualizari

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by