”Dacă noi, ca europeni, vrem să supraviețuim politic și economic (în competiția) cu superputeri ca Statele Unite și China, (ei bine) nu o (să) putem face (acest lucru) fără potențialul Rusiei. Avem nevoie de potențialul ei (al Rusiei) ca piață și, mai cu seamă, de resursele ei.”1
Gerhard Schroeder, fost cancelar al Germaniei
Duminică, 9 iunie 2019, Chișinău. Cu o zi înainte, socialiștii președintelui moldovean Igor Dodon și pro-europenii Maiei Sandu și ai lui Andrei Năstase din blocul politic ACUM semnaseră acordul dedezoligarhizare al țării, au ales-o pe socialista Zinaida Greceanîi în funcția de președinte al Parlamentului și au numit guvernul condus de Maia Sandu.
Curtea Constituțională a Republicii Moldova (într-o formulă care, din fericire, astăzi nu mai există și care s-a dovedit total aservită intereselor oligarhului numărul 1 al Moldovei, Vladimir Plahotniuc) a emis mai multe decizii prin care a dispus dizolvarea Parlamentului și a pronunțat ca neconstituționale actele emise de Parlament în 8 iunie ac..
În Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău susținători ai Partidului Democrat din Moldova (PDM), aduși cu miile din toate colțurile țării, îl înconjoară pe Vladimir Plahotniuc și pe alți apropiați ai săi, care fac o baie de mulțime, și strigă: ”Dodon e trădătorul!”
De la tribună, oligarhul ridică glasul și îndeamnă mulțimea să se împotrivească hotărârilor luate sâmbătă în Parlament, simțind că joacă ultima carte de supraviețuire politică: ”A încercat (Dodon) să federalizeze țărișoara noastră, să o împartă pe raioane, să o dea străinilor. Pentru că el a trădat poporul. După fărădelegile făcute, Dodon trebuie să demisioneze și trebuie să organizăm concomitent cu alegerile anticipate și alegerea unui nou președinte al Moldovei, din neamul nostru. (…) Vreau să vă mulțumesc pentru susținere. Cei care vor să plece acasă – să plece. Dar cei care vor să rămână, să mergem să apărăm pașnic instituțiile statului, iar celor care vor încerca să le ia cu asalt, le vom arăta fermitatea noastră.”2
”Fiecare cetățean al țării noastre, deopotrivă cu partenerii noștri din străinătate, își pun speranțe în noul guvern. Vreau să vă asigur că, spre deosebire de fostul guvern, vom respecta toate angajamentele cu privire la reforme și principiile fundamentale stabilite în Acordul de Asociere. Respectul pentru statul de drept, democrație și drepturile omului sunt temelia pe care vom edifica relația noastră cu Uniunea Europeană.” – declara în același timp Maia Sandu, noul premier, care se lupta să preia controlul asupra guvernării.
”Tranziția pașnică a puterii este unica soluție acceptabilă pentru ieșirea din criza politică declanșată de cei care se țin de fotolii și de putere în pofida voinței alegătorilor exprimate pe 24 februarie.” – mai afirma Maia Sandu, în timp ce structurile de forță refuzau să recunoască noul guvern și făceau scut în jurul guvernului Pavel Filip, care refuza transferul de putere.
La București tăcerea învăluia Cotroceniul, Palatul Victoria și Modroganul. Chiar dacă era duminică, liniștea de la București confirma din nou că diplomația României, țara care deținea încă președinția Consiliului Uniunii Europene, se află în cea mai neplăcută situație din ultimii treizeci de ani, înregistrând insuccese usturătoare unul după altul3.
SCENA
Trebuie să remarc faptul că ceea ce s-a întâmplat sâmbătă, 8 iunie ac., la Chișinău, acolo unde mai toți analiștii dădeau ca sigură varianta reluării procesului electoral, pentru că o majoritate parlamentară formată de Blocul ACUM împreună cu PSRM-ul Zinaidei Greceanîi și a lui Igor Dodon era de neconceput, a luat pe toată lumea prin surprindere.
Cu toate acestea, anumite semnale au existat. Mai întâi (fără să ne întoarcem prea mult în timp), comisarul pentru politică europeană de vecinătate și negocieri de extindere, austriacul Johannes Hahn, s-a aflat la Chișinău în primele zile ale lunii iunie ac., în timp ce Dimitrii Kozak, reprezentant special al lui Putin în chestiunea Moldovei, își intensificase turneele la Chișinău.
Faptul că ambasadorii Uniunii Europene, Federației Ruse și Statelor Unite acreditați la Chișinău au fost prezenți în ziua în care în Parlamentul lăsat fără energie electrică și boicotat de partidul lui Plahotniuc s-a format o majoritate PSRM + ACUM și s-a votat acordarea mandatului de premier Maiei Sandu, nu s-a datorat unei întâmplări, nu putea fi ad-hoc, ci o parte a unui plan care le-a oferit liderilor incompatibili ai celor două blocuri politice platforma minimă de consens.
Dacă Bucureștiul a fost sau nu la curent cu soluția complexă și aparent imposibilă cu câteva zile înaintea creării majorității PSRM – ACUM sau dacă Bucureștiul a contat pe o formulă diferită, mizând pe o majoritate care să inclusă PDM, partidul lui Vladimir Plahotniuc – ceea ce, dacă luăm în considerare primele declarații ale lui Teodor Meleșcanu, nu este exclus – nu putem ști, dar ar fi bine să aflăm cândva, așa cum este normal într-un stat democratic.
Una peste alta, astăzi la Chișinău Parlamentul are o majoritate formată din Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (cu 35 de mandate) și Blocul ACUM, care conține Partidul Acțiune și Solidaritate (cu 14 mandate) și Partidul Platforma Dreptate și Adevăr (cu 12 mandate); deci poate conta pe o majoritate de 61 de mandate dintr-un total de 101 mandate.
Parlamentul este condus de socialiști, care au președintele, pe Zenaida Greceanîi și un vicepreședinte, pe Ion Ceban; dar și ACUM are doi vicepreședinți, unul al PAS – Mihai Popșoi și unul al PPDA – Alexandru Slusari, iar PDM este reprezentat în conducerea Parlamentului de vicepreședintele Monica Babuc.
Când se pune problema influenței pe care cele două partide ale coaliției de guvernare o au în Parlament, situația este relativ nuanțată, așa cum se poate vedea din tabelul de mai jos, unde este analizată conducerea a opt dintre cele mai importante comisii parlamentare:
Componența comisiilor parlamentare nu doar că exprimă grija celor două blocuri politice aflate la guvernare pentru echilibru și contrapondere, dar sugerează destul de clar că în momentul în care interesele lor se vor ciocni, ascendentul îi aparține PSRM, care este mai bine plasat: deține funcția de președinte al statului și pe cea de președinte al Parlamentului, poate conta pe Partidul Șor și pe deputații neafiliați (adică din start controlează 45 de mandate) și poate găsi oricând în PDM 7-8 deputați dornici să coopereze pentru formarea unei noi majorități.
Guvernul Maia Sandu are profilul pe care premierul l-a promis, adică deschis pentru cooperarea cu Uniunea Europeană și modernizarea țării. Maia Sandu a rezervat guvernarea politicilor de reintegrare teritorială – chestiunea Transnistriei – vicepremierului PSRM Vasilii Șova, din partidul controlat de Igor Dodon, partizanul rezolvării chestiunii nu prin integritate teritorială (reintegrare) ci prin federalizare (divizare).
Majoritatea observatorilor politici consideră că istoria coaliției ACUM – PSRM se va mai scrie încă o perioadă, în care Maia Sandu va încerca să orienteze Republica Moldova pe cursul european, Igor Dodon va căuta să obțină controlul instituțiilor de forță și să continue pașii prin care să facă posibilă implementarea Planului Kozak, iar PSRM se va plasa pe cât posibil în poziția din care să câștige alegerile locale (ținta fiind Chișinăul) care se vor organiza în toamna anului curent.
Dacă ACUM nu va reuși să se consolideze câștigând alegerile din orașele mari (mai ales din capitală) și din cât mai multe alte localități ale republicii, dacă nu va putea să identifice o opțiune validă și credibilă pentru a-l învinge în alegerile prezidențiale pe Igor Dodon, după anul 2020 Republica Moldova se va instala sub controlul Moscovei, soluția Kozak devenind realitate.
ACTORII
Vedeta incontestabilă a scenei politice moldovenești în ultimii ani a fost Vladimir/ Vlad Plahotniuc și, chiar dacă s-a autoexilat de facto, rămâne în lumina reflectoarelor pentru că, dacă ar fi să dispară instantaneu, împreună cu toate problemele pe care le-a creat, întreaga construcție politică prin care astăzi este guvernată Republica Moldova s-ar spulbera ca un castel de cărți de joc.
”Vlad Plahotniuc este un politician, afacerist și escroc de talie internațională cu cetățenie a Republicii Moldova, României și a Rusiei”, este descrierea pe care i-o face expertul Valeriu Pasa, de la comunitatea WatchDog.MD (5. Descrierea lui Valeriu Pasa se pare că are acoperire, cel puțin dacă luăm în considerare dezvăluirile pe care Adevărul le-a publicat în urmă cu cinci ani.(6
Potrivit Adevărul, în anul 2014 autoritățile române descoperiseră că Vladimir Plahotniuc a folosit în anul 2009 o altă identitate (presupus falsă) sub numele de Vladimir/ Vlad Ulinici, obținând astfel documente de identitate românești, pentru o adresă din Pipera/ Voluntari. Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea confirma deschiderea unui dosar penal, pe care l-ar fi declinat către SUP din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Nu știm (sigur) cum s-a soluționat acel dosar (7 – putem constata doar că procurorii români nu i-au dat prea mari bătăi de cap lui Plahotniuc -; pe de altă parte autoritățile ruse l-au arestat pe Oleg Kuzmin, bancherul de la European Express Bank care a participat la schema de spălare a banilor (acum celebră) Laundromat, avându-i ca parteneri pe Vladimir Plahotniuc și Veaceslav Platon, și se pare că și cei doi sunt vizați de ancheta penală rusă (8.
Născut la 1 ianuarie 1966 în satul Pitușca, raionul Călărași, Plahotniuc a absolvit în anul 1991 Universitatea Tehnică, devenind inginer specializat în tehnologia industriei alimentare. Evident, nu a profesat în domeniu. A fondat Grupul Financiar Moldo-American Angels, pe care l-a condus până în 2001, a fost director general al Petrom Moldova și vicepreședinte al Consiliului de Administrare al Victoriabank.
Se pare că, între anii 2004 – 2007, Vladimir Plahotniuc a fost partener de afaceri cu frații Viorel și Victor Țopa, de care s-a folosit pentru a prelua controlul asupra Victoriabank și a postului Prime TV. Cei doi frați au fost ulterior condamnați penal și l-au acuzat fățiș pe Plahotniuc că a contribuit la fabricarea dosarelor.
Plahotniuc mai este acuzat pentru relațiile sale cu familia fostului președinte comunist Vladimir Voronin, motiv pentru care a fost supranumit „cardinalul din umbră” al familiei Voronin, dar și că este un oligarh care și-a cumpărat funcții, poziții și influență până când a devenit cel mai influent politician al țării; în cuvintele fostului premier moldovean Ion Sturza: ”Republica Moldova este un stat capturat, și este controlată de Plahotniuc…”.
Vocalul Igor Dodon, cu înclinațiile sale spre cabotinism, se face de asemenea remarcat pe scena politică moldovenească. Subliniind cu orice prilej că misiunea sa actuală este aceea de a reda Moldova confiscată de Vladimir Plahotniuc cetățenilor, Igor Dodon face uitat episodul negocierilor cu ”oligarhul” Plahotniuc, unde pusese pe masă federalizarea țării ca interpus al Moscovei și preț al formării unei majorități PSRM – PDM:
”Ideea ar fi ca ceea ce este în acordul acesta, tot, dacă nu tot cu excepția unui singur punct, despre federalizare, să fie în acordul public care o să fie semnat de dumneavoastră și Greceanîi astăzi. (…) Eu n-am motiv să nu-l cred pe Putin: Igor, transmite-i lui Plahotniuc că îl invit săptămâna viitoare cu tine pentru a ne așeza și a discuta ce facem mai departe. Să nu se teamă. Ofer garanții.”(9
Igor Dodon s-a născut la data de 18 februarie 1975 în Sadova, raionul Călărași. A absolvit Facultatea de Economie a Universității Agrare de Stat și Facultatea de Management a Academiei de Studii Economice. În fine, a absolvit dreptul la Institutul Internațional de Management. Între anii 1997 și 2005 a fost cadru didactic universitar, iar din anul 2003 a activat în piața de valori mobiliare.
Din anul 2005 a intrat în guvern, unde în 2008 a ocupat poziția de ministru al economiei și vice-premier. Între anii 2009 și 2011 a fost membru al partidului condus de Vladimir Voronin, pe care l-a părăsit, împreună cu Zinaida Greceanîi, pentru a se înscrie în Partidul Socialiștilor.
Drapelul Republicii Moldova, în viziunea lui Igor Dodon
Igor Dodon este un pro-rus convins și nu o ascunde. În anul 2012 el a propus oficial schimbarea tricolorului cu un alt steag al Republicii Moldova, în culorile roșu și albastru. Și tot domnia sa a pus în discuție public, la nivel internațional, un plan de federalizare pentru Republica Moldova, la Conferința de Securitate de la Munchen, din februarie anul curent.
Ceva mai discretă, Zinaida Greceanîi a ocupat de multe ori avanscena cu aerul că ar fi un simplu spectator plin de bune intenții, care a devenit actor doar pentru că spectacolul avea nevoie ca lucrurile să se petreacă astfel. Născută la 7 februarie 1956 în localitatea Metalist din regiunea rusă Tomsk, într-o familie deportată în lagărul organizat în regiune din satul Cotiujeni, raionul Briceni, tânăra Zenaida s-a întors acasă, a studiat pentru a deveni contabil și a profesat în diverse structuri, inclusiv ale Ministerului de Finanțe.
Ca membru al partidului lui Voronin, Zinaida Greceanîi a intrat în guvern ca ministru și ministru adjunct de finanțe (2001 – 2008), iar în anul 2008 a devenit premier, conducând două guverne până în anul 2009. A candidat la postul de primar al Chișinăului în 2005 și 2015, prima dată din partea comuniștilor, apoi din partea socialiștilor, dar fără succes.
Ilan Șor este pata de culoare, un arlechin ce se străduie să compenseze evoluția inerent periferică conferită de scenariu prin explozii de ghidușii, căutând atenția și aplauzele publicului cu orice preț. Născut în 6 martie 1987 la Tel Aviv, este astăzi un om de afaceri prosper și multimilionar. De altfel, una din poveștile sale de viață preferată este aceea că la vârsta de treisprezece ani avea deja trei magazine de telefonie mobilă, la 14 ani a obținut prima mașină și la 16 ani înființase o minitipografie.
În anul 2014 Ilan Șor a intrat în Consiliul de Administrație al Aeroportului Internațional Chișinău, a devenit președinte al Băncii de Economii a Moldovei, a obținut controlul televiziunilor Euro TV și Alt TV și al clubului de fotbal din Orhei.
Raportul Kroll l-a indicat pe Ilan Șor ca fiind actor principal în piesa Furtul Miliardului, în care pe lângă Banca de Economii au fost implicate și alte două bănci aflate (cumva) sub controlul său: Banca Socială și Unibank. Pe de altă parte, prin compania Dufremol, controlează comerțul de tip duty-free în regim monopolist în Republica Moldova.
Ilan Șor este creditat ca susținător financiar al lui Igor Dodon, dar ambii au negat acest lucru. De altfel, după ce coaliția PSRM – ACUM a preluat guvernarea, Igor Dodon și-a setat mesajele publice privind ”misiunea de dezoligarhizare”, țintindu-i atât pe Vladimir Plahotniuc, cât și pe Ilan Șor: ambii au mai multe identități, ambii aveau liberă trecere prin aeroport, fără controale de securitate, ambii au profitat de operațiunea furtul miliardului etc.
Totuși, Raportul Kroll 2 pare să-i aducă împreună mai degrabă pe Ilan Șor, Igor Dodon și Zenaida Greceanîi, ca fiind beneficiari ai schemelor de devalizare din sistemul bancar al Republicii Moldova (10; dacă autorul incontestabil al schemelor de extragere a banilor Băncii de Economii a fost Ilan Șor, Zinaida Greceanîi și Igor Dodon, în calitate de ministru de finanțe, respectiv vicepremier, au beneficiat de schemele de creditare gândite de Șor, banii astfel obținuți fiind transferați în companii off-shore (în Cipru, în cazul familiei Greceanîi).
citeste intreg articolul si coemnteaza peContributors.ro
