Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

ISTORIE Gheorghe Gheorghiu-Dej întreabă despre documentele din arhiva Partidului Muncitoresc Român (1961)

de Petre Opris     Contributors.ro
Miercuri, 13 martie 2019, 9:29 Actualitate | Opinii


Petre Opris
Foto: Arhiva personala

În opinia unor oameni politici români „Istoria nu ţine de foame”. În România există istorici care trec peste o asemenea rostire prezidenţială şi se întreabă şi astăzi de unde a provenit încrâncenarea anti-Istorie a lui Emil Constantinescu, fost preşedinte al României şi actual preşedinte al consiliului ştiinţific al Institutul pentru Studii Avansate pentru Cultura şi Civilizaţia Levantului – care a săvârşit o impietate în 1997 la Mausoleul de la Mărăşeşti. De ce a fost criticată aşa-numita Comisie Tismăneanu – tocmai de către cel care a avut posibilitatea, timp de patru ani, dar nu a pus la dispoziţia cercetătorilor toate fondurile arhivistice ale Partidului Comunist Român, în perioada în care a deţinut cea mai înaltă funcţie politică din România?

Poate că atunci când exprimăm opinii pozitive şi negative la adresa raportului întocmit de comisia respectivă, nu trebuie să scăpăm din vedere faptul că, spre deosebire de perioada decembrie 1996 – decembrie 2000, în prezent avem în faţă o lucrare dusă până la capăt, nu propoziţii „docta ignorantia” rostite în faţa osemintelor celor care au căzut la datorie pe câmpurile de bătălie. A existat, oare, vreun regret exprimat public pentru gafa săvârşită de domnul Emil Constantinescu la Mărăşeşti? Este posibil ca vanitatea să joace un rol important în viaţa celor care au ajuns, printr-un context de împrejurări, să reprezinte România la un moment dat.

A fost, oare, România un stat în care liderii săi politici – aflaţi vremelnic în fruntea naţiunii – au ignorat fondurile arhivistice? Răspunsul este negativ. Nici chiar în timpul perioadei comuniste nu s-a întâmplat aşa ceva, iar stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din ziua de 17 noiembrie 1961 (pe care o redăm în continuare, cu minime şi tacite intervenţii asupra formei originalului) constituie o dovadă în acest sens. Deşi în cursul carierei sale politice a provocat şi a supravegheat săvârşirea multor fapte reprobabile (cea mai cunoscută fiind, poate, condamnarea la moarte şi executarea lui Lucreţiu Pătrăşcanu, în aprilie 1954), Gheorghe Gheorghiu-Dej a înţeles rostul pe care îl aveau documentele pentru istoria naţiunii române. Născut în 1901, viitorul lider al Partidului Muncitoresc Român a fost unul dintre beneficiarii sistemului de învăţământ pus la punct de ministrul Spiru Haret la începutul secolului XX şi este foarte posibil ca tipul de educaţie pe care a primit-o în şcoala elementară să-i fi indus până la urmă ideea nobilă de păstrare a spiritualităţii româneşti prin conservarea documentelor importante ale poporului său.

Din stenograma pe care o publicăm răzbate şi lipsa de interes pe care a manifestat-o la un moment dat Gheorghe Gheorghiu-Dej pentru consemnarea fidelă, în scris, a faptelor istorice la care a fost martor şi, uneori, iniţiator al acestora. Atitudinea respectivă este uşor de înţeles deoarece anumite decizii importante pe care le-au adoptat, în perioada august 1944 – decembrie 1952, membrii Secretariatului C.C. al P.C.R./Biroului Politic al C.C. al P.M.R. sau cei ai Consiliului de Miniştri puteau să constituie probe împotriva lor, în cazul în care ar fi ajuns într-o boxă a acuzaţilor.

După un an şi jumătate de la constatarea făcută de Gheorghe Gheorghiu-Dej în şedinţa din 17 noiembrie 1961 a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. (în afara ordinei de zi), Secretariatul C.C. al P.M.R. a solicitat tuturor structurilor de partid, prin intermediul Direcţiei Treburilor C.C. al P.M.R., să predea Arhivei C.C. al P.M.R. toate dosarele membrilor Partidului Comunist din România (ilegalişti) şi ale membrilor de partid care au avut legături cu mişcarea muncitorească înainte de 23 august 1944 şi care decedaseră până la data emiterii solicitării respective. În acest fel s-a încercat completarea fondului arhivistic privind activitatea acelor membrii în România.

Fosta Arhivă a Comitetului Central al Partidului Comunist Român conţine multe surprize pentru cei care cercetează trecutul României. Este posibil ca unele dintre acestea să fi fost cunoscute de cei care lucrau în arhiva respectivă, atunci când aceasta se subordona Institutului de Istorie a Partidului de pe lângă C.C. al P.M.R., precum şi după ce a fost despărţită de institutul respectiv (februarie 1961).

Potrivit referatului întocmit de Leonte Răutu la 4 ianuarie 1961, Paul Niculescu-Mizil îndeplinea, la începutul anului 1961, funcţiile de director adjunct al Institutului de Istorie a Partidului şi şef al arhivei. Ca urmare a deciziilor adoptate la şedinţa din 8 februarie 1961 a Biroului Politic al C.C. al P.M.R., Nicolae Goldberger a păstrat funcţia de director adjunct la institutul respectiv, Gheorghe Matei a fost eliberat din funcţie, iar Paul Niculescu-Mizil a trecut „cu munca la Arhiva C.C. al P.M.R., care, pe baza Hotărârii conducerii partidului, se desparte de Institutul de Istorie a Partidului”.

Numirea lui Paul Niculescu-Mizil la conducerea unei importante surse de informaţie a liderului suprem al P.M.R. ne determină să afirmăm că Gheorghe Gheorghiu-Dej avea mare încredere în acesta. Totodată, este posibil ca Nicolae Ceauşescu să-l fi preluat pe Paul Niculescu-Mizil, după decesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, nu numai pentru a-i oferi funcţii foarte importante în structura de partid şi de stat timp de două decenii şi jumătate, ci şi pentru că Paul Niculescu-Mizil ştia multe secrete ale celor din conducerea P.M.P./P.C.R. O asemenea ipoteză este plauzibilă şi sperăm ca documentele existente în prezent la Arhivele Naţionale să ne poată dezvălui proporţiile utilizării în scopuri mai mult sau mai puţin politice, de către Nicolae şi Elena Ceauşescu, a informaţiilor confidenţiale existente în dosarele de cadre din Arhiva C.C. al P.C.R.

Stenograma şedinţei din 17 noiembrie 1961 a Biroului Politic al C.C. al P.M.R., în cursul căreia s-a discutat, printre altele, despre problemele care existau la Arhiva C.C. al P.M.R. (extrase).

Stenograma

şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din ziua de 17 noiembrie 1961, la care au participat tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş, Petre Borilă, Chivu Stoica, Nicolae Ceauşescu, Alexandru Drăghici, Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Moghioroş, Dumitru Coliu, Leonte Răutu, Leontin Sălăjan, Ştefan Voitec, Dalea Mihai, Alexandru Bârlădeanu, Gh. Gaston Marin, Ion Cozma, Ilie Murgulescu, Nădejde Costin, Dragomir Gheorghe şi Dinu Vasile

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Priveşte, tovarăşe [Ştefan] Voitec, la această fotografie (Rumoare).

Trebuie pusă Stela (Moghioroş, probabil – nota P. Opriş) şi un grup de tovarăşi să caute la „Agerpres”, în arhivă, unde au fost depozitate diferite filme şi fotografii ocazionale. Este bine de stabilit perioada aceasta de la 23 August [1944] încoace, totul, an de an.

Eu am căutat stenograme ale şedinţelor Consiliului de Miniştri din timpul colaborării noastre cu burghezia şi nu le găsesc, nu ştiu unde s-au ascuns.

Tov. A. Moghioroş: O vreme nu s-au luat stenograme.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: S-au luat stenograme, ele trebuie să fie. Dar este aşa o risipă, o dezlânare nemaipomenită. Am căutat un document foarte important şi nu-l găsesc. Nu are altă importanţă decât importanţă istorică.

Trebuie luaţi câţiva oameni perseverenţi să caute, să ia an de an, tot ce se poate găsi în cursul unui an, până la preluarea puterii şi chiar după aceea un timp, până în 1952, pentru că şi la noi ai să găseşti dezordine. Sunt foarte multe şedinţe care nu au fost stenografiate. Vorbesc la partid acum. Este dezordine, nu ştiu de ce. Toate aceste documente (filme şi fotografii) să fie strânse la voi, acolo, la propagandă.

Nu cred că ele ar fi concentrate, pentru că n-a existat preocupare. Acum trebuie date indicaţii clare, să fie strânse fotografii şi filme ocazionale, jurnale din acestea. Este bine să le avem pe toate, indiferent cine apare în ele, dar este bine să fie, pentru că asta arată procesul. Eu sunt convins că multe se găsesc pe la diferite ministere, sunt mulţi care au asemenea fotografii. Însă este bine de căutat întâi la instituţii. Era atunci aşa-numitul Minister al Informaţiilor.

Tov. L. Răutu: De acolo totul a fost preluat de Cinematografie şi de Ministerul de Interne.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: S-a găsit fotografia aceasta din Valea Jiului, care este foarte interesantă. Vezi în ce hal erau minerii, sunt redate grupuri mari de muncitori, adunări, consfătuiri. [Alexandru] Moghioroş este acolo slab.

Trebuie strânse fotografiile de la fotograful acesta, Francisc Iosif Karoly. El a avut pasiunea să strângă tot felul de fotografii, a strâns şi manifestele care au apărut în prima zi; era un colecţionar de fotografii, de manifeste; interesant om. Trebuie de văzut ce fotografii are din timpul acesta.

Tov. A. Moghioroş: Noi am văzut aseară cu tov. [Gheorghe] Apostol fotografii foarte interesante. Una cu Ceauşescu, cum vorbeşte la primirea Armatei Roşii (la marginea Bucureştiului, în ziua de 30 august 1944 – nota P. Opriş).

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Trebuie făcute albume, strânse sistematizat, de pus, pe cât posibil, în succesiunea cum s-au petrecut evenimentele.

Să intrăm în ordinea de zi. Aţi citit materialul în legătură cu reorganizarea învăţământului agricol. […]


Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro




















1931 vizualizari


ESRI

Top 10 articole cele mai ...


Ultimele articole din Actualitate | Opinii
Joi, 18 aprilie 2019
 
Miercuri, 17 aprilie 2019
 
Miercuri, 17 aprilie 2019
 
Marți, 16 aprilie 2019
 
Marți, 16 aprilie 2019
 

Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version