Desemnarea lui Mihai Tudose, om cu mai multe conexiuni in sistem decat predecesorul sau, Sorin Grindeanu pare sa fie rezultatul unui compromis intre Liviu Dragnea si Klaus Iohannis. Potrivit unor informatii obtinute de HotNews.ro, presedintele Iohannis i-a transmis din timp liderului PSD ca nu va accepta alt premier in afara de Tudose. Asa s-ar explica de ce nici una din cele cinci nume din partid luate in calcul pentru functia de premier n-a acceptat sa intre intr-un joc fara sanse de castig. Ar fi participat, de fapt, la o farsa.
Stiu ca in acest moment pare greu de digerat si de inteles ideea ca presedintele Iohannis si Dragnea ar avea motive sa ajunga la vreo intelegere. Dar acest motiv exista iar el a intervenit pe parcurs, dupa ce Dragnea a declansat atacul la guvernul Grindeanu. Inamicul comun din cauza caruia cei doi s-au vazut nevoiti sa colaboreze se numeste Victor Ponta.
Daca Grindeanu supravietuia motiunii de cenzura, Ponta conducea azi de facto guvernul si in scurt timp ii sufla partidul lui Dragnea. S-a vazut in cele cateva zile cat de dur joaca fostul premier, l-am vazut din nou la treaba in incercarea de a-si neutraliza marele rival. Politician cu experienta si fara scrupule, Ponta i-ar fi putut ridica presedintelui Iohannis probleme serioase pe viitor. Apoi, repet ce am am spus in doua texte pana acum: ce interes ar fi avut seful statului sa invie cu mana lui un politician atat de periculos, dar care acum e in afara jocului? De ce si-ar fi complicat singur existenta si drumul catre al doilea mandat? De aici trebuie sa inceapa orice analiza.
In contextul nou, cu revenirea in forta a lui Victor Ponta, gata sa preia fraiele guvernului si ale partidului, Klaus Iohannis nu mai avea de ce sa-l salveze pe Grindeanu, personaj absolut irelevant. Evident, fara Ponta lipit de el, i-ar fi convenit sa-l tina mai departe la Palatul Victoria. Figura stearsa si controlabila, Grindeanu nu prezenta vreo amenintare in plan politic. Dar a resuscita de buna voie adversarul care l-a calcat in picioare in campania din 2014 s-ar fi chemat prostie politica pura.
Din acest motiv lui Klaus Iohannis i-a convenit sa castige Dragnea meciul intern din PSD. Cel putin prin non-combat si neimplicare l-a ajutat, poate chiar mai mult decat atat. Nu vom sti prea curand. Dar in mod evident ca desemnarea tot a unui om al sistemului in functia de premier, chiar mai flagrant decat predecesorul sau, este pretul pe care Dragnea il plateste azi pentru victoria sa din Parlament. Liderul PSD nu avea alternativa. Fie accepta trocul cu sistemul, fie motiunea pica, iar astazi era istorie.
Inclusiv viteza cu care l-a acceptat, desi avea destule motive sa ridice obiectii, indica un foarte probabil aranjament prealabil.
Asa se explica tot ce pare azi de neconceput. Cum de Liviu Dragnea a inghitit o broasca atat de mare incat nici cel mai calit stomac n-ar putea sa o digere? Cum de la finalul unui razboi “castigator” cu Grindeanu, acuzat ca ar fi omul sistemului, l-a inlocuit cu un doctor al Academiei Nationale de Informatii, adica unul mult mai versat? Iar umilinta suprema pentru Dragnea a fost sa-l propuna pe unul dintre ministrii care au iesit cel mai prost din evaluarea lui Valcov. Va dati seama cum suna? Sa-ti dai jos propriul guvern pe motiv ca nu lucreza suficient de bine si sa-l propui premier pe unul dintre cei mai neperformanti ministri din cabinetul proaspat dat jos?
Toate aceste contradictii si paradoxuri par inexplicabile, dar sunt usor de inteles privite in cheia unei intelegeri intre liderul PSD si presedintele Iohannis. Liviu Dragnea a pierdut definitiv increderea baronilor dupa acest compromis, iar cei mai duri dintre ei i-au aratat-o prin abtinere de la vot. Acestia il suspecteaza din nou de blat cu sistemul in interes personal, sacrificand restul partidului. Nu intamplator Marian Oprisan si-ar fi avertizat colegii in timpul sedintei PSD in care s-a votat desemnarea lui Tudose: Sa nu dea Dumnezeu sa fie ziua tradarii PSD.
Dragnea isi pune baronii in cap, dar pe de alta parte supravietuieste unui moment care putea fi fatal pentru viitorul lui in fruntea PSD. Apoi, nu stim ce alte garantii de supravietuire pe termen lung si-a negociat si daca situatia lui juridica intra in acest pachet.
Cat timp mica intelegere cu Dragnea nu este chiar atat de clara marelui public, nici prea usor de dovedit, Klaus Iohannis nu pierde mare lucru. Insa toate blaturile politice ies mai devreme sau mai tarziu la suprafata. Vom vedea si mai clar la formarea guvernului daca presedintele Iohannis a avut in vedere doar interesul personal, si anume sa opreasca ascensiunea lui Ponta, sau a folosit acest prilej pentru a securiza justitia. Dintr-o singura sursa aud ca presedintele Iohhannis ar fi dorit sa aiba ultimul cuvant la portofoliile justitie, aparare si externe.
Daca viitorul ministru al justitiei nu va fi un politruc dupa chipul si asemanarea lui Dragnea, un executant pe placul baronilor, atunci intelegerea a avut sens. Pana la urma, nu este nimic mai important decat mentinerea Romaniei in limitele unui stat de drept cu un aparat de justitie functional. Singura mare intrebare la care nu putem acum raspunde este daca Dragnea a obtinut garantii ca in cazul lui justitia va functiona mai bland sau deloc.
In fine, mai trebuie notat ca sistemul joaca din nou la vedere si tine sa-si marcheze teritoriul puterii. A fost de-a dreptul comic sa vezi o liota de lideri pesedisti care pana mai ieri tipau ca nu vor da puterea pe mana serviciilor asigurand publicul ca Tudose n-are dubla comanda. Fiecare rand din CV-ul lui arata ca ar avea, totusi, o pasiune majora pentru probleme de securitate. Tudose e tot ce-au gasit mai bun? Cam trist, cam obosit, cam prea multe mediocritati ajung in pozitii-cheie, cam prea multi vulnerabili si controlabili ajung sa conduca tara cu sprijinul generos al sistemului.
5
6
