De unde ni se trage? Cum se face că videoclipul Despre Smerenie al formației Taxi a provocat o dezbatere cu acute atât de notabile? Dan Teodorescu, solistul trupei, a declarat că nu a intenționat nici o clipă contestarea proiectului Catedralei Mântuirii Neamului. Ci că a folosit imaginea acesteia ca pe o parabolă destinată sublinierii faptului că ”opulența și trufia nu au legătură cu ceea ce înseamnă credința”. Cu toate acestea, întreaga polemică are în centrul său tocmai legitimitatea actualului proiect de construire a respectivei Catedrale.
Taberele s-au conturat repede. Cei mai virulenți au fost frați ortodocși care nu s-au dat înapoi de la incendia cărți, de la înjura, de la ironiza sau de la a desființa prin miștouri amenințătoare. Câteva voci din interiorul reflecției ortodoxe au sancționat cu sens abnormul acestor reacții. Autorii clipului au simțit nevoia de a explica și de a-și sublinia apartenența la Ortodoxie, iar tabăra secular-umanistă a nu a ratat momentul de a lua peste picior întregul tămbălău pentru a semnala încă o dată inadecvarea generică a creștinismului. Câțiva atei neutri au încercat să înțeleagă ceva din sensul larmei iscate și au apreciat apelul la smerenie adresat de mesajul melodiei în special ierarhilor BOR.
Cum de este posibil acest bazar de cuvinte? De unde atâta energie dedicată polemicii din jurul unui cântec despre un proiect de ctitorire? Dintr-o tăcere. Ceea ce face posibil acest bestiar al cuvintelor este o tăcere fondatoare semnată de chiar laicatul ortodox.
Ca să fie mai clar, vă propun un scenariu contrafactual. Cum ar fi putut arăta lucrurile dacă laicatul ortodox ar fi existat sub forma mai multor poli activi capabili să inițieze dezbateri pe subiecte urgente, să semnaleze probleme și să indice soluții? În primul rând, cel mai probabil că proiectul Catedralei Mântuirii Neamului ar fi arătat altfel. Fiind directul său beneficiar, laicatul ar fi consolidat înțelegerea legitimității proiectului. Tocmai pentru că ar fi putut corecta cu sens forma lui. Probabil că ar fi fost adusă în discuție amplasarea Catedralei. Am fi avut șanse ca locul ctitoririi să fi fost altul. Ar fi fost recomandată altă așezare, ar fi fost subliniată nefasta vecinătate cu monumentul definitoriu pentru grandomania distructivă a regimului totalitar comunist, Casa Poporului. În realitate, au existat voci care au făcut astfel de recomandări. Doar că nu au avut susținere și nici anduranță. Subiectul a fost închis repede. De asemenea, este posibil ca proiectul implementat să fi fost altul. Să ne amintim de faptul că proiectul a beneficiat de un concurs care a avut desemnat, în 2002, și un câștigător. Ar fi fost tot o Catedrală, dar una cu o înfățișare mult mai relevantă pentru criteriile estetice ale ortodoxiei românești. În acest fel, am fi avut parte de un proiect care ar fi exprimat altceva decât hotărârea aproape faraonică de a ridica ceva care să fie mare și impozant. Se poate și mare, și cu stil. A reușit-o încă din anul 537 Iustinian I cu monumentala Catedrală Sfânta Sofia. De asemenea, am fi avut alte discuții despre construcția Catedralei. Pentru că una este să ridici ceva în dialog cu beneficiarul și în conformitate cu memoria Tradiției, alta este se perceapă că dai bani mulți pe ceva care trebuie doar să fie mare și să îți ia ochii așa cum o face o declarație de putere.
Am mai fi avut o pleiadă de argumente asupra legitimității dezvoltării acestui proiect, nu un roi de contondențe verbale care fac scut în jurul unui proiect discutabil din multe puncte de vedere. Iar atunci când membrii formației Taxi ar fi vrut să cânte virtutea smereniei care nu face casă bună cu opulența și trufia, altă alegorie ar fi fost aleasă, nu cea a Catedralei. În fond, Hristos a intrat călare în Ierusalim pe un măgar, nu pe o herghelie de lux.
Mă mai gândesc la faptul că dacă laicatul ortodox ar fi fost prezent și articulat, ar fi inspirat poate argumentația acelor credincioși tulburați de un sentiment de anxietate exacerbat în urma repetatelor critici întâmpinate de Biserică. Ți-e mai ușor să treci peste momente grele atunci când în jurul tău ai și prezențe care se mișcă cu eleganță și fără încrâncenare.
Cred că autorul moral al acestei isterii polemice iscate de melodie este chiar laicatul ortodox, cel care își doarme somnul credinței, cultivând fără să știe iraționalul minții și pietrificarea inimii.
Înainte de a fi Catedrala Neamului, proiectul ar trebui să fie Catedrala credincioșilor. Doar că cei mai mulți dintre ortodocși par a fi uitat că Biserica, spațiul ecleziastic, vine de la ”ecclesia”, care derivă din grecescul ”ekkalein”, care înseamnă a striga în afară. Este vorba despre a striga împreună către Dumnezeu într-un gest al chemării, și nu de la a țipa unul la altul, într-o dispoziției a sfadei. Pentru asta e nevoie de atenție, de convergență, de conștiință ecleziastică. Pentru ca toți să fim una (Ioan, 17, 11).
