Sensibili ca un capac de WC: Nu-i “defaimez”, ii portretizez. Falimentari pe toate fronturile, obstinati sa ramana acolo, hieratici si muti, in ale lor jilturi aurite. Faptul ca nimeni nu demisioneaza la Bucuresti dovedeste, daca mai era nevoie de dovezi, ca lipsa de rusine este blestemul Romaniei de azi. Piedone, Oprea si ceilalti, inclusiv mega-plagiatorul Ponta–nu ma obosesc sa le scriu tuturor numele–sunt doar varful azi mai vizibil al unui aisberg al nesimtirii. Nu am idee ce se poate face, dar stiu precis ca asa nu se mai poate. A demisionat Ramona Strugariu, pentru ca are bun simt si s-a ciocnit cu tembelismul ciocoiesc. Merita tot respectul nostru. Ciocoii merg in continuare cu garzile girofarizate….
Nu-mi place sa-l citez pe Lenin, dar aici vorbele lui se potrivesc: Romania se afla din nou in ceea ce fondatorul bolsevismului numea o situatie revolutionara. Adica una in care cei de la putere nu mai pot guverna cu metodele vechi, iar cei de jos nu le mai accepta. Orice am crede despre Lenin, la revolutii se pricepea…
Personajele despre care scriu aici detin sensibilitatea, vorba lui Salinger, unui capac de WC. Probabil ca doar protestul public, masiv, civilizat si, insist, transant, ii poate face pe acesti maestri ai abuliei morale sa simta ca nu se pot juca la infinit cu o societate umilita. S-a petrecut o catastrofa, e timpul ca acesti iresponsabili cu un tupeu cat Himalaya sa iasa din joc. Eu unul, fierb de indignare. Si ca mine sunt sute de mii, poate milioane. Sa ia aminte arendasii instalati la putere:
“In anii noua sute sapte,
Ca din senin, in marte, intr-o noapte,
S-a ridicat spre cer, din Hodivoaia,
