Exista o schimbare si ea pluteste in aer. Generatia cu Iphone si Facebook, care lupta cu hashtag-uri (acel simpatic semn # care ajuta la agregarea conversatiilor online) si nu cu furci sau topoare, s-a trezit . Au lasat programelele din ONG-urile de mediu sau programe de implicare in comunitate, au lasat drumetiile la munte si implicarea in “Let’s do it Romania” si au iesit la protest – “pentru ca asa nu se mai poate”. Cuvintele in sine mai fusesera folosite si in trecut, dar “asa nu se mai poate” era urmat de obicei si de“oricum nu ai ce face”, “oricum, asta e Romania”, “nu ne mai revenim nici peste 50 de ani” si “oricum tara asta este de c****!” Iata, insa, ca ne-am revenit mai rapid decat preconiza oricine, pentru ca a ajuns cutitul la os. Revolutia de idei este lansata de oameni implicati – adica “eco-anarhisti” pentru SRI, “mahalaua inepta” pentru Baconschi, “neofascisti” pentru Barbu, “extremisti”pentru Ponta si “bolsevici” pentru Basescu. Niciunul dintre acesti oameni nu pricep, insa, ce li se intampla.
De ce a explodat mamaliga?
De ce a ajuns cutitul la os? Pentru ca romanii nostri, blajini de obicei, au inteles ca dupa ce s-a devalizat o mare parte a industriei si a restului de avutie nationala, dupa ce s-a furat ca din codru din spitale, din scoli, dupa ce au fost invitati si alti romani (medici, de pilda) sa plece din tara pe urmele celor 3 milioane plecati deja, dupa ce padurile au fost secerate cu drujbele, asa chiar nu se mai poate. Rosia Montana a fost picatura de cianura care a umplut paharul. Exprimarea, in numele natiunii, insa, a facut-o o patura de oameni formata in bezmeticeala ce a urmat Revolutiei, in mare parte oameni care protesteaza pentru prima data, desi majoritatea nu au treaba cu “politica”. Ei vad ca actuala clasa politica a ras o mare parte din ceea ce se gasea pe suprafata pamantului, iar acum se pregatesc sa dea buzna in subsolul Romaniei si in fondurile europene, sa devalizeze ce a mai ramas, sub ochii nostri.
Regasim “traditionalisti” peste tot in politica – tartori judeteni sau locali, putred de corupti, cu tinichele de coada mereu investigate dar niciodata finalizate de justitie, cu cateva firme care infloresc spectaculos in vremea guvernarii de culoarea politica potrivita. Politicianul din aripa traditionala este cel care are aceeasi relatie cu bugetul de stat pe care o are o larva de matase cu o frunza de dud. Acela care racneste la “populatie”, care are comportament de vataf, care taie si spanzura in zona lui. Vremea lor e pe sfarsite, desi ei nu o simt inca.
De ce nu o simt? Pentru ca, inca, exista o rezerva din halcile aburinde de carne sectionate in trecut de sefii partidelor – indicele de clientelism a fost mereu maxim in anii electorali, iar anul viitor nu va face exceptie. Au inca de unde isi lua concedii in destinatii exotice si, chiar daca nu mai curge, tot pica. Vine si regionalizarea in doua-trei luni cu niste rezerve de osanza – ce a mai ramas prin institutiile de stat. Se vor duce insa si acelea si vor mai ramane apoi doar ciozvartele seci si neademenitoare in locul unui ospat boieresc, apoi doar niste resturi de oase. Iar mai apoi, va veni furia romanilor – valuri, valuri, neontenite, neostoite – care ii va lovi in freza. Tartorii locali nu inteleg totusi, cat de vulnerabili sunt, pentru ca traiesc cu iluzia ca aceste proteste vor trece si lucrurile se vor misca mai departe ca pana acum. Cetateanul cu carambul cizmei pe gat, indoit de sale atunci cand se apleaca la un ghiseu de stat, orb la drepturile sale, mut in a-si clama solicitarile fata de stat, surd la cleveteala baronilor, nu mai suporta – in sfarsit!- sa fie calcat in picioare. Dupa ce am cantat de nu stiu cate ori fiecare dintre noi “Desteapta-te, romane!” si am ramas cel mai nedesteptat popor din Europa, ne-am trezit. Lucrul acesta este valabil, spre nenorocul politicienilor cu metehne vechi si pentru comunitatile locale. Daca nu credeti, va rog sa urmariti clipul fenomenal de mai jos – merci Dora Constantinovici, citeste integral aici )
Despre viitorul politic al unor politicieni din vechea garda
Atunci cand spun ca pentru politicienii actuali a cantat deja cucuveaua folosesc doar o metafora ce se refera strict la viata lor din spatiul politic. Daca se schimba si incep sa asculte cu adevarat, sa faca niste consultari publice care sa aiba substanta, sa isi dilueze din nemernicie in al doisprezecelea ceas, mai au o ultima sansa – daca nu suflul furiei populare le va veni drept in breton. A doua varianta este cea mai probabila, pentru ca a te schimba intr-un reprezentant democratic care guverneaza nu dupa bunul plac ci dupa reguli de consultare si implicare dupa 20 de ani in care ai taiat si ai spanzurat e greu. Chiar daca la inceput nu vor simti mare lucru schimbat, totul incepe – inclusiv pe plan local – cu unul-doi cetateni nemultumiti in plus fata de trecut. Apoi, cativa zeci de oameni mici miscari locale. Cantonati in paradigma veche, vor incerca sa ii opreasca, imprastie, mituiasca, sa le astupe gurile, sa ii ridiculizeze, chiar sa ii trimita acasa, tafnosi, ca mai sus –pe scurt orice in afara de a-i asculta temeinic, singura lor sansa de a-si mai salva pielea la timp. Apoi – tafnosi, artagosi, carpanosi – vor merge pe vechiul stil “ba, aicea merge cum spun io”. Si acela e momemtnul in care o mare de oameni vor avea aceeasi reactie pe care au avut-o cei ce treceau prin fata Ministerul de Interne – o mare de degete mijlocii care flutura in vant.
Primarul din Pungesti care a dat bir cu fugitii si este in concediu prelungit in afara comunei este doar primul, nicidecum ultimul. Ministrul Culturii a descoperit ca e greu sa calci in club A, o zona cunoscuta pentru atmosfera studenteasca, pentru fluxul de ecologisti si pentru proximitatea fata de Piata Universitatii. Cum am declarat si pentru Digi Tv, cu exceptia spargerii geamului, ministrul isi merita soarta cu varf si indesat. Domnul ministru nu are doar geamul din spatele masinii spart, are sparta in bucati, facuta zob credibilitatea publica, in momentul de fata. De ce? E co-initiator al unui proiect si nu si-a explicat public, in detaliu, motivele semnarii lui, nu s-a consultat cum era obligatorii cu toti actorii interesati, nici macar nu a publicat documentul inainte de adoptare. A preferat sa ii faca neofascisti pe protestarari – curat comportament de dascal si profesor universitar. De asemenea, nu da explicatii pentru urmatorul paradox: intreg partidul se opune acestui proiect, in frunte cu Crin Antonescu, dar domnul Barbu e co-initiator si, simultan, reprezentant PNL in Guvern. Nu vede vreo problema, nu are vreo remuscare, nu a gasit nici macar o problemuta mica,mica, cu acest proiect. Totul e perfect, unic, are semnatura, stampila, iar in rest cine mai comenteaza – gen Marincea, fostul sef de la Institutul Geologic – va fi aruncat pe scari! Ca sa il citez pe Lascar Catargiu “Aiasta nu se poate!” Sau, ca sa fiu exact, se putea pana acum, dar incepe sa nu se mai poata.
Secventa de pana acum a protestelor
Initial, lumea a crezut ca subiectul Rosia Montana este o aberatie si au incercat sa explice, minimizeze, personalizeze. Au crezut ca va trece in cateva zile. O campanie care s-a nascut acum 15 ani si care a crescut an de an si care va exploda cu adevarat in momentul in care Parlamentul incerca sa abureasca lumea ca a schimbat multe lucruri fundamentale si ca proiectul va fi adoptat, cu modificari. Basescu a incercat, fara success, sa identifice lideri, pentru a le da dupa aceea in cap. Protestatarii, care au invatat lectiile protestelor din 2012, au refuzat sa impinga in fata pe oricine. Apoi, a urmat o ploaie cu laturi despre anumiti participant la diversele mitinguri. Amantul Mioarei Mantale si fostul sef de la Vama Bucuresti pentru o zi (vezi aici ) “demascat” intr-un stil care apartine de cel mai pur stil scanteist ca omul din spatele protestului biciclistilor (un fals grosolan), Nicusor Dan luat cu chichite avocatesti intr-o emisiune in confruntarea cu Dan Sova, o protestatara care nu era filiforma ridiculizata cu niste poze luate de pe facebook in care manca o savarina, texte literare indoielnice cu cateva cuvinte socante – gen ketamina – rulate in loop si aruncate in freza unui alt protestatar. Nu a tinut si nu a cumparat nimeni gogosile cu cianura- iar televiziunile au mai moderat tonul nitel. Protestatarii “au dreptul sa protesteze”, mai nou – acum cateva saptamani titlurile erau de genul “au blocat ilegal circulatia”. Protestatarii au dreptul la explicatii mai nou– pana acum se sustinea ca s-au primit explicatii de 14 ani si ce mai tot vor atata. Protestararii au dreptul la opinii negative – pana acum erau doar “iubitorii de floricele, de musetel”, omanii care nu inleleg mizele interenationale, care sprijina fara sa vrea politica Gazprom etc.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
