Accente mai tari in dialogul dintre Guvern si Consiliul Fiscal (CF) pe tema bugetului si rectificarii din acest an palesc in fata mesajului care vine din economie. Desi are crestere, economia se zbate in conditii potrivnice. Unele cifre, ca surplusul balantei de cont curent in primul semestru, sunt suprinzatoare. Avem si “bizareria” scaderii consumului de energie, ce nu poate fi explicata numai pe o presupusa ameliorare a eficientei consumului in unele sectoare. Agricultura a tras in jos PIB-ul in 2012 si il trage in sus in 2013.

Daniel DaianuFoto: Hotnews

Mesajul economiei nu are cum sa nu fie auzit de ambele parti “beligerante”, de Ministerul Finantelor Publice (MFP) si CF. Fapt este ca analizele celor doua institutii au un grad inalt de citire asemanatoare a evolutiei economiei, in pofida unor disonante zgomotoase. In fond, cine este orb sa nu vada, intre altele, ca:

  • pistoanele interne nu trag si cresterea economica prognozata la peste 2% in acest an se datoreaza exporturilor si unei recolte exceptionale;
  • resuscitarea economiei prin mijloace active, cum reclama unii, nu are cum invinge fenomene precum cresterea economisirii dupa ani de exuberanta si supraindatorare, apetit investitional al firmelor redus, spatiu limitat pentru Guvern in a folosi parghiile bugetare. Cum afirmam intr-un text anterior (5 augist, a,c), “Economia nu poate invinge legile gravitatiei”.
  • platile in economie incetinesc complicand viata multor intreprinderi. Aceasta se intampla cam peste tot in Europa pe fondul dezintermedierii financiare si al crizei;
  • arieratele, ce ilustreaza incetinirea platilor, sunt raspandite in tot corpul economiei; ele afecteaza incasarile fiscale.
  • mersul economiei si dezechilibrele in structura cererii interne explica incasari fiscale inferioare prognozelor;
  • absorbtia fondurilor europene, desi a crescut, este sub predictii oficiale;
  • fondurile europene reprezinta poate cea mai puternica pirghie de a ajuta economia in conditiile vitrege actuale;

  • este acuta nevoie de a prioritiza investitii publice, pe baza unor analize serioase;

  • dependenta de ce se intampla in zona euro, in UE, este mare.
  • increderea este redusa si impiedica consumul si investitii, dar nu este ceva nefiresc dupa ani de excese; revenirea increderii nu se poate comanda fiind un proces anevoios, cu numeroase imponderabile.

Venind acum la contenciosul amintit, Consiliul Fiscal (CF) are obligatia sa exprime puncte de vedere potrivit mandatului pe care il are; este o institutie independenta, care se inscrie in arhitectura institutionala noua, in formare, in UE. Onestitatea intelectuala trebuie sa ghideze analizele CF, care nu trebuie sa fie descurajat in a formula pozitii in functie de concluziile la care ajunge. Nimeni nu trebuie sa incerce sa stirbeasca prerogativele CF. Iar un CF format din sicofanti nu si-ar avea rostul . Ministrul delegat pentru buget a supra-reactionat vizavi de comentarii critice din ultima opinie a CF.. Pe de alta parte, sa nu fie subestimate eforturile lui Liviu Voinea si ale colegilor sai de a rezista unor presiuni mari, care daca nu sunt contracarate, ar demantela echilibrul bugetului. In plus, a face si executa bugete in conditii de criza este o treaba foarte grea, peste tot. De aici rezulta prognoze invalidate, estimari in mod repetat schimbate cap, alegeri de politici suboptime, unele foarte dureroase. Insa controversa de acum poate surprinde avand in vedere ca survine imediat dupa vizita la Bucuresti a delegatiei de experti ai Comisiei Europene si FMI, cu care Guvernul negociaza un nou aranjament preventiv. Si cu care au discutat si reprezentanti ai CF. Si este cunoscut ca bugetul este tema de baza a discutiilor cu partenerii externi. Insa, un dialog bun intre Guvern si Comisie/FMI nu inseamna ca CF trebuie sa-si alinieze automat opiniile la pozitiile Guvernului, ale partenerilor externi. In fond, nicio institutie nu este infailibila, acasa sau peste hotare. Esential este ca discutiile sa fie purtate cu buna credinta si cu mintea deschisa. Traim vremuri cand pica tabu-uri, cand se recurge la metode neconventionale. Dar ceea ce englezii numesc common sense (ratiune, chibzuinta) trebuie sa staruie ca reper de baza in analizele facute.

Aspectele de ordin legal (respectare a normelor in vigoare), de transparenta in comunicare, de dialog inter-institutional,au semnificatia lor si fac parte din bunele practici intr-un stat de drept. Dar mi se pare exagerat sa stai lipit de litera legii in conditiile in care dialogul intre MFP si expertii straini se purta inca la Bucuresti. Mai mult, este discutabil sa se considere o ridicare de tinta de deficit bugetar ca incalcare a responsabilitatii fiscale (in fapt a legii nr.4/2013 privind aprobarea plafoanelor unor indicatori specificati in strategia bugetara) cand ratiunea economica este cea care trebuie sa primeze in politici publice. Aceasta constatare este excesiv de legalista. Macroeconomistii inteleg importanta nivelului cheltuieilor publice pentru sustinerea cererii agregate in circumstante in care consumul si investitiile private lancezesc, chiar dau inapoi. Rectificarea bugetara era obligatorie si, oare, nu avea sens o usoara crestere a deficitului combinata cu taierea de cheltuieli in conditiile date? Cred ca nu s-a gresit cand s-a convenit cu FMI si Comisia o ridicare a tintei de deficit bugetar pentru acest an, care insa nu primejduieste consolidarea fiscala. CF are temei insa sa sublinieze ca structura cheltuieilor importa enorm pentru cresterea economica viitoare si ca trade-off-ul (relatia) intre eficienta investitiilor si volumul lor ramane inca sa se dovedeasca folositoare bugetului. Fiindca degeaba rationalizam investitii daca nu creste eficienta utilizarii banului public.

Sunt unele concluzii in opinia CF ce par sa treaca cu vederea peste dramatismul unor situatii; ma refer, de exemplu, la aplicarea regulii intra o persoana in sistem daca pleaca sapte. Situatia din spitalele din Romania este foarte grava in privinta personalului medical. Cresterea unor accize este nesemnificativa; nu poate fi invocata ca modificare a regimului fiscal; rectificarea nu aduce o avalansa de taxe si impozite noi cum afirma unele voci. Cat priveste reducerea TVA la paine, cred ca experimentul este util fie ca reuseste, fie ca nu. Daca esueaza, avem inca o dovada ca institutiile sunt slabe la noi, ca este dificil sa amelioram colectarea fiscala daca nu va fi franta opozitia retelelor de interese. Daca va reusi, fie si partial, vom avea o pilda pentru a nu ramane prizonierii unor clisee.

Nu am vazut o analiza rotunda a fenomenului incetinirii platilor, a arieratelor in economie. In anii trecuti o asemenea analiza exista in opiniile CF si ea este cu atat mai indreptatita in circumstantele actuale. Nici MFP nu a furnizat date mai recente (pentru 2012) privind aceasta situatie, in afara de companii de stat monirotizate. Procedura swap-urilor pentru stingerea in lant de datorii are sens si nu trebuie sa fie privita cu mefienta. Intr-o economie in care banul nu circula, in care nu exista incredere, este nevoie de coordonare. Si daca Guvernul poate face asa ceva in sectorul public este bine. Sunt convins ca nu putine firme si banci private ar dori ceva analog, dar este greu ca cineva sa asume functia de coordonare in sectorul privat. Analizele, la CF si la MFP, trebuie sa se aplece mai mult asupra chestiunii finantarii afacerilor. Bancile isi continua dezintermedierea (dovada este reducerea expunerii pe economie cu peste 25% din 2009), ceea ce afecteaza afacerile. Exista cerere mica pentru finantare la costurile actuale. Privind absorbtia fondurilor europene MFP nu a construit bugetul in acest an pe cifrele ametitoare ale unor oficiali guvernamentali. Dar ca nici ce este prevazut in constructia bugetului nu se realizeaza este o constatare corecta a CF si are de ce sa puna pe ganduri. Nu in cele din urma intrucat este afectat nivelul cheltuielilor publice in domenii cheie din economie. CF apreciaza pozitiv gestionarea datoriei publice si saluta tentativa de a substitui fonduri europene finantarii din resurse proprii, sau atrase din alte parti. Analizele facute la CF, la MFP, este bine sa se aplece mai mult asupra unor evolutii evocate mai sus: disparitia deficitului de cont curent in primul semestru al anului in curs si diminuarea consmului de energie. Avem aici puzzle-uri ce merita sa fie investigate.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro