Sa vedem ce zice “Raportul privind situatia economica si bugetara pe primele 6 luni ale anului 2013”,
Avem o prezentare generala care cuprinde 5 capitole importante:
I. Evoluţii macroeconomice recente ale economiei româneşti
II. Politica fiscal-bugetară pe anul 2013
III. Execuţia bugetară pe primele şase luni ale anului 2013
IV. Finanţarea deficitului bugetar şi datoria publică
V. Absorbţia fondurilor externe nerambursabile
Avem apoi cele 3 anexe, care dezvolta situatia cheltuielilor si veniturilor pe sem. 1, 2013 vs 2012, si mai ales a celor “programate”.
In mare se poate trage concluzia ca socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa, ca de obicei, dar si ca avem cativa “performeri” care pun serioase semne de intrebare cu privire la capacitatea de analiza, previziune si competenta in realizara unor obiective de politici macro.
Ce mi-a “sarit” in ochi:
1. PIB-ul pe sem. 1 creste cu 2,2% , ceea ce ar putea duce la un 2% pe intreg anul 2013, fata de 1,6% cat era estimat. Ce a produs aceasta crestere? Exportul… fata de 2012 – pe primele 5 luni avem o crestere de 5,7% cu un 8,2% pe exporturi extracomunitare, coroborat cu o reducere a imporurilor cu 1,9%( avand -15,8% pe extracomunitare). Este important unde facem exporturile si de unde importam, pentru ca cele in zona comunitara sunt scutite de TVA, la fel cum si exporturile noastre produc returnari de TVA, necompensate de incasari la consumatorul final… Una peste alta, desi PIB-ul creste, veniturile fiscale scad (comparative cu aceeasi valare a productiei valorificate la intern) – ceea ce s-a si intamplat (incasarile aferente importurilor scad cu7,6% iar returnarile de TVA cresc cu 14,8%). Ce se poate intelege de aici? Ca nu orice crestere de PIB produce si cresterea veniturilor fiscale, cea datorata exportului si importului intracomunitar avand efecte contrare. Da, importul va produce incasari pe TVA la vanzarea pe piata interna, pana la urma tot acel 6,5% pe operatiuni interne (care constituie “grosul” incasarilor) face diferenta. Efectul benefic al exporturilor intracomunitare este in alta parte, la contul current, la fluxul de valuta care tempereaza cursul, la cresterea competitivitatiii, diversificarea pietelor, etc.
2. Cheltuielile aferente proiecteor cu finantare UE scad cu 19,2% fata de aceeasi perioada din 2012. Ba mai mult, realizatul vs programat, pe FEN, este de doar 56.9%. Adica “cineva” a fost foarte optimist, estimand la dublu cheltuielile din fonduri externe nerambursabile, cheltuieli care s-ar fi dus in PIB, via investitii si consum. Sa vedem ce ministere “performeaaza “ – adica cine are cele mai mici procente de utilizare a banilor superieftini (anexa3):
- Ministerul finantelor publice: 8,6%
- Ministerul pentru Societatea informationala:6,8%
- Ministerul Fondurilor Europene (sic): 13.6%
- Ministerul Sanatatii: 19,2%
- Ministerul culturii: 12,6%
- Ministerul public: 11,4%
- Ministerul Tineretului: 14,2%
- MAE: 25,6%
Basca, ceva agentii:
- SRI: 7,7%
- CSM:0.1%
La polul opus avem:
- Minsterul muncii:87,5%
- Ministerul agriculturii:71,2%
- MAI:69,8%
- Ministerul mediului: 61,1%
- Minsiterul dezvoltarii rurale… 76,8%
Daca n-ar fi de plans ar fi de ras… cica ministerul fondurilor europene cheltuie 13,6% din programe… misto, ce sa mai zicem de restul, sanatate, cultura,tineret. Li se rupe-n paispe… inclusiv ministerului de finante.
3. Bugetele asigurarilor sociale necesita in continuare subventionare din bugetul de stat.
-bugetul asigurarilor sociale de stat 24,7%
-somaj 19,7%
-sanatate 20%
Ca unele sunt cu excedent, altele cu deficit, pana la urma toate au fost subventionate, la unele a ajuns… la altele nu. De remarcat ca la sanatate, unde nici macar subventia de la bugetul de stat nu a fost suficienta, avem si o scarba totala in utilizarea fondurilor nerambursabile. Da, stiu se va pasa gaina de la unul la altul, pana ti se face acru….mai putin important.
4. Datoria publica era la 30 mai de 40,1% din PIB…cu un covarsitor 37,8% datorie guvernamentala.
Finantarea s-a facut:
extern -1,5 mld USD (cupon 4,375%)…cca 5 mld lei
-1,5 mld lei prin trageri din imprunuturi deja contracatate (fara a se preciza dobanada medie)
Intern- 31,5 mld lei
De remarcat ca randamentele medii la titlurile de stat de 1 an au fost sub dobanda de referinata a BNR . Am verificat si pe siteul BNR
http://www.bnro.ro/Emisiuni-de-titluri-de-stat-aflate-in-circulatie-5653.aspx
Incepand cu a doua jumatate a lui martie discountul la CT-uri a fost sub rata de politica monetara. Dar, restul de tiluri de stat , cu maturitate mai mare, sunt inca la costuri scumpe, peste rata inflatiei sau rata de politica monetara…ceea ce indica lipsa de incredere a investitorilor pe termen mediu.
Una peste alta datoria publica guvernamantala este de235,5 mld lei, in crestere cu 8,7 mld fata de sfarsitul anului 2012 ( creste cu 3,7%) . Cam mult pentru jumatate de an… si se cam bate in cap cu zicerile cum ca dezvoltarea tarii se face sustenabil. Ritmul de crestere al datoriei publice, (cea care participa si la subventionara deficitelor la pensii, somaj sau sanatate) este peste ritmul de crestere economica,ceea ce numai de bine nu e.
Concluzie:
Veniturile “programate” nu s-au atins …cineva a fost prea optimist. Oare cine si de ce?
Ministerele care ar trebui sa “dea exemplu” in utilizarea fondurilor nerambursabile – avand, se presupune , si cei mai calificati specialisti in domeniu – sunt printre cele mai neperformante. Oare de ce? Ca la cine e clar.
Nu putem rezolva probleme structurale, de genul autosustinerii bugetelor de pensii, somaj sau sanatate. Oare de ce?
Chiar si cu o crestere a PIB-ului la 2% vom avea un deficit structural de 1,6% pe cash 2,1% si 2,4% pe ESA. Asta inseamna ca grosul deficitului nu este ciclic, datorat “crizei”, ci este datorat dezechilibrelor macroeconomice, structurale, ca de aiai-i zice defict structural. Nu cresterea economica ciclica va rezolva problema, presupunad ca vom trece odata si in upward phase(2014) a ciclului economic, ci doar modificari care nu tin de faptul ca e criza sau nu.
Un grad de colectare al veniturilor fiscale mai mare, macar la TVA, cresterea varstei efective de pensionare, largirea bazei de impozitare nu pe “norma de venit” sau forfetar dupa ureche, ci prin stimulare fiscala. Dovada este impozitul agro pe venit, un fiasco daca ne gandim ca doar 125.502 de tarani au depus declaratia pe venit,desi la APIA au fost inregistrate cca 900.000 de cereri . Altfel spus doar 14% au “percutat” , un procent care nu poate fi pus doar in carca “evazionistilor”.
Optimismul din pix trebuie sa faca loc analizelor pe cifre, in special pe probleme structurale, sa nu ne bizuim doar pe terminarea “crizei”, ea nu prea are legatura cu dificultatile macro in care ne aflam de ani si ani.
