Inculpatul Relu Fenechiu, condamnat la cinci ani de inchisoare cu executare de Inalta Curte, sentinta nedefinitiva, beneficiaza, ca toti justitiabilii in curs de judecata, de prezumtia de nevinovatie, numai ca politicienii si unii jurnalisti o invoca in mod abuziv, doar cand le convine. Victor Ponta, Crin Antonescu si alti lideri liberali au avut grija sa pretinda, imediat dupa condamnare, ca Fenechiu beneficiaza mai departe, pana la o sentinta finala, de prezumtia de a fi nevinovat. Asa e, inca nu-i poti spune public lui Fenechiu hot de transformatoare. Inca nu putem afirma de-a dreptul ca le-a furat. Spunem ca le-ar fi furat cumparand niste vechituri de la fier vechi pe care le-a vandut de noi unei companii de stat.
In cazul lui Fenechiu, in ochii opiniei publice, se prezuma a fi inocent in egala masura in care se prezuma a fi hot. Procurorii il acuza, el se apara. Avem doua versiuni ale unor fapte. Altfel spus, vinovatia sau nevinovatia sa stau sub semnul relativitatii. Dar daca Fenechiu beneficiaza mai departe de prezumtia de inocenta, cu ce schimba sentinta pronuntata vineri de Inalta Curte datele problemei? Intrebarea se adreseaza celor care l-au revocat.
Greu de inteles ce-o fi in capul politicienilor. De ce Relu Fenechiu nu mai poate fi ministru al transporturilor? Am vazut cu totii ca Victor Ponta si Crin Antonescu il cred pe cuvant, il lauda pentru eficienta si presupuse performante in functia de ministru. Cu atat mai de neinteles de ce au renuntat la el. Premierul Ponta l-a revocat din scurt vineri, desi era evident ca Fenechiu nu prea avea chef sa plece.
Totusi, s-au debarasat de Fenechiu imediat dupa sentinta de condamnare la cinci ani de inchisoare cu executare ca de un cadavru politic care incepe sa miroasa prea tare. Cam rapida si radicala schimbare de atitudine. Antonescu si Ponta si-au declarat public speranta, chiar si in ziua pronuntarii sentintei, ca va fi achitat. Acum incepe, chiar si in ochii lor, sa fie putin vinovat sau cum?
La momentul condamnarii, din cate constantam, toti liderii USL il considera mai departe nevinovat aplicandu-i celebra prezumtie! Ce sens mai are invocarea ei daca nu foloseste la nimic? Ce logica are revocarea daca ministrul suspectat a fi corupt primeste totusi sanctiunea politica a demiterii desi nu avem inca o sentita definitiva?
Am apelat putin la retorica doar pentru a demonstra ceva de domeniul evidentei: politicienii au scazut nepermis standardele politice in numele unei prezumtii de nevinovatie invocate in mod arbitrar si abuziv. Drept dovada, nu aplica nici ei principiul in mod consecvent pana la capatul procesului, adica pana la o sentinta definitiva. Cazul Fenechiu ar trebui sa redeschida discutia despre standardele etice in exercitarea puterii si in viata politica in general. Le ridicam mai sus sau le coboram foarte jos? Sau le aplicam dupa ureche, diferit, in functie de simpatii si antipatii?
Bruxelles-ul sugereaza ca trebuie sa existe un standard in cazul politicienilor si ca el trebuie ridicat cand e vorba de functii importante. In cazul altor categorii profesionale functioneaza standarde legale, nu-si poate negocia nimeni functia. Judecatorii, de pilda, sunt suspendati din functie la trimiterea in judecata. Cum ar arata un judecator urmarit penal alti inculpati?
In cazul functionarilor, simpla trimitere in judecata atrage dupa sine suspendarea din orice functii de conducere. Cum ar arata un funtionar corupt adoptand, dintr-o pozitie de conducere, pozitii importante?
Pana de curand, nici politistii cercetati penal nu aveau voie sa ocupe functii de conducere. Din pacate, ministrul Radu Stroe a coborat standardul astfel ca trimiterea in judecata nu mai atrage incompatibilitati la ocuparea unei functii. Cum arata un chestor cercetat penal sef la corpul de control? Ca naiba, desigur, dar e acolo.
Aminteam cu ocazia coborarii nepermise a standardelor in cazul politistilor ca jurisprudenta face posibila, la randul ei, ridicarea standardelor de integritate. Intr-o decizie CEDO pronuntata in noiembrie 2011 in cauza Marcel Tehnaciuc impotriva Romaniei, in care un fost politist suspendat dupa trimiterea in judecata care a reclamat la CEDO ca i-a fost incalcata prezumtia de nevinovatie, se arata ca suspendarea din functie nu incalca nici Constitutia Romaniei, nici alt drept fundamental. In acest sens, in decizia CEDO este amintita "decizia din 27 mai 2004, Curtea Constitutionala a Romaniei a sustinut ca suspendarea din functie a unui politist, astfel cum s-a prevazut la acea vreme, nu incalca prezumtia de nevinovatie".
Asadar, in cazul unor sanctiuni mult mai dure, cum e suspendarea din functie la inceperea urmaririi penale, atat Curtea Constitutionala cat si CEDO considera ca nu se incalca principiul prezumtiei de nevinovatie.
De ce n-am avea, totusi, standarde de integritate mai inalte in cazul deminitarilor? Nu cumva au dreptate cei care spun ca un politician ar trebui demis din orice demnitati publice importante la trimiterea in judecata, mai ales cand vorbim de fapte de coruptie? Nu, raspunde sec premierul Victor Ponta. Am avut cazuri de politicieni demisi din functia de ministru, Chiuariu si Pacuraru, ulterior achitati.
Procurorii s-au inselat, au gresit, a mai spus premierul, dar raul a fost facut. Stupida explicatie. Fenechiu ar putea fi achitat la recurs, cel putin teoretic. Daca se va intampla asta, pe unde scoate camasa premierul Ponta? Cum mai justifica decizia revocarii? Bazandu-se pe o prima sentinta de condamnare, moment in care un ministru incepe sa miroasa a vinovatie, amenintand sa-i traga in jos si pe ceilalti?
In mod normal, un ministru ar trebui demis la inceperea urmaririi penale, mai ales cand vorbim de fapte comisie in timpul mandatului. Cand un procuror incepe cercetarea penala, dispune deja de suficiente indicii si probe ca s-a comis o infractiune. In cazul ministrilor, prestigiul unei inalte functii este in pericol, exercitarea autoritatii sub semnul intrebarii. Va puteti imagina, de exemplu, un ministru de interne cercetat penal pledand infocat pentru aplicarea legii? Ne putem imagina, desigur, dar arata ridicol. O solutie rezonabila ar fi ca, la trimiterea in judecata, orice politician sa fie retras din functiile importante. Deja nu mai vorbim de simple suspiciuni, ci de indicii temeinice si probe.
Veti intreba, obisnuiti de politicieni, cum ramane cu prezumtia de nevinovatie? Daca omul va fi achitat? Din perspectiva interesului public, nu putem risca sa asteptam deznodamantul. Un ministru, mai ales unul suspectat de coruptie, poate provoca daune majore prin deciziile adoptate, la fel ca un functionar, judecator sau politist. Sigur, politicienii cauta sa impinga momentul sanctiunii politice cat mai incolo, eventual sa plece din functie abia cand vine duba dupa ei.
Din nefericire, uneori, se intampla ca discursul politicienilor sa se confunde cu cel al jurnalistilor. Mai nou, televiziunile de stiri, tot mai multi analisti, comentatori si realizatori de emisiuni tremura de emotie langa politicienii inculpati si fac din prezumtia de nevinovatie o valoare absoluta care ii impiedica sa se mai uite la fondul problemei. Un ziarist de la o agentie de stiri empatiza cu ministrul Fenechiu putin inainte de ziua sentintei: ce veti face daca, Doamne fereste, veti fi condamnat? Iar cand realizeaza, dupa condamnare ridicolul situatiei, sterg toate aceste acte de slugarnicie din interviu!
Dar politicienii se inchina la prezumtia de nevinovatia ca la un principiu sacrosant doar atunci cand e vorba de colegi de partid. Cand e vorba de adversari, principiul acesta sfant moare subit si toti ceilalti sunt stampilati fara ezitare: hoti, jefuitori, banditi, corupti. Nu ca n-ar fi, dar unde e principiul prezumtiei de bla, bla, bla?
Numai ca politicienii amesteca regula juridica cu regulile bunului simt si ale exercitarii puterii pentru a amana cat mai mult, cand sunt la putere, momentul decontului politic. Putini inteleg ca decontul vine, implacabil, mai devreme sau mai tarziu.
Cazul Fenechiu este un bun prilej pentru a stabili o regula generala. Ar trebui sa ne hotaram: cand pleaca un politician dintr-o demnitate publica? La inceperea cercetarii penale, la trimiterea in judecata, la o prima sentinta de condamnare sau la condamnarea definitiva?
Noua Constitutie a raspuns smechereste la aceste intrebari. A sporit imunitatea ministrilor lasand impresia ca a clarificat problema. Cei care au conceput noua Constitutie au stabilit corect standardul: ministrul este suspendat automat la trimiterea in judecata. Numai ca pentru a se ajunge la o trimitere in judecata, Parlamentul trebuie sa aprobe cercetarea penala a ministrului. Mai mult, a primit dreptul exclusiv de a cere cercetarea penala a ministrilor, care nu mai risca anchete din partea vreunui procuror mai zelos.
Ghiciti ce va decide aproape din reflex Parlamentul, invocand eventual principiul prezumtiei de neviovatie?
4
14
