Am postat pe facebook urmatoarele:
“Dragi prieteni,
In timp a trebuit sa ne regrupam in spatele si sa facem zid in apararea unor institutii esentiale ale Statului NOSTRU: constitutia, presedentia, curtea constitutionala, magistratura…Cred ca din pacate se apropie clipa cand va trebui sa ne regrupam in jurul serviciilor de informatii si siguranta nationala. Stiu. Unii aveti rezerve. Dar nu exista alternativa. Sunt pe acceeasi linie de aparare cu cele de mai sus. Si cred ca au castigat creditul necesar sustinerii din partea partii sanatoase a societatii.
E important sa nu-I lasam singuri daca va fi sa fie…. Sustinerea occidentala nu va fi de ajuns.”
Ceva valuri a facut. Nu cat ma asteptam dar suficent ca sa-mi permita sa iau pulsul temei in mai multe zone si networkuri virtuale. Reactiile au fost anticipabile: de la inevitabilele pusee de prostie vesela sau agresiva la note inteligente si informate; de la reactii sceptice la reactii de sustinere.
Am primit insa si mai multe mesaje private de la buni prieteni. Ele suna cam asa: “Atentie mare, cred ca te-ai expus prea mult cu nota despre serviciile secrete.” Ingrijorarea lor prieteneasca merita un raspuns public caci indirect, tema ridicata de ei, imi permite sa merg la insasi esenta problemei si sa clarific ceva, cred eu, foarte important.
Sa incep cu chestiile minore si personale dar care veti vedea, in final relevante: M-am expus la ce?
1. Reactiile stupide venite de la o anumita categorie de public sunt inevitabile, orice ai spune, cand ai o anumita minima vizibiliate publicistica. E “cost of doing business”. In plus, stiti bine ce sensibil sunt la ele si cati bani dau pe acest segment de public si reactiile sale.
“Te ataca Antenele si hienele lor. Intri pe radarul lor.” Bine ar fi. Dar nu ma ataca ca nu sunt prosti. Ce interes au sa ma ridice la notorietate publica? N-au. Sunt publicist de formatori si pentru formatori de opinie, nu de masa. Au defecte ei dar prosti nu sunt sa ma mute chiar ei cu manuta lor din nisa de formatori in cea de mase.
2. Acuza ca as fi ofiter de informatii. Nu sunt. Dar si daca as fi, nu vad nimic rau in a-ti servi statul, membru NATO si UE, democratie capitalista, din asemenea pozitii. Asa e lumea facuta. Democratia si statul de drept presupun servicii secrete. Cineva trebuie sa o faca si pe asta.
In plus, ca tot suntem la capitolul asta, nu am avut niciodata de a face cu serviciile nici in calitate de colaborator. Poate doar in calitate de filat inainte de 89, datorita legaturilor cu Rohia. Daca am dosar, ce-o fi in el habar nu am si nici nu ma intereseaza. Probabil ca nu ies foarte bine si constructiv din el caci nu am fost abordat niciodata in sens de colaborare desi accidentele vietii m-au dus si la Bucuresti si in SUA in ipostaze care se anuntau foarte productive in sensul respectiv. Dar n-am fost. O singura data am fost tatonat indirect de un reprezentant al unui serviciu care nu e cel ce a mostenit arhiva Rohia. Dar si ei s-au lamurit probabil repede ca materialul clientului nu e ce ar trebui sa fie. Deci asta e.
3. Indiferent de (2), m-am expus la reticente viitoare din partea multora. Am intrat in zone tabu. Bun. Asa cum am mai spus: nu am ambitii politice sau publice, nu vreau sa fac o cariera publica in Romania, nu vreau notorietate, publicistica romaneasca fac cand se intampla sa am momente sau zile mai libere, din pasiune, o umbra de civisim, si din simtamantul ca fiind politolog de cariera, ar fi malpraxis daca nu as interveni in dezbaterea publica in chestiuni asupra carora am, cred, o intelegere profesionista. Cand am de spus ceva, spun.
Bun. Am terminat lista chestiilor superficiale dar, totusi relevante in lumina a ce vreau sa spun mai jos. Acum sa trecem la chestiile importante. De ce am scris pilotul pe facebook si textul de aici?
Am scris materialul pentru ca:
Chiar cred ca in acest moment Romania e pe cale sa colapseze sub greutatea propriei incompetente, coruptii si prostii nationale. Mai sunt doar cativa stalpi de sustinere care mai tin edificiul inca in aer. Am destule indicii profesionale ca serviciile sunt la ora asta unul dintre acesti stalpi. Pare destul de probabil ca dupa cele petrecute la CSM si semnalele date de fenomen, presiunea asupra serviciilor sa creasca. Nu sunt doar presiuni interne. Semnele erau deja clare: Nu iese ditamai seful SRI sa dea interviuri asa de florile marului si de dragul ratingului.
Acum, serviciile au pacate, sunt imperfecte ca si societatea din care se trag dar pare destul de evident ca cel putin o mare parte a lor sunt de partea buna a lucrurilor: NATO, UE, nu Cartelul rusofil si asociatii.
Problema e urmatoarea: Spre deosebire de alte institutii ale statului de drept, intre Servicii si acea parte reformatoare si pro-occidentala a societatii romanesti inca nu s-a creat o punte de incredere. Sigur, e vina serviciilor. Dar acum ce mai conteza?! Fapt e ca un test major in care aliatii naturali vor trebui sa stea umar la umar, pare sa se apropie. N-are rost sa mai dezgropam mortii cum s-a ajuns aici. Ideea e daca mai putem face ceva acum, in al 12-lea ceas. Macar sa reconsideram un pic lucrurile in lumina evidentei si logicii, daca nu altceva si sa fim atitudinal pregatiti daca e sa fie ceva.
De aici si interventia mea. Stiam bine in ce ma bag cand am facut-o. Dar, asa cum reactiile prietenilor mei indica, e o tema atat de sensibila, starneste atat de multe suspiciuni, tabuuri si emotii ca majoritatea publicistilor romani, chiar daca vad bine cum stau lucrurile, prefera sa evite subiectul. Si sunt de inteles. Se tem. Si e normal. Testul meu pe Facebook dovedeste ca prudenta lor e cu totul justificata: au cariere de aparat intr-un mediu toxic si manipulat.
Totusi cineva trebuie sa ridice tema si sa o supuna atentiei, odata si odata. Nu publicului general ci acelei parti de public rational, informat si responsabil. M-am gandit ca daca n-o fac eu, atunci cine sa o faca? Mare reputatie si mare cariera publica n-am de aparat in Romania, cu serviciile n-am colaborat (vezi mai sus), nu depind material de nicio retea din tara, la combat cu tembelii si iresponsabilii din spatiul virtual am mana buna si in plus asa cum ziceam, am si o oarece obligatie profesionala sa zic acestor lucruri pe nume, cum le vad, chiar daca trebuie sa absorb ceva costuri.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
