În această perioadă partidele politice discută iarăși despre schimbarea sistemului electoral pentru alegerea parlamentarilor. Nu doresc însă să discut despre motivatiile partidelor, ci despre principala problemă a actualului sistem electoral: faptul că anumiți candidați clasați pe primul loc în colegiile uninominale nu au primit mandat, în timp ce alții, clasați pe locurile 2, 3 sau chiar 4, s-au văzut premiați pentru această “performanță” cu fotoliul de parlamentar. În articol arăt care este dimensiunea la nivel național a acestui fenomen și care este explicația pentru această anomalie.

Costel PopaFoto: Arhiva personala

În partea a doua explic care este criteriul definitoriu după care doar unii candidați plasați pe locurile 2, 3 sau 4 primesc premiul cel mare, mandatul de parlamentar, în timp ce alții nu. Argumentez că acest criteriu este arbitrar și depinde enorm de manipularea dimensiunii colegiului electoral.

În cele din urmă, susțin că problemele actualului sistem electoral ridică serioase semne de întrebare cu privire la respectarea dreptului de a alege și de a fi ales.

Cât de (in)corect este sistemul electoral din România?

Ce înseamnă însă corect sau incorect în raport cu sistemul electoral, se va întreba pe bună dreptate cititorul? În acest context, sunt multe dimensiuni ale cuvântului „corect”, însă mă voi referi doar la ceea ce a fost sesizat public de către presă sau de către politicieni ca fiind problematic și anume, faptul că anumiți candidați plasați pe locul 1 nu au primit mandatul, iar alții clasați pe locurile 2, 3 sau chiar 4 în colegiile uninominale, s-au ales cu un fotoliu de parlamentar.

În primul rând, haideți să vedem care este dimensiunea acestui fenomen, ca să nu credem că avem de-a face cu excepții sau cazuri izolate.

La Camera Deputaților este vorba de aproximativ 25% candidați clasați pe locurile 2, 3 sau chiar 4, care au primit mandate[i]:

La Senat este vorba de peste 30% candidați clasați pe locurile 2, 3 sau chiar 4, care au primit mandate:

Așadar, în 25% din cazuri la Camera Deputaților și în 30% din cazuri la Senat, cei care au candidat cu gândul de a câștiga cât mai multe voturi în acel colegiu, cei care s-au străduit să convingă și au și reușit să obțină votul populației din acel colegiu, ieșind pe locul întâi, nu au primit mandatul pentru care s-au luptat și pentru care populația le-a dat majoritatea voturilor. În schimb, cei care nu au convins decât o mică parte a electoratului din acel colegiu – clasându-se pe locurile 2, 3 sau 4 – se văd puși în scaunul de reprezentant al națiunii în Parlament (distribuția pe partide politice este în Anexa 1).

Aveți senzația că ceva nedrept se întâmplă, că ceva nu e chiar corect? Nu, vor spune preopinenții actualului sistem electoral: este corect, deoarece ceea ce se votează de fapt, este o listă de partid. Și au dreptate, în realitate, votul se duce către lista de partid. Lista de partid? Unde este lista de partid și de ce nu apare ea simplu și transparent pe buletinul de vot? Ni s-a spus că este un scrutin uninominal? Și ce înseamnă acest „de fapt”? Ce înseamnă acest „în realitate”? Care este realitatea, începem sa ne întrebăm filozofic?!

O problemă de taxonomie

Originalitatea sistemului electoral din Romania presupune și anumite probleme de clasificare. În celebra sa carte, Modele ale Democrației, Arend Lijphart[ii] împarte sistemele electorale în majoritare și proporționale. Sistemele electorale proporționale sunt, la rândul lor, de mai multe tipuri:

- reprezentarea proporțională pe lista de partid (așa cum a fost până în 2008 și în România);

- formula proporțională mixtă (proporțional pe listă și regula pluralității) – ex. modelul german;

- votul unic transferabil[iii].

Aparent, noul sistem electoral din România, nu se încadrează în nici una din aceste sub-categorii din cadrul modelelor proporționale. Nu este vorba nici de vot unic transferabil, nu este nici o soluție mixtă (deși foarte multă lume l-a etichetat astfel, mai ales jurnaliștii) și cu atât mai puțin pare a fi un sistem pe listă de partid, având în vedere că se votează direct candidații.

Totuși, datorită modului de distribuire a mandatelor la nivel de circumscripție, ceea ce se votează este o listă, chiar dacă nu este tiparită ca atare pe buletinul de vot (o realitate mai profundă decât ceea ce e tipărit pe buletinul de vot!). Votul pentru un candidat este, în primul rând, un vot pentru partidul candidatului repectiv și, mai precis, este un vot pentru toți candidații partidului respectiv din acel județ. Votul direct pentru un candidat contează doar în măsura în care, astfel, vor fi ierahizați candidații din județul respectiv.

Ce votăm de fapt și ce alegem de fapt?

Din perspectiva teoriei alegerii sociale, acestă problemă ar putea fi explicată prin modul în care definim domeniul sau mediul în care se desfășoară alegerile.

- Dacă privim din perspectiva modului în care votăm, al scrutinului, domeniul în care se desfășoară alegerile este dat de alternativele prezente în fața alegătorului în campania electorală și pe buletinul de vot: candidații în colegiile uninominale.

- Dacă privim din perspectiva modului de alocare a mandatelor, domeniul în care se desfășoară alegerile este dat de partidele politice concurente (pentru care candidații candidează) la nivelul circumscripției electorale, adică la nivel județean. Partidul înseamnă, în acest al doilea caz, lista candidaților din județul respectiv.

Definirea domeniului de desfășurare a alegerilor este importantă pentru a vedea în ce măsură se aplică sau nu anumite principii general acceptate, cum ar fi cele propuse de K.J. Arrow, în Values and Collective decision-making[iv]. În acest caz, relevant estemai ales principiul independenței alternativelor irelevante[v].

Pentru a da un exemplu, acest principiu ne spune ca dacă avem de ales între ardei gras, orez sau prune un pic stricate, alegerea noastră pentru una dintre aceste alternative nu trebuie să depindă de preferința vecinilor pentru cireșe, să zicem. Astfel, dacă majoritatea dintre noi ar prefera ardei gras, nu e normal să mâncăm pere un pic stricate pentru că vecinilor noștri le plac cireșele.

În cazul sistemului electoral pentru alegerea parlamentarilor, însă, alegerea socială într-un anumit colegiu uninominal, alegerea candidatului care primeste mandatul aferent acelui colegiu va depinde și de alte elemente, aflate în afara domeniului colegiului uninominal respectiv.[vi]

Alegerea socială depinde de:

- cât de multe voturi câștigă partidul în județul respectiv – pentru că astfel, partidul din care fac parte candidații respectivi, va avea mai multe sau mai puține mandate;

- de cât de multe/puține voturi primește fiecare candidat din partea aceluiași partid din alte colegii uninominale – pentru că, astfel, un candidat se poate afla mai sus sau mai jos pe clasamentul la nivel județean al partidului său;

- cât de mare/mic este colegiul uninominal respectiv – pentru că mărimea determină șansa de a intra la redistribuiri sau nu. Acest aspect este explicat pe larg mai jos.

Dacă ducem paralela gastronomică mai departe, putem să ne imaginăm că vecinii noștri au la rândul lor de ales între cireșe, grâu și roșii crude și preferă pe primul loc cireșele, pe locul doi roșiile crude și pe locul trei grâul. Ei, însă, s-ar putea să mânânce roșii crude, pentru că alți vecini (din alt colegiu) preferă într-o anumită măsură castraveții.

Vom sfârși, până la urmă, să mâncăm prune un pic stricate și roșii crude, doar pentru că alți vecini (din alte colegii uninominale) au preferat (sau chiar NU au preferat) cireșe și castraveți. Motivul fiind acela că, dacă tot nu mâncăm cireșe, măcar să mâncăm prune stricate, pentru ca tot fructe sunt. Dacă înlocuim castraveții și cireșele cu candidații în colegii uninominale, iar categoriile fructe, cereale și legume cu partidele politice, vom avea o imagine plastică, dar nu mai puțin reprezentativă a actualului sistem electoral.

Ce se întâmplă cu votul nostru?

După ce am văzut că în multe cazuri candidatul pe care l-am votat pe prima poziție nu este ales, se pune întrebarea ce se întâmplă cu voturile pe care el/ea le-a primit? Cine beneficiază de aceste voturi? Răspunsul imediat și corect este: partidul candidatului respectiv. Însă, marea întrebare este CINE anume dintre candidații partidului respectiv? CINE primește premiul, fotoliul de parlamentar pentru care atâția oameni politici se zbat? CINE din partidul x este, de fapt, beneficiarul votului meu?

Răspunsul trist este că mandatul nu-l primește cel mai bun din lista respectivă (”bun” definit ca număr de voturi atrase), ci se duce într-o anumită măsură la întâmplare, într-o altă măsură către cei care și-au ales colegiul potrivit.

Ce înseamnă să-ți alegi colegiul potrivit?

Înseamnă să-ți alegi un colegiu cu număr mare de alegători, dacă ești candidat din partea unui partid aflat în topul preferințelor și să-ți alegi un colegiu cu număr mic de alegători, dacă ești candidatul unui partid aflat pe locul doi sau trei în preferințele electoratului (iar scorul candidatului va fi similar cu cel al partidului).

Acest lucru este necesar, deoarece mandatele se împart în funcție de locul pe care fiecare îl ocupă pe lista de partid, iar locul pe lista de partid e dat de numărul de voturi luat de fiecare candidat. Astfel, în colegiile mari, candidații aflați pe primul loc vor avea multe voturi, după cum candidații ce au luat primul loc într-un colegiu mic, vor avea mai puține voturi. De aceea, colegiile mari vor fi luate de candidații partidelor din top 1.

Pe de altă parte, în cazul candidaților aflați pe pozițiile 3 sau 4 în colegiul uninominal, va fi cu atât mai dificil să primească mandatul (cuvenit partidului respectiv, conform alocării proporționale a mandatelor) cu cât dimensiunea colegiului este mai mare, deoarece colegiile mari vor fi luate de candidații aflați pe primele locuri, din partidele aflate pe primele locuri.

Pentru a verifica acest lucru, am realizat o corelație între dimensiunea colegiului uninominal și locul ocupat în colegiu de către candidatul care a obținut mandatul. În primul rând, pentru fiecare județ s-a calculat media dimensiunii colegiilor raportată la numărul de alegători înscriși pe liste.

Apoi, am ordonat candidații câștigători, astfel: deasupra liniei 0 sunt colegiile peste medie, sub linia 0 sunt colegiile sub media pe județ, împărțite pe grupe de candidați care au primit mandat în funcție de locul pe care s-au plasat (figura 1).

Camera Deputaților:

Senat:

Ceea ce putem observa este ca datorită modului de distribuire a mandatelor la nivel județean, candidații clasați pe locurile 3 și 4 trebuie să fie, de regulă, într-un colegiu de dimensiune sub medie pentru a primi mandatul.

Studiu de c(h)az

Un caz exemplar pentru această situație se poate constata la nivelul colegiului numărul 1 pentru Camera Deputaților, unul dintre cele mai mici colegii din București, unde a candidat Bogdan Olteanu (coodonatorul politic al campaniei electorale) și care, deși, s-a clasat pe locul 3, cu 3793 voturi a câștigat mandatul de parlamentar. În schimb, alți candidați ai PNL, care au avut voturi mai multe, nu au primit mandat. (Anexa 2, lista cu colegiile, partidele și voturile obținute în București pentru Camera Deputaților 2008)

Toți cei cinci candidați care au primit mandat la Camera Deputaților din partea PNL, au fost candidați în colegii de dimensiune mică, aflate sub media pe București.

În același timp, candidații partidului aflat pe locul I, PD-L, sunt evident avantajați, dacă candidează în colegii mari și nu au aproape nici o șansă dacă candidează în colegii mici.

În București, însă, apar o serie de anomalii care conduc mai degrabă la întrebarea dacă, în unele cazuri, nu a fost vorba de un calcul precis (ca să ne exprimăm delicat) al politicienilor, atunci când a fost delimitate colegiile uninominale. Cazul sectorului 1 și cazul sectorului 5 sunt foarte interesante. În sectorul 1, avem trei colegii uninominale foarte mici (între 38.702 și 44.808 alegatori) în care au candidat și au primit mandat doi reprezentanți marcanți ai PNL, Bogdan Olteanu și Ludovic Orban și unul foarte mare, dublu decât restul (85.643 alegători) în care a candidat unul dintre cei mai vechi membri PD-L, dl. Costică Canacheu. Foarte interesant de subliniat este că în colegiul mare nu a candidat nici o personalitate a PNL, iar în colegiile mici nici o personalitate a PD-L.[vii]

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro