Intre 19 si 22 Aprilie 2012 a avut loc la Istanbul Forumul Asociatiei pentru Drepturile Femeilor in Dezvoltare (Asociation for Women’s Rights in Development) . Tema centrala a Forumului a fost distributia puterii economice si impactul asupra relatiilor de putere din societate. Interesat de o perspectiva alternativa la paradigma economica actuala am pus patru intrebari lui Wendy Harcourt, Senior Lecturer la Institutul de Studii Social, Universitatea Erasmus, Haga si Editor al Jurnalului Development. Opiniile din interviu apartin evident celei intervievate. Public raspunsurile pe contributors cu intentia de a prezenta una din multiplele viziuni alternative curente, in contextul in care multi economisti si finantisti in momentul de fata sunt angajati in incercarea de definire a unei “noi normalitati” in ceea ce priveste modul in care gandim despre cresterea economica. Un articol in The Economist (15 Aprilie) releva faptul ca noua “normalitate” ar putea insemna o crestere economica undeva in jurul cifrei de 2% si o mai mare concentrare pe indicatori de bunastare sociala. Mai explicit este acest articol al lui Craig Calhoun in care autorul vorbeste despre necesitatea masurarii performantei economice si prin luarea in considerare a parametrilor sociali.
Alexandru Balasescu: Forumul AWID din acest an de la Istanbul are ca tema centrala impactul distributiei puterii economice asupra vietii femeilor. Aveti un sentiment de urgenta in necesitatea transformarii modului de distributie a puterii economice? Si care ar fi, dupa dumneavoastra, directiile din care aceasta transformare ar putea emerge?
Wendy Harcourt: Multi dintre noi impartasesc acest sentiment in ultimele decade vazand cum inegalitatea a crescut vertiginos in sistemul neoliberal. Odata cu criza din 2008 din ce in ce mai multi oameni simt aceste inegalitati si in Europa. Ce m-a frapat la acest Forum este faptul ca atunci cand am inceput sa lucrez in “dezvoltare” vorbeam despre dezvoltare ca si cum ar fi relevanta doar pentru Sudul global – nordul era vazut ca dezvoltat si progresand catre o mai mare avutie distribuita, un stat puternic si un sentiment generalizat de bunastare. Acest sentiment nu mai este atat de prezent nici la oamenii care traiesc in nord si multi realizeaza ca otrava dezvoltarii – exploatarea oamenilor si a naturii – a infestat in egala masura economiile si societatile. Acest sentiment al inegalitatilor structurale in interiorul sistemului capitalist si criza rezultanta a dus la sentimentul de urgenta simtit la Forumul AWID. Conversatia s-a centrat pe necesitatea ca aparatori ai drepturilor femeilor sa faca mai bine auzita perspectiva lor asupra functionarii puterii in institutiile si procesele economice care in momentul de fata pur si simplu nu mai functioneaza pentru majoritatea oamenilor. Deci, unde sa cautam democratia? Drepturile Omului? Unde in structurile politice si economice actuale asiguram siguranta si viziunea unui viitor comun?
AB: Cand Drepturile Omului si justitia apar in conversatie, se pare ca mult mai des ele apar in opozitie cu paradigma economica dominanta. Traiti acest lucru ca un paradox, sau ca un indicator al esecului economiei curente? Sau poate ambele?
WH: Daca ma intrebi personal daca traiesc acest paradox, raspunsul este da. Sunt o femeie educata, alba, apartinand clasei de mijloc si care beneficiaza de sistemul actual in sensul in care am o casa confortabila, mancare, haine la moda, un sentiment clar de speranta in viitor, asistenta medicala si sansa de a calatori si de a ma bucura de viata. Dar acet mod usor de a trai vine sip e cheltuiala altora. As vrea sa renunt la aceste privilegii? Probabil ca nu. Dar nici nu pot accepta usor pozitia mea privilegiata deci viata mea este traversata de contradictii. Asa cum este si cazul persoanelor participante la acest forum. Ne-am intalnit intr-un spatiu elitist complet constienti de contradictiile unui sistem care ne-a permis san e adunam din 140 de tari, sa comunicam instantaneu prin noile tehnologii, san e bucuram de magia Istanbulului si in acelasi timp sa vorbim despre saracie extrema, inegalitate, injustitie si lipsa drepturilor omului. Deci suntem parte din sistemul pe care dorim s ail schimbam muncind impreuna. Solutia nu este o revolutie ci munca in cadul posibilitatilor oferite de sistem pentru propria schimbare eventual radicala, in directia respectului culturii, naturii si societatilor si deci si a schimbarii stilului de viata al elitelor.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
