Cu cat ne dorim mai multa exactitate, cu atat lucrurile devin mai complicate, masurarea timpului este simbolul trecerii de la simplu la complicat, observarea schimbarii anotimpurilor si a lungimii zilei si noptii au fost inceputul, apoi, de la batul si umbra sa pana la ceasul atomic, sunt miile de ani de evolutie tehnologica, drumul de la simplu la complicat, scrie Dan Selaru pe blogul lui.

Cu cat "ceva" este mai specializat, cu cat trebuie sa faca un lucru mai exact, cu atat devine mai complicat, un avion este un lucru foarte complicat, dar face exact ce vrea pilotul, e foarte controlabil. Un lucru complicat are in spate un algoritm, o suma de proceduri efectuate intr-o ordine precisa. De la operatiile chirurgicale la construirea sau exploatarea centralelor nucleare, toate sunt lucruri complicate, nu complexe. Controlabil, algoritmizabil inseamna complicat.

Ce inseamna complex? Sistemul de sanatate, de educatie, Justitia, bursa, toate sunt sisteme complexe. Rezultatele lor nu sunt controlabile, nu exista un algoritm conform carora functioneaza. Sistemele complexe au comportari diferite, foarte diferite, la diferente minore. Societatea e un sistem complex, ce se intampla daca mama lui Hitler avea un avort, asa cum i s-a recomandat? Unii istorici spun ca in locul lui Hitler era altcineva si ca istoria era la fel. Ma indoiesc, poate ca exista un personaj similar, care isi asculta generalii si castiga razboiul, sau care cucerea Europa pas cu pas si nu ataca niciodata URSS.

O alta caracteristica a lucrurilor complexe este emergenta, intregul face mai mult decat suma partilor, apar fenomene si calitati noi, un om e mai mult ca suma atomilor din care e facut corpul sau, un om viu este mai mult decat corpul sau, un om viu poate merge, doar picioarele acestuia nu. Cam sinistru, dar lamuritor.

Toate sistemele sociale sunt sisteme complexe, nu exista proceduri, legi, reguli care sa reglementeze toate posibilitatile, cazurile, situatiile care pot aparea in realitate. Realitatea ofera totdeauna surprize, trebuie sa invatam asta.

Daca schimbarile in cadrul sistemelor complicate se fac in mod rational, conform unor proceduri, algoritmic, in cazul sistemelor complexe schimbarile pot aparea "din senin" - lebedele negre, fara a avea in spate un algoritm precizat, mai mult, sistemele complexe sunt intr-o continua schimbare, iar asta presupune adaptarea la schimbare, invatarea continua, rezolvarea conflictelor.

Omul este obsedat de control si predictibilitate, sistemele complicate sunt opera acestei obsesii, tragic este cand aceste dorinte se manifesta asupra sistemelor complexe. Sistemele complexe raspund la stimuli, dar raspunsurile nu sunt liniare, controlabile, cel mai simplu exemplu este cresterea impozitelor, pana la un moment cresc veniturile incasate, exista un moment cand cresterea impozitelor conduce la scaderea veniturilor, iar punctul optim nu este in timp si spatiu constant (optim pentru Stat).

Rolul unui Stat este rezolvarea problemelor, altfel isi pierde ratiunea de a fi, Statul, ca institutie, are nefericitul scop de a rezolva problemele aparute in sistemul complex numit societate, prin legi, prin coordonarea unor actiuni imposibile la nivelul indivizilor sau grupurilor sau rezolvarea unor situatii conflictuale.

Folosirea combustibililor fosili dupa Revolutia Industriala a condus la o explozie a populatiei, comunicarii, tehnologiei, complexitatii societatii ca sistem. Simultan cu acest fenomen, totdeauna cu un pas in urma, Statul si-a urmarit misiunea si a reglementat, coordonat, rezolvat situatii conflictuale, cresterea neliniara a complexitatii societatii a condus la cresterea Statului si, de aici, a resurselor consumate de acesta, in detrimentul folosirii libere a resurselor de catre membrii societatii.

Cresterea reglementarii a dus pentru o lunga perioada de timp la cresterea productivitatii, prin domnia legii, respectarea drepturilor de proprietate, eliminarea monopolurilor. Simultan, Statul a crescut ca pondere in toate domeniile societatii, rezultat natural al domeniilor pentru care societatea a cerut reglementarea sau Statul a crezut de cuviinta sa reglementeze.

Raspunsul societatii la cresterea complexitatii a fost birocratic, lumea a devenit mai previzibila si mai predictibila prin birocratie si prin cresterea rolului Statului. Doar ca, odata cu cresterea rolului Statului, acesta a consumat din ce in ce mai multe resurse, umane, de timp, financiare, energetice. Toata aceasta epopee a secolului XX a mers inainte cu ajutorul combustibililor fosili, predictibilitate inseamna entropie joasa, mentinerea acesteia se face cu un consum mare de energie, oamenii au incercat sa faca din societate un lucru complicat dintr-un lucru complex. Si in mare masura au reusit. Lumea este un loc mai sigur acum decat la inceputul secolului XX.

Este falsa lupta ideologica stanga - dreapta, pentru ca dreapta schimba regulile, nu le elimina, doar schimbarea regulilor nu aduce o schimbare de viziune, scopul dreptei nu este diferit de cel al stangii, ambele doresc o lume cat mai controlabila, mai previzibila, complicata, nu complexa.

Criza de azi este o criza generata de scaderea cantitatii de energie liber consumabila per capita, nu mai suntem capabili sa mentinem complexitatea sociala. Se va incerca reducerea complexitatii cu forta. Peste tot in lume scad libertatile individuale, se incearca impunerea unor reglementari ca ACTA, se impun reglementari la un nivel din ce in ce mai inalt, pactul fiscal la nivel european e un exemplu. Ne indreptam spre o dictatura a birocratilor, birocrati corporatisti si de Stat.

Nu aceasta este calea, calea este descentralizarea, cat mai multe lucruri reglementate local, solutii locale la problemele noastre, ale tuturor.

Citeste si comenteaza pe blogul lui Dan Selaru.